Calendar Romano-Catolic - 28 iunie 2011

[altmariustotal catolic]

Astăzi în liturgie

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Sfântul/sărbătoarea:

Sf. Irineu de Lyon, ep. m.

Data:

28.06.2011

Culoare liturgică:

roşu

Gradul zilei:

comemorare obligatorie

 

sfântul zilei

 

SF. IRINEU DE LYON, EP. M.

Om al păcii, după nume şi după faptă - numele Eirenaois, în greceşte, înseamnă „dedicat păcii" -, Sfântul Irineu astfel era caracterizat de către creştinii din Galia, care îl trimiseseră în fruntea unei delegaţii către Papa de la Roma: „Luptător înflăcărat pentru Testamentul lui Cristos". La Roma, Irineu a făcut cinste numelui său, îndemnându-l la moderaţie pe Papa Victor şi sfătuindu-l cu respect să nu excomunice Bisericile din Asia, care nu voiau să serbeze Paştele la aceeaşi dată cu alte comunităţi creştine. Cu aceeaşi dorinţă de pace, acest om ponderat a intervenit pe lângă episcopii altor comunităţi creştine pentru triumful bunei înţelegeri şi al unităţii, prin păstrarea tradiţiei apostolice, spre a combate raţionalismul ereziei gnosticilor.

Dintre scrierile sale, ne-au rămas în întregime cele cinci cărţi Adversus haereses - „Împotriva ereziilor", în care Irineu se arătă a fi nu numai teologul cel mai echilibrat şi profund al misterului întrupării, dar şi unul dintre păstorii cei mai compleţi, mai apostolici şi mai catolici, care au slujit Biserica lui Cristos. Se simte că lupta lui împotriva ereticilor se hrăneşte din rugăciune şi dragoste.

Irineu era de loc din Asia Mică. Între cele mai frumoase amintiri ale tinereţii sale este întâlnirea cu Policarp din Smirna, episcop sfânt, „care a fost instruit de martorii oculari ai vieţii Cuvântului", îndeosebi de către apostolul Ioan, ce îşi stabilise la Smirna sediul. Prin Sfântul Policarp, Irineu se afla în strânsă legătură cu apostolii. Dar apoi a părăsit Asia Mică, a stat un timp la Roma şi, în cele din urmă, s-a stabilit la Lyon. Aici, în anul 177, a avut loc o persecuţie grea împotriva creştinilor, persecuţie ce a făcut mulţi martiri, dar Irineu nu se afla printre ei, deoarece tocmai atunci era la Roma, unde fusese trimis de comunitatea creştină din Galia, pentru a discuta cu Papa Elefterie unele probleme de ordin doctrinar: una dintre aceste probleme se referea la erezia montanistă, propagată de un grup de fanatici veniţi din Orient, care predicau dispreţul faţă de viaţa şi bucuriile acestei lumi şi anunţau ca fiind iminentă venirea de pe urmă a lui Cristos.

Întorcându-se la Lyon, Irineu a devenit episcop al acestei Biserici în anul 178, în urma decesului episcopului nonagenar, Sfântul Fotino, care a murit ca martir; el a condus Biserica din Lyon până la moarte, în anul 200. Deşi nu s-a putut dovedi că a fost martirizat, totuşi, Biserica îl cinsteşte ca atare.

Sfântul Irineu rămâne un adevărat martor al credinţei, într-o perioadă de grea persecuţie: câmpul său de activitate a fost foarte întins, dacă ţinem seama că, probabil, nu exista un alt episcop în Galia şi în ţinuturile apropiate din Germania vecină. Deoarece limba lui maternă era greaca, el a învăţat limbile „barbare", pentru a putea vesti Evanghelia popoarelor celtice.

[rosu camelia]

Ce om deosebit si mare sfant! Este praznuit si in Biserica Ortodoxa la data de 23 august. Iata un citat din ,,Vietile sfintilor,, :

Irineu stralucea în special în lupta împotriva ereziilor, printre care împotriva "gnozei cu nume-mincinos" care, din Asia Mica, se raspândise în toate marile orase ale Imperiului si atragea pe multi oameni prin doctrinele sale esoterice. Principala sa lucrare, care nu a fost pastrata în întregime decât în traducerile în latina si armeana, se intituleaza :Punere in lumina si refuz a gnozei cu-nume-mincinos. Este mai cunoscuta sub titlul : Impotriva Ereziilor (SC 152-153, 210-21, 263-264, 293-294). Lupta împotriva gnosticilor permise Sfântului Episcop sa contureze un tablou magistral al Doctrinei Crestine. El arata mai întii ca aceasta "gnoza", pe care o cautau zadarnic ereticii în fabulatiile mitice si constructiiile complicate ale inteligentei lor pervertite, este darul preaînalt al milei, pe care Duhul Sfânt il acorda Crestinului în trupul viu al Bisericii. Numai în aceasta din urma ne putem potoli setea cu apa limpede care curge de partea strapunsa a lui Hristos, pentru a primi în ea viata vesnica. Toate celelalte doctrine nu sunt decât "cisterne sparte" (cf. Ieremia 2 :13). Iar adevaratii "gnostici" nu sunt cei care resping si dispretuiesc trupul pentru a adora un Dumnezeu necunoscut si pe creatorul sau, ci oamenii "spirituali" care au primit din partea Duhului Sfânt arvuna învierii trupului si cinstei.