Calendar Romano-Catolic - 12 decembrie 2009

[altmariustotal ortodox]

Sfânta Fecioară Maria de la Guadalupe
Primii misionari care au venit în Mexic alături de conchistadori au avut puţin succes la început. După câteva decenii doar câteva sute de indieni mexicani se convertiseră la credinţa creştină. Creştinismul nu reuşea să prindă rădăcini aici, fie din cauză că mexicanii nu înţelegeau mesajul misionarilor, fie pentru că pur şi simplu îi respingeau pentru că îi făcuseră sclavi. Apoi, în 1531, au avut loc miracolele. Însăşi Mama lui Isus i-a apărut umilului Juan Diego. Semnele date de ea - trandafirii, vindecarea unchiului lui Juan, şi în special imprimarea imaginii ei pe haina lui Juan - i-au convins pe oameni că creştinismul trebuie luat în seamă. Drept urmare, în scurt timp şase milioane de indieni mexicani s-au botezat la creştinism.
Putem desprinde de aici două mari lecţii: una a credinţei şi una a înţelegerii. Prima lecţie este aceea că Dumnezeu a ales-o pe Maria ca să ne conducă la Isus. Mexicanii îşi datorează credinţa creştină influenţei ei. Fără ea, nu l-ar fi putut cunoaşte pe Fiul ei, astfel că îi sunt pe veci recunoscători. A doua lecţie o primim de la Maria. Ea i-a apărut lui Juan Diego nu ca şi Madona europeană, ci ca o frumoasă prinţesă aztecă, vorbindu-i în limba aztecă. Dacă dorim ca cineva să aprecieze Evanghelia, trebuie să îi respectăm cultura şi mentalitatea din care provine. Înţelegându-l, putem să îl ajutăm să îl înţeleagă şi să îl cunoască pe Cristos.
De ce Fecioara Maria, după ce i-a apărut unui indian în recent cuceritul Mexic şi i-a vorbit în nahuatl (limba vorbită de azteci), s-a numit pe sine cu un nume spaniol - "de Guadalupe"? În toate apariţiile ei, Maria s-a prezentat sub diferite titluri, precum Fecioara Maria sau Mama lui Dumnezeu, ulterior fiind cunoscută şi cu numele locului unde a apărut (Lourdes, Fatima). Se pune deci întrebarea de ce după ce a apărut în Mexic şi a vorbit limba aztecilor, Fecioara şi-a luat un nume de origine spaniolă.
Numele de Guadalupe se leagă de statuia Fecioarei de Guadalupe, din Estremadura, Spania. Se ştie că Papa Grigore cel Mare i-a dat Episcopului de Sevilia o statuie a Fecioarei, care timp de 600 de ani a fost pierdută, fiind regăsită în 1326 de un văcar pe numele său Gil Cordero. Acesta a găsit-o în urma unor apariţii ale Fecioarei, care i-a indicat locul statuii: undeva lângă un sat numit Guadalupe.
Astfel, deşi originea numelui "de Guadalupe" este încă controversată, se pare că la mijloc este o confuzie. Mulţi cred că la rădăcina confuziei stă traducerea din limba nahuatl în limba spaniolă a cuvintelor rostite de Fecioară lui Juan Diego. Se crede că Fecioara Maria a folosit cuvântul aztec coatlaxopeuh care se pronunţă quatlasupe, foarte asemănător cu pronunţia cuvântului spaniol Guadalupe. Coa înseamnă persoană vicleană, rea, iar tla este pronumele care s-ar putea traduce prin cel; xopeuh înseamnă a distruge sau a zdrobi. Astfel, în realitate Fecioara Maria s-a numit pe sine "cea care îl distruge pe cel răul".
Să nu uităm că în acele vremuri, aztecii ofereau anual cel puţin 20.000 de bărbaţi, femei şi copii pentru sacrificiu pentru zeii lor. În 1487, în timpul unei ceremonii care a durat patru zile, prin care a fost inaugurat un nou templu în Tenochtitlan, au fost ucişi nu mai puţin de 80.000 de oameni. Fecioara a distrus răul, în doar câţiva ani după apariţiile ei milioane de mexicani convertindu-se la creştinism.