Calendar Romano-Catolic - 5 iulie 2012

[altmariustotal catolic]

Astăzi în liturgie

Sfântul/sărbătoarea:

Sf. Anton M. Zaccaria, pr.

Data:

05.07.2012

Culoare liturgică:

verde

Gradul zilei:

comemorare facultativă

• http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...
  

SF. ANTON M. ZACCARIA, PR.

Oraşul Cremona, din nordul Italiei, cunoscut în lumea întreagă pentru renumiţii constructori de viori Amati, Guarneri, Stradivarius, are şi gloria de a fi dăruit Bisericii una dintre viorile vii pe care Spiritul lui Cristos cântă pe pământ cântarea dragostei şi a păcii: Sfântul Anton Maria Zaccaria. S-a născut în anul 1502, într-o familie nobilă şi înstărită, familia Zaccaria; la botez, i s-a dat prenumele Anton, la care, mai târziu, el îl va adăuga pe acela de „Maria", spre a-şi aminti fără încetare de Maica lui Cristos şi a harului divin. Nu după multă vreme, din cauza unei boli necruţătoare a tatălui, mama rămâne văduvă, la vârsta de 18 ani; din dorinţa de a se consacra cu totul educaţiei lui Anton, renunţă la a doua căsătorie şi-şi dăruieşte în întregime dragostea şi munca formării morale şi intelectuale a fiului ei. Roadele nu s-au lăsat aşteptate. Rezultatele excepţionale la învăţătură şi o conduită demnă nutreau în inima mamei bucurii şi speranţe mari. Într-o zi, Anton se întoarce de la şcoală fără mantaua de lână cu care fusese îmbrăcat dimineaţa; la întrebarea mirată a mamei, copilul răspunde: „Am întâlnit un sărac care tremura de frig şi mi-a fost milă de el "; mama nu s-a arătat supărată, deoarece ea însăşi îl învăţase cuvântul lui Cristos: „Cine are două haine să dea una". Dorinţa de a fi folositor semenilor săi îl determină să urmeze medicina; după ce termină studiul filozofiei la Pavia, se înscrie la Facultatea de Medicină din Padova şi, în anul 1524, obţine diploma de medic.

Practica medicală şi-o începe în oraşul natal; se apropie îndeosebi de păturile foarte sărace ale populaţiei şi le acordă asistenţă gratuită. Din întâlnirea concretă cu mizeria şi suferinţa fizică ajunge la convingerea că ele sunt rodul lăcomiei şi orgoliului păturilor înstărite, precum şi a lipsei de dragoste şi învăţătură în rândurile celor năpăstuiţi; şi unii, şi alţii se îndepărtaseră, în direcţii opuse, de izvorul şi temelia vieţii: Cuvântul care este Adevăr şi Viaţă. În dorinţa de a regăsi calea spre o îmbunătăţire reală a situaţiei, după ce, în timpul zilei, lucra în cabinetul său şi la locuinţele pacienţilor, seara îi aduna în bisericuţa „San Vitale" pe mai mulţi prieteni de vârsta sa din familiile de vază, şi împreună citeau şi comentau câte un capitol din Noul Testament. Întorcându-se acasă, continua lectura scrisorilor Sfântului Apostol Pavel şi apoi, în genunchi, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi să-i descopere adevărata sa chemare.

La îndemnul insistent al duhovnicului său, începe să studieze teologia şi să se pregătească pentru a deveni preot. În anul 1528, dezbracă halatul de medic şi urcă treptele altarului şi ale amvonului. Împotriva obiceiului, refuză orice fast extern cu prilejul hirotonirii şi a primei sale sfinte liturghii; spre uimirea tuturor, însă, în momentul elevaţiunii - ridicarea spre adorare a Sfintelor Taine -, apare în mod vizibil un cor luminos de îngeri care îşi plecau fruntea în faţa Trupului şi Sângelui Mântuitorului. Noul preot se dovedeşte un apostol însufleţit de duhul şi dragostea lui Cristos; el îndeamnă, în cuvinte simple, pornite din inimă, la o viaţă autentic creştină şi mulţi sunt aceia care, la îndemnul lui, regăsesc calea împăcării cu Dumnezeu, cu oamenii.

După doi ani de rodnică activitate în Cremona, anumite obligaţii îl aduc pe zelosul apostol în Milano; aici îi întâlneşte pe Iacob Morigia şi Bartolomeu Forrari, două suflete mari, preocupate, ca şi el, de reînnoirea în adâncime a vieţii creştine, atât în rândul clerului, cât şi al poporului credincios. Ei îşi stabilesc locuinţa împreună într-o casă lângă Biserica „Sf. Barnaba" şi se constituie într-o asociaţie numită „Congregaţia clericilor regulari ai Sfântului Pavel"; membrii acestei asociaţii vor fi cunoscuţi mai mult sub numele de barnabiţi. Locuitorii oraşului Milano rămân uimiţi, şi apoi sunt de-a dreptul revoltaţi când văd cum un fost medic, un fost magistrat şi un fost cavaler, acum îmbrăcaţi în haine simple, îndrăznesc să predice chiar în pieţele publice, descoperind fără milă rănile sufleteşti ale tuturor treptelor sociale: magistraţi, cavaleri, clerici, negustori, meseriaşi, oameni de rând. De pe amvonul unei bisericii sunt numiţi „Ciuma oraşului" şi, într-o zi, puţin a lipsit ca o mulţime înfuriată să le dea foc casei în care locuiau. Papa Paul al III-lea este sesizat şi îl trimite pe inchizitorul Crivelli să cerceteze viaţa şi activitatea lui Anton Maria Zaccaria şi a colegilor săi. În raportul pe care îl prezintă, trimisul papal atribuie întemeietorului noii congregaţii cuvintele rostite de Dumnezeu despre Iob: „E un bărbat cinstit şi drept". „De astfel de oameni are nevoie Biserica; deţinători de diplome şi titulari are destui" - răspunde înţeleptul papă.

Tot pentru a contribui la refacerea din temelii a vieţii creştine, Anton Maria, ajutat de contesa Ludovica Torelli, întemeiază o congregaţie pentru femei, care avea drept scop promovarea reformei sufleteşti în mănăstirile de femei. Anton Maria Zaccaria este, de asemenea, iniţiatorul şi organizatorul practicării celor 40 de ore de adoraţie a Sfântului Sacrament. Încă nu împlinise vârsta de 37 de ani, când, în timpul unei misiuni de rugăciune şi predicaţie, într-o localitate din nordul Italiei, este cuprins de o febră galopantă; cu ultimele puteri, sperând să se poată reface, se întoarce la Cremona, în casa părintească, unde, în ziua de 5 iulie 1539, asistat de curajoasa sa mamă, sufletul său înflăcărat părăseşte trupul obosit şi intră în lumina şi pacea veşniciei. Pe drept putem presupune că primul lui gând ceresc a fost acesta: „Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai dat o mamă sfântă, care a acceptat crucea singurătăţii pentru a fi alături de mine şi a mă sprijini de la prima la ultima clipă a vieţii".

SF. FILOMENA

...