Calendar Romano- Catolic - 4 iulie 2013

[altmariustotal catolic]

Astăzi

Sfântul/sărbătoarea:

Sf. Elisabeta a Portugaliei

Data:

04.07.2013

Culoare liturgică:

verde

Gradul zilei:

comemorare facultativă

• http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...
  

SF. ELISABETA A PORTUGALIEI

Pământul pe care se află astăzi Portugalia şi Spania, în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, era împărţit în mai multe regate mici, aflate sub conducerea unor familii regale înrudite între ele, dar veşnic în conflict şi lupte armate, adesea fratricide; în astfel de timpuri întunecate şi furtunoase apare Sfânta Elisabeta, sau Isabela, regină a Portugaliei.S-a născut în anul 1271, ca fiică a regelui Petru al II-lea al Aragoniei (Spania). Tatăl său, principe tânăr, dornic de libertate şi petreceri, o încredinţează pe micuţa Elisabeta bunicului, Iacob I, spre a se ocupa de creşterea şi educaţia ei. Când copila avea şase ani, bătrânul rege se îmbolnăveşte grav; pe patul de moarte, înainte de a închide ochii, îşi destăinuie convingerea că nepoţica lui va deveni gema strălucitoare a casei de Aragon. Şi profeţia s-a împlinit.

La vârsta de 12 ani, este cerută în căsătorie de către trei principi: părinţii îl aleg pe cel mai apropiat, pe Dionisie, moştenitorul tronului Portugaliei; el pune pe capul tinerei sale soţii coroana regală, dar, în acelaşi timp, îi pregăteşte crucea unei căsnicii pline de suferinţe. În primii ani, s-a dovedit un soţ iubitor şi demn: din dragostea lor s-au născut doi copii: Constanţa, care va deveni regina Castiliei, şi Alfons, urmaşul tatălui la tronul regal. Dar mai apoi, Dionisie aluneca într-o viaţă dezordonată, provocând multă durere şi umilinţă prin aventurile sale extraconjugale. Elisabeta nu se lasă copleşită de disperare, ci, îndată, prin credinţă şi rugăciune, găseşte în sufletul ei tăria şi mărinimia de a-i primi alături de copiii ei şi pe copiii nelegitimi ai soţului; acesta, însă, a adăugat la celelalte chinuri şi torturile unei gelozii nestăpânite. Ajunge să dea crezare calomniilor unui senior care, dorind să intre în graţiile regelui, strecoară în sufletul lui unele bănuieli cu privire la relaţiile dintre regină şi secretarul ei. Fără a mai cerceta lucrurile, Dionisie hotărăşte să îl lichideze pe cel învinuit. Îl cheamă pe supraveghetorul cuptoarelor de var şi-l determină să accepte ca a doua zi să-l arunce în focul încins pe primul om care va veni să se intereseze din partea lui dacă se împlinesc poruncile date. În zorii zilei următoare, regele îl trimite pe secretarul reginei la cuptoarele cu var, să întrebe dacă s-au executat ordinele. Potrivit obiceiului său, tânărul intră în prima biserică întâlnită în cale şi, observând că se celebra sfânta liturghie, rămâne până la sfârşit. Deoarece imediat a apărut un alt preot la altar, se bucură că are ocazia să mai participe la o altă slujbă şi, considerând că nu i s-a cerut să se grăbească, stă şi la a doua slujbă. Între timp, nerăbdător, regele îl trimite pe calomniatorul devenit prieten să se intereseze cum s-au îndeplinit dispoziţiile date. Ajuns primul la supraveghetorul cuptoarelor, acesta îl ia şi îl aruncă în cuptorul arzând. Când apare al doilea mesager, i se răspunde că ordinul a fost executat. La apariţia secretarului reginei, neştiutor de primejdia prin care trecuse, regele recunoaşte în public nevinovăţia soţiei sale şi înţelege că mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu este asupra ei; bunătatea, mărinimia, răbdarea Elisabetei îl transformă şi el va deveni un soţ credincios până la moartea lui, în anul 1325.

De multe ori, Elisabeta a fost nevoită să intervină în certurile dintre soţ şi copiii lui, dintre diferite familii domnitoare sau dintre persoane sus-puse; calmul, credinţa şi tactul ei au reuşit să aducă pacea, astfel încât pe bună dreptate a fost numită „Îngerul păcii".

După moartea soţului, ar fi dorit să îmbrace haina călugăriţelor clarise, a Sfintei Clara, şi să se retragă în mănăstirea zidită de ea la Coimbra. I s-a răspuns că misiunea ei încă nu era terminată şi, pentru aceasta, s-a mulţumit cu haina şi viaţa de terţiară franciscană. Dăruieşte coroana regală sanctuarului din Compostella, închinat sfântului apostol Iacob, şi împarte săracilor o mare parte dintre bunurile sale. Se mulţumeşte cu ceea ce-i era necesar pentru a-şi duce viaţa de pelerin al păcii; într-o astfel de călătorie, pornită cu scopul de a-l împăca pe fiul ei cu unul dintre nepoţi, se îmbolnăveşte grav şi, liniştită, îşi dă ultima suflare murmurând: „Maria, mater gratiae" - „Maria, maica harului dumnezeiesc".

Din prenumele Elisabeta, în urma unor transformări lingvistice intervenite în cadrul limbii spaniole, a apărut şi forma Isabela; amândouă cuvintele au la bază un nume ebraic vechi: Elisabeta, amintit şi în Sf. Scriptură. El se compune din forma prescurtată a numelui lui Dumnezeu şi cuvântul shoba = şapte; împreună s-ar traduce: „Dumnezeu este şapte". La evrei, şi chiar la alte popoare, numărul şapte e considerat numărul perfect, desăvârşit, simbol al desăvârşirii divine; săptămâna, icoană a creaţiei şi a vieţii, are şapte zile. Ţinând seama de aceasta, cuvântul Elisabeta, corespunzător prenumelor Elisabeta şi Isabela, înseamnă: Dumnezeu este plinătatea, Dumnezeu este desăvârşit, Dumnezeu este perfecţiunea. Aceste prenume sunt des folosite, mai ales în forme prescurtate şi hipocoristice (de alintare): Elisabeta, Elisaveta, Veta, Vetuţa, Saveta, Safta (cu diminutivele: Săftica, Săftuţa), Eliza, Lizica, Lizuca, Liza, Lizeta; uneori se folosesc şi forme împrumutate din diferite limbi: Betty, Lizi, Elly, Elsa, Lisbeth, Isabel, Irzsobet, Erzsika etc.

Prenumele Elisabeta (Isabela) a fost purtat şi sfinţit de multe suflete mari, printre care amintim pe: mama Sfântului Ioan Botezătorul (5 noiembrie), Sfânta Elisabeta a Ungariei (17 noiembrie), Sf. Isabela, sora Sfântului Ludovic, rege (22 februarie), Sf. Elisabeta a Portugaliei (4 iulie).

Fie că poartă acest prenume sau nu, creştinul adevărat îşi aminteşte neîncetat că numai atunci este un desăvârşit fiu al lui Dumnezeu, când iubeşte şi realizează pacea: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". (Mt 5,9)

FER. PIERGIORGIO FRASSATI 

FER. MARIA CROCIFISSA CURCIO, CLG.