Calendar Romano-Catolic - 3 noiembrie 2017

[altmariustotal catolic]

Vineri, 3 noiembrie 2017 

Sfântul Martin de Porres

călugăr (comemorare facultativă)

Fiu al unui nobil cavaler spaniol şi al unei negrese de origine africană din Panama, Martin (născut la Lima la 9 decembrie 1579) nu a avut o copilărie fericită. Datorită pielii de culoare închisă tatăl nu a voit să-l recunoască şi în registrul botezaţilor este înscris ca "fiu al unui tată necunoscut". A trăit în sărăcie până la opt ani în tovărăşia mamei şi a unei surori, născută la doi ani după el. După o scurtă paranteză de seninătate alături de tată în Ecuador, a fost din nou lăsat în seama proprie, chiar dacă tatăl îi trimitea necesarul pentru a-l face să-şi completeze studiile. Într-evăr Martin avea o mare înclinaţie spre medicină şi a învăţat primele noţiuni în farmacia-ambulatoriu a doi vecini de casă.

La vârsta de cincisprezece ani a părăsit totul şi s-a dus să bată la poarta conventului dominican al Rozariului din Lima. A fost admis numai ca "dăruit", adică terţiar şi folosit la cele umile munci ale comunităţii. Martin a făcut din mătură un fel de blazon (un vechi tablou îl reprezintă cu modestul dar indispensabilul instrument casnic în mână) şi rezerva pentru sine toate muncile cele mai grave şi mai respingătoare. În sfârşit superiorii şi-au dat seama de ceea ce reprezenta acel suflet pentru ordin şi, primindu-l ca membru efectiv, la 2 iunie 1603 l-au admis la profesiunea solemnă. Şi în calitate de frate cooperator a voit să rămână cenuşăreasa conventului, dar sfinţenia sa a început să strălucească dincolo de zidurile mănăstirii, datorită carismelor extraordinare cu care era dotat, ca profeţiile, extazele, bilocaţiile.

Deşi nu s-a îndepărtat niciodată de Lima, a fost văzut în Africa, în China şi în Japonia întărindu-i pe misionarii în dificultate. La acest umil frate vor alerga pentru sfat teologi, episcopi şi autorităţi civile. Nu numai o dată însuşi viceregele a trebuit să aştepte în faţa chiliei sale pentru că fratele Martin era răpit în extaz. În timpul epidemiei de ciumă, i-a îngrijit pe toţi cei care au alergat la el şi pe toţi cei şaizeci de confraţi, pe care i-a vindecat în mod miraculos. Cu aceeaşi candoare a sfântului Francisc îşi îndrepta atenţia asupra tuturor creaturilor, inclusiv şoarecii, care i se supuneau cu docilitate.

A fost văzut de mai multe ori chemând şoarecii cuibăriţi în sacristie şi ducându-i afară, într-un colţ al grădinii: şi astăzi el este invocat în infestările şoarecilor. Amurit la 3 noiembrie 1639. Beatificat în 1837 de Grigore al XVI-lea, a fost canonizat la 6 mai 1962 de Ioan al XXIII-lea. În 1966 Paul al VI-lea l-a proclamat patron al bărbierilor şi frizerilor din Italia.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)