Calendar Romano-Catolic - 3 mai 2014

[altmariustotal catolic]

Astăzi

Sfântul/sărbătoarea:

SS. FILIP ŞI IACOB, APOSTOLI

Data:

03.05.2014

Culoare liturgică:

roşu

Gradul zilei:

sărbătoare

• http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

SS. FILIP ŞI IACOB, APOSTOLI

Sfinţii evanghelişti Matei, Marcu şi Luca notează numai numele lui Filip şi locul de naştere, Betsaida; Sfântul Ioan ne dă şi unele amănunte referitoare la personalitatea lui, prezentându-l ca fiind în strânsă prietenie cu apostolul Natanael - Bartolomeu, pe care 1-a condus la Isus: „L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii... Vino şi vezi".

În istorisirea minunii înmulţirii pâinilor, se menţionează că Isus i-a adresat lui Filip întrebarea: „De unde vom cumpăra pâine, ca să dăm de mâncare la această lume?" Filip nu înţelege sensul întrebării şi, după ce aruncă o privire asupra mulţimii care-i înconjura, răspunde: „Nici de două sute de dinari nu ne-ar ajunge să dăm fiecăruia doar câte o bucăţică".

Firea oarecum nerăbdătoare a lui Filip ne apare limpede dintr-o altă însemnare a Evangheliei, la Cina de pe urmă. În timp ce Isus le vorbeşte apostolilor săi despre misterul adânc al Sfintei Treimi, Filip, copleşit de cele auzite, îi spune lui Isus: „Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne va fi de ajuns".

Despre activitatea şi moartea Sfântului Filip nu ni s-au păstrat documente sigure. O tradiţie foarte veche afirmă că el a activat în părţile de nord ale Asiei Mici şi a murit răstignit pe Cruce, la vârsta de 87 de ani, sub împăratul Domiţian. Mai târziu, rămăşiţele lui pământeşti au fost transportate la Roma şi aşezate în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de cele ale Sfântului Iacob cel Mic. Se pare că acesta este motivul pentru care Biserica Latină îi sărbătoreşte împreună.

Sfântul Iacob, pe care evanghelistul Marcu îl numeşte „cel Mic" pentru a-l deosebi de omonimul său, Iacob cel Mare, fratele lui Ioan, intră în istorie ca episcop de Ierusalim, după anul 42, când Iacob cel Mare a fost martirizat şi Petru a părăsit oraşul. De la Sfântul Iacob cel Mic a rămas o scrisoare, cuprinsă în Noul Testament; scrisoarea este adresată tuturor comunităţilor creştine şi arată că autorul ei este un om hotărât, chiar aspru „cenzor necruţător al greşelilor, dar şi părinte înţelept". Ea cuprinde expresii tari, care, şi astăzi, după nouăsprezece veacuri, sunt perfect actuale: „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Nu oare de aici: din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Nesocotiţilor " (4, 1-3)

Despre moartea Sfântului Iacob cel Mic avem însemnări foarte vechi. Istoricul evreu Iosif Flavius ne spune că Iacob cel Mic a fost condamnat să fie ucis cu pietre, în anul 61 sau 62; condamnarea a fost hotărâtă de marele preot Annah al II-lea, care rămăsese o autoritate supremă în Ierusalim, în intervalul dintre moartea procuratorului Festus şi numirea succesorului său; marele preot a folosit situaţia pentru a-l elimina pe episcopul creştin al Ierusalimului. Asemenea celorlalţi apostoli, Iacob cel Mic pecetluieşte cu sângele său credinţa şi dragostea lui faţă de Răstignitul de pe Golgota.

1. Foarte răspândit la vechii greci, mai ales în Macedonia, numele Filip a trecut şi la alte popoare, chiar la evrei, datorită renumelui lui Alexandru cel Mare, al cărui tată se chema Filip al II-lea, şi datorită înţelesului cuvântului philippos = iubitor de cai (phil = iubitor; hippos = cal). Martirologiul Roman aminteşte 14 sfinţi care au purtat numele de Filip; mai cunoscuţi sunt: Sfântul Filip apostolul (3 mai), Sfântul Filip diaconul, coleg cu Sf. Ştefan (6 iunie), Sfântul Filip Neri (26 mai). Există şi o formă feminină a numelui: Filipa, Filipina, nume purtat de o martiră comemorată la 20 septembrie.

2. Numele Iacob a fost purtat de unul dintre cei doi copii ai lui Isac: Esau şi Iacob. Asupra înţelesului acestui cuvânt nu s-a ajuns la o soluţie clară, deşi este unul dintre numele foarte răspândite, mai întâi în lumea mozaică şi arabă, apoi şi în lumea creştină. Foarte probabil este în legătură cu o rădăcină verbală însemnând: a proteja, a apăra - şi Iacob ar putea fi înţeles ca „fiind sub ocrotirea lui Dumnezeu". Doi dintre apostoli au purtat acest nume; Martirologiul Roman aminteşte alţi zece sfinţi cu numele Iacob. Ei ne arată cum un nume foarte vechi şi neclar poate deveni strălucitor printr-o viaţă sfântă.