Calendar Romano-Catolic - 26 octombrie 2014

[altmariustotal catolic]

Duminică, 26 octombrie 2014 

Sfântul Evarist

papă şi martir

Trebuie să spunem de îndată că avem foarte puţine date sigure cu privire la sfântul Evarist, unul dintre primii succesori ai sfântului Petru: sfântul Irineu şi sfântul Eusebiu îl indică într-adevăr drept succesorul imediat al sfântului Clement şi de aceea în jurul anului 100 el a devenit papă, sau mai exact episcop al Romei: această precizare este oportună, pentru că atunci titlul de "papă", adică părinte, era conferit oricărei autorităţi religioase: numai începând din secolul al VI-lea el a fost rezervat pontifului roman. Este nesigură data precisă a începutului pontificatului sfântului Evarist, pentru că Iuliu Africanul îl prezintă ca papă din anul 97 până în anul 105, în timp ce Liber pontificalisprecizează că el a fost papă timp de nouă ani şi zece luni, exercitând pontificatul suprem sub împăraţii Domiţian (mort în 96), Nerva (96-98), Traian (mort în 117), şi mai exact "de la consulatul lui Valens şi Vetus (96) până la acela al lui Gallus şi Bradua (108)".

Aceeaşi Liber informează că el era un grec originar din Antiohia, în timp ce tatăl său, cu numele de Iuda, era un iudeu originar din Betleem. Tot aceeaşi Liber atestă martiriul sfântului Evarist şi această mărturie este primită de către Martirologiul Roman, care scrie chiar aşa: "La Roma (se sărbătoreşte) sfântul Evarist, papă şi martir, care, sub împăratul Adrian, a împurpurat cu sângele său Biserica lui Dumnezeu". Dar adnotarea este destul de lipsită de fundament, aşa încât redactorii noului calendar au considerat oportun să facă următoarea notă: "Comemorarea sfântului Evarist, introdusă în calendarul roman în secolul al XI-lea, este suprimată: într-adevăr nu există nici un temei ca sfântul Evarist să fie considerat printre martiri, iar ziua sa de naştere (adică ziua morţii sale) nu este cunoscută".

Şi mai legendare apar ştirile despre două dispoziţii luate de sfântul Evarist în timpul exercitării pontificatului său. Adică distribuirea preoţilor din Roma în douăzeci şi cinci de titluri sau biserici parohiale ale oraşului, care ar fi fost instituite deja de sfântul Clet, şi apoi dispoziţia ca diaconii să fie alături de episcop când acesta predica şi proclama prefaţa sfintei Liturghii, pentru a-i mărturisi, în caz de necesitate, dreapta credinţă şi totodată pentru a conferi mai mare solemnitate celebrării.

Sfântul Evarist îi este atribuită totuşi o anumită reglementare a ceremoniilor solemne care se fac la consacrarea bisericilor şi care sunt inspirate din sfinţirea templului lui Solomon, dar este o informaţie lipsită de fundament istoric.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)