Calendar Romano-Catolic - 25 martie 2019

[altmariustotal catolic]

† BUNA-VESTIRE
25 Martie

BUNA-VESTIRE

(solemnitate) 

Mai înainte, conform unor cărţi liturgice vechi, în părţile Apusului, ziua de 25 martie era o sărbătoare a Domnului nostru Isus Cristos, amintindu-se vestirea Întrupării Domnului. Chiar şi astăzi, sărbătoarea este numită In Annuntiatione Domini – „La vestirea Domnului”, dar conţinutul rugăciunilor şi al textelor liturgice se referă la Preacurata Fecioară Maria. Deşi documentele scrise cu slujba Bunei-Vestiri sunt doar din secolul al VI-lea, putem fi siguri că sărbătoarea este din primele veacuri ale creştinismului. Cum ar fi fost posibil ca primii creştini să nu reţină cu deosebită veneraţie şi emoţie cuvintele adresate Mariei de către îngerul Gabriel şi de către vara ei, Elisabeta?

Conţinutul, înţelesul Bunei-Vestiri, se referă, în primul rând, la Mesia, Mântuitorul aşteptat, şi, în al doilea rând, la legătura intimă, vitală între Mamă şi Fiu, după cum reiese din cuvintele îngerului Gabriel: „Bucură-te tu, care eşti plină de har; Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei... Duhul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta, copilul sfânt care se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu”. Cu tot dreptul, Maria va fi numită „Maica lui Dumnezeu”.

Îngerul foloseşte limbajul profeţilor din Vechiul Testament, când ei vesteau timpurile mesianice; începe prin a o invita la bucurie pe Fecioara aleasă, asigurând-o de ajutorul lui Dumnezeu în împlinirea misiunii la care a fost chemată. Dumnezeu priveşte cu nemărginită iubire spre Maria; Domnul este cu ea; ea a aflat har în faţa celui Preaînalt, va fi fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu. Maria însăşi, în salutul îngerului, recunoaşte cuvintele profetice care premerg descoperirile privind venirea lui Mesia. Privind credinţa adâncă cu care Maria se lasă încrezătoare în voia lui Dumnezeu, precum şi lucrarea supranaturală vestită prin mesajul adus de înger, putem afirma că, în momentul răspunsului definitiv, al cuvântului „fie” rostit de ea, în sufletul şi fiinţa ei era deja prezent în mod real tot ceea ce avea să devină cunoscut încetul cu încetul de-a lungul întregii sale vieţi, datorită legăturii cu Fiul ei divin.

În momentul Bunei-Vestiri, Maria este expresia cea mai înaltă a aşteptării venirii lui Dumnezeu şi a lui Mesia, aşteptare ce a străbătut în continuă creştere întreg Vechiul Testament; este sinteza şi punctul culminant al aşteptării mesianice din partea poporului ales. Aşa vede lucrurile Sfântul Luca în cântarea Magnificat – „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul”; tot aşa le-au văzut şi Sfinţii Părinţi ai Biserici, iar teologia contemporană reia gândul lor adânc.

Datorită harului de a fi fost zămislită fără de păcatul strămoşesc, precum şi faptului de a-şi fi consacrat lui Dumnezeu fecioria ei, Maria a dovedit, în lumina credinţei, o înţelegere şi o supunere excepţional de aleasă şi de delicată”. (E. Schillebeeckx)

Sf. Dismas

• ??-c.33
• d.: în c.33
• 25 martie (latin)
• 

Sfântul evanghelist Luca, istorisind suferinţele şi moartea pe Cruce a lui Isus între doi tâlhari, notează cum unul dintre ei, privind durerea, resemnarea şi bunătatea răstignitului dintre ei, s-a rugat lui Isus: „Doamne, aminteşte-ţi de mine când vei fi în împărăţia ta”. Cristos, mişcat de sinceritatea şi curajul lui, rosteşte cuvântul dumnezeiesc: „Adevăr, adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în Rai”.

Sfânta Evanghelie nu ne spune nici numele acestui fericit muritor şi nici nu ne dă alte amănunte. Ulterior, pe seama faptului istorisit de Sfântul Luca, s-au ţesut o mulţime de istorioare care nu au putut fi dovedite şi, de aceea, calendarul nou îl omite. Lăsând la o parte tot ce veacurile au adăugat şi rămânând la faptul simplu amintit de Sfântul Luca, îl putem considera printre sfinţii din cer pe cel canonizat de însuşi Isus, iar rugăciunea lui, „Doamne, adu-ţi aminte de mine când vei fi în împărăţia ta!”, este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase.

Pietatea creştinilor a considerat că este potrivit să ne-o amintim în ziua când cinstim întruparea, intrarea în istoria şi viaţa neamului omenesc a Cuvântului lui Dumnezeu. Fecioara Maria mijloceşte venirea lui între noi şi tot ea veghează îndurerată despărţirea lui de viaţa omenească. Buna-Vestire este primul pas către Vinerea Mare, şi împreună ne deschid calea spre împărăţia iubirii şi a păcii.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Sf. Maria Alfonsina Danil Ghattas

• călugăriţă
• 1843-1927
• n.: la 4 octombrie 1843, Ierusalim
• d.: la 25 martie 1927, Ain Karim, Ierusalim
• 25 martie (latin)
• 

• A fost declarată...

  
  

  • venerabilă la 15 decembrie 1994, de Papa Ioan Paul al II-lea
  • fericită la 22 noiembrie 2009, de Papa Benedict al XVI-lea
  • sfântă la 17 mai 2015, de Papa Francisc

S-a născut la Ierusalim, la 4 octombrie 1843, într-o familie creştină foarte pioasă. La botez a primit numele de Maria, alături de cel arab – Sultana.

Viaţa consacrată

La vârsta de 17 ani a intrat în Congregaţia Surorilor Sf. Iosif al Apariţiei, pe Muntele Golgotha, la Ierusalim. La 30 iunie 1860 primeşte numele religios de Maria Alfonsina, pe care îl va păstra toată viaţa. În 1862, după ce depune voturile, a fost trimisă să predea catehismul la Betleem. Aici întemeiază mai multe grupări religioase de promovare a devoţiunii către Sf. Fecioară prin intermediul rugăciunii Rozariului.

Pasionată de misiunea ei, dar întotdeauna calmă şi preferând să lucreze în tăcere, „ca să se facă plăcută numai lui Dumnezeu, nu oamenilor”, sr. Maria Alfonsina începe să aibă în Betleem viziuni în care Fecioara Maria îi spune să fondeze o nouă congregaţie, care se va numi „Surorile Rozariului”, destinată tinerelor arabe. Sr. Maria Alfonsina Danil Ghattas a păstrat timp de 53 de ani secretul apariţiilor Fecioarei Maria şi a comunicărilor ei. „M-am hotărât, din iubire pentru Maria şi din veneraţie pentru ea, să ascult ceea ce mi-a spus… şi mi-am pus întreaga încredere în ajutorul pe care mi-l va da Mama mea, ştiind că ea va merge întotdeauna cu mine şi că mă va sprijini.” În anul 1880, şapte tinere, îndrumate de pr. Yousef Tannous, au primit veşmântul monahal al noii congregaţii, din mâinile Patriarhului Vincent Bracco.

Sfânta Fecioară l-a desemnat pe pr. Yousef Tannous de la Patriarhia Latina să devină părintele ei spiritual. După multe dificultăţi, sr. Maria Alfonsina a obţinut permisiunea Sfântului Scaun să plece din congregaţia sa şi să se alăture noii congregaţii fondate de părintele Tannous. La 7 octombrie 1883, în sărbătoarea Maicii Domnului a Rozariului, a primit veşmântul monahal al noii congregaţii din mâinile Episcopului auxiliar şi vicar patriarchal, Pascal Appodia. A depus voturile definitive împreună cu alte opt surori, în prezenţa Patriarhului Latin de Ierusalim, Vincent Bracco.

Devenită Soră a Rozariului, a slujit în mai multe misiuni: la Jaffa, la Beit Sahour (unde a fondat o mănăstire şi o şcoală pentru fete), la Salt (în Transiordania), la Nablus, Ierusalim, Betleem etc. La Jaffa, în Galileea, în ziua de 25 iulie 1885, s-a petrecut un miracol: pe când sr. Maria Alfonsina se afla împreună cu o altă soră, o fetiţă, numită Nathira, a căzut într-o fântână / cisternă adâncă, plină cu apă. Sr. Maria Alfonsina a aruncat în fântână rozariul ei, cu 15 decade şi a invocat ajutorul Fecioarei Maria. Fetiţa a fost salvată în mod miraculos: ea a spus că a văzut o lumină mare şi o scară în formă de rozariu, care au salvat-o. Acesta este primul miracol menţionat al sr. Maria Alfonsina.

Sr. Maria Alfonsina a murit subit la Ain Karem, unde mersese să întemeieze un orfelinat, la 25 martie 1927, în Sărbătoarea Buneivestiri. Nimeni, în afară de părintele ei spiritual, nu cunoştea misterul apariţiilor Sfintei Fecioare, de care avusese parte sr. Maria Alfonsina. Ea le-a ţinut în tăcerea inimii ei toată viaţa, dar, la cererea pr. Yousef Tannous, a scris ceea ce a văzut şi a auzit în timpul apariţiilor. Cu câteva zile înainte de moarte, a încredinţat sorei sale de sânge şi de viaţă religioasă, sr. Ana, două carnete scrise de mână şi sigilate cu ceară roşie, cerându-i să le înmâneze Patriarhului. Abia atunci a fost dezvăluit adevărul despre întemeierea congregaţiei, iar surorile au fost uluite în faţa umilinţei eroice şi ignorate a fondatoarei.

Beatificarea

La 22 noiembrie 2009, sr. Maria Alfonsina Danil Ghattas a fost beatificată în Bazilica Buneivestiri din Nazaret. Ceremonia de beatificare a fost prezidată de Arhiepiscopul Angelo Amato, trimisul special al Papei Benedict al XVI-lea şi a fost celebrată de Patriarhul latin al Ierusalimului, Fouad Twal. Cu acea ocazie, Sfântul Părinte transmiterea următorul mesaj: „Beatificarea acestei foarte semnificative figuri feminine este o mare bucurie pentru comunitatea catolică din Ţara Sfântă. Este o invitaţie ca întotdeauna să avem încredere, cu speranţă fermă, în Divina Providenţă şi în protecţia maternă a Mariei”. Sr. Maria Alfonsina a fost comparată, prin opera ei în folosul celor săraci, cu Maica Tereza de Calcutta. Surorile congregaţiei fondate de ea conduc şcoli, programe de cateheză, clinici şi orfelinate în Orientul Mijlociu. Sr. Maria Alfonsina „a reuşit să câştige sprijinul autorităţilor religioase pentru întemeierea primei congregaţii religioase arabe şi să situeze lumea arabă pe harta educaţiei şi a învăţăturilor religioase”, afirma pr. Rifat Bader, directorul Centrului Catolic pentru Studii şi Media din Amman.

Canonizarea

„În ziua în care celebram beatificarea”, povesteşte Mons. Fuad Twal, ” viitoarea sfântă înfăptuia cel de al doilea miracol al ei”. Emile Mounir Salim Elias, rezident în Kfar Kana (Cana Galileei), născut la 25 mai 1977, de profesie inginer expert supraveghetor, lucra în regiunea Bayt Dajan, lângă Holon, Jaffa. El încerca să ridice un echipament de măsură la o înălţime de aprox. 5m şi nu a observat că echipamentul era în contact cu un cablu de înalt voltaj. Nu purta mănuşile de protecţie, şi astfel a fost electrocutat. Şocul l-a trântit la sol, de la înălţime. Avea ochii larg deschişi, nu respira şi semnele vitale erau absente. A fost dus la spital, dar se afla de prea multă vreme în stop cardio-respirator. Omeneşte vorbind, nimic nu îl mai putea salva. Când, după două zile, şi-a revenit din comă, a aflat că mulţi cunoscuţi ai săi s-au rugat pentru el la Fer. Maria Alfonsina – deşi el nu se rugase niciodată la ea şi nu ştia mai nimic despre sr. Maria Alfonsina. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin mijlocirea sr. Maria Alfonsina, Elias este în viaţă şi duce o viaţă normală.

Papa Francisc spunea la predica de la canonizare: „Sora Maria Alfonsina Danil Ghattas a înţeles bine ce înseamnă a iradia cu iubirea lui Dumnezeu apostolatul, devenind o martoră a blândeţii şi a unităţii. Ea ne oferă un exemplu clar despre cât este de important a fi responsabili unii pentru alţii, a trăi unii în slujba altora.”