Calendar Romano-Catolic - 22 februarie 2018

[altmariustotal catolic]

Sf. Petru

• Apostol
• 22 februarie, 29 iunie, 18 noiembrie (latin)
• 29 iunie (bizantin)
• 

Simon Petru sau Chefa, primul Papă, Principele Apostolilor și fondator, împreună cu Sfântul Paul, al Bisericii din Roma, era originar din Betsaida, de lângă Marea Tiberiadei (sau Galileei), fiul lui Iona, și era, ca și fratele său, Sfântul Andrei, pescar pe această mare. Andrei l-a prezentat pe Petru lui Isus, și Cristos l-a chemat pe Petru să devină discipol. În Evanghelia lui Luca, întâmplarea spune că Petru a prins atât de mulți pești încât a căzut în fața lui Isus care i-a spus: „Nu te teme. De acum te voi face pescar de oameni.”

Isus i-a dat lui Simon un nou nume: Chefa, sau „piatră”. Devenind un discipol al lui Isus, Petru a recunoscut în El pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Cristos i-a spus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica Mea”. El a adăugat: ”Ție îți voi da cheile Împărăției Cerului. Ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

Petru a fost mereu numit primul dintre Apostoli în descrierile din Noul Testament, și făcea parte din cercul apropiaților lui Isus, împreună cu Iacob și Ioan. Despre el se vorbește mai mult decât despre ceilalți discipoli, și a fost lângă Isus când a avut loc Schimbarea la Față, la învierea fiicei lui Iair, în Agonia din Grădina Ghetsimani. L-a ajutat la Cina cea de Taină și a avut un rol important în Patimile Mântuitorului. Când Învățătorul a fost arestat, el a tăiat cu sabia urechea dreaptă a lui Malchus, servitorul Marelui Preot, și s-a lepădat de trei ori de Isus, așa cum a prezis El. Petru, „ieșind afară, a plâns amar”.

După Înviere, Petru a mers la mormânt împreună cu ”celălalt discipol”, după ce a aflat vestea de la femei. Prima apariție a lui Cristos Înviat a fost în fața lui Petru, înaintea celorlalți discipoli, și când Isus a apărut în fața discipolilor pe malul Tiberiadei, i-a dat lui Petru binecunoscuta poruncă: „Paște mielușeii Mei… Paște oile Mele… Paște oile Mele”.

Imediat după Înălțarea la cer, Petru a luat rolul de conducător incontestabil al Apostolilor, poziția lui fiind evidentă în Faptele Apostolilor. El a desemnat un înlocuitor al lui Iuda Iscarioteanul; a vorbit primul mulțimii care se adunase după Coborârea Duhului Sfânt la Rusalii; a fost primul Apostol care a făcut minuni în numele Domnului; și a rostit sentința asupra necinstiților Anania și Safira.

Petru a fost esențial în răspândirea Evangheliei la neamuri. L-a botezat pe romanul păgân Cornelius, și la Conciliul din Ierusalim a susținut predicarea către neamuri, permițând astfel noii Biserici să devină universală. Întemnițat de regele Irod Agripa, a fost ajutat să evadeze de către un înger. Și-a reluat apoi apostolatul în Ierusalim și eforturile lui misionare au inclus călătorii în orașe din lumea păgână precum Antiohia, Corint și în cele din urmă Roma. A făcut referire la Cetatea Eternă în prima sa Scrisoare, spunând că scrie din Babilon.

Este sigur că Petru a murit la Roma și că martiriul lui a avut loc în perioada în care a domnit împăratul Nero, probabil în anul 64. Mărturiile despre martiriul său sunt ample, incluzând cele ale lui Origene, Eusebiu de Cezareea, Sf. Clement I al Romei, Sf. Ignațiu și Sf. Irineu. Conform unei bogate tradiții, Petru a fost răstignit pe Colina Vaticanului cu capul în jos, deoarece s-a declarat nedemn de a muri la fel ca Domnul. A fost mai apoi înmormântat pe Colina Vaticanului, și excavațiile făcute sub Bazilica San Pietro au scos la iveală probabilul mormânt, iar relicvele lui sunt acum păstrate sub altarul principal din Bazilică.

Din primele zile ale Bisericii, Petru a fost recunoscut ca Principele Apostolilor și primul Pontif Suprem, și astfel Scaunul său din Roma s-a bucurat de poziția de primat asupra întregii Biserici Catolice. În timp ce principala lui sărbătoare este în data de 29 iunie, el este sărbătorit în calendarul latin și în zilele de 22 februarie și 18 noiembrie. În arta liturgică, este reprezentat ca un bărbat în vârstă care ține niște chei și o carte. Simbolurile lui includ o cruce cu capul în jos, o barcă și un cocoș. (traducere: Teodora Capan)

Catedra sfântului apostol Petru

• 22 februarie (latin)
• 

Pentru a aminti două etape importante din activitatea principelui apostolilor, Sf. Petru, şi introducerea creştinismului mai întâi la Antiohia şi apoi la Roma, „Martirologiul Roman” propune la 22 februarie sărbătoarea catedrei Sfântului Petru la Antiohia, iar la 18 ianuarie, aceea a catedrei sale la Roma. Recenta revizuire a calendarului a unificat aceste două comemorări la 22 noiembrie, dată care se întemeiază pe o veche tradiţie transmisă de Depositio martyrum. Conform acestei tradiţii, în ziua de 22 februarie se celebra şi la Roma catedra Sfântului Petru, dar în părţile Galiei, mai târziu, a fost fixată la 18 ianuarie, pentru a nu cădea în timpul Postului Mare. În cele din urmă, a fost introdusă şi la Roma sărbătorea catedrei Sfântului Petru, tot la 18 ianuarie. Aşa s-a ajuns la o dedublare, eliminată de noul calendar.

Catedra înseamnă scaunul fix pe care se aşază papa sau episcopii atunci când învaţă în mod oficial. Are un loc precis şi permanent în Biserica-mamă a unei dieceze (de unde, şi numele de catedrală) şi este simbolul autorităţii episcopului şi a puterii de a învăţa în Biserica locală. Catedra Sfântului Petru reprezintă deci locul de frunte pe care Petru îl deţine în Colegiul apostolic, conform voinţei explicite a lui Isus de a conduce noul popor al lui Dumnezeu, Biserica.

Această învestitură din partea lui Cristos, reînnoită după înviere, a fost respectată. Într-adevăr, îl vedem pe Petru cum, după înălţarea la cer a lui Isus, îşi împlineşte rolul de conducător. Prezidează adunarea sfinţilor apostoli, care l-au ales pe Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul, vorbeşte în numele celorlalţi atât mulţimii adunate în faţa cenacolului în ziua coborârii Duhului Sfânt, cât şi, mai târziu, în faţa Sinedriului. Însuşi Irod Agrippa este convins că va da o lovitură mortală Bisericii prin eliminarea capului, şi-l arestează pe Sf. Petru. Prezenţa lui Petru la Antiohia rezultă în mod incontestabil din scrierile Noului Testament, în schimb, venirea lui la Roma în primii ani ai împăratului Claudiu nu are dovezi clare în Noul Testament.

Dezvoltarea creştinismului în capitala Imperiului, dezvoltare dovedită de scrisoarea Sfântului Paul către Romani (scrisă în jurul anului 57), nu poate fi explicată fără prezenţa unui misionar de prim rang.

Venirea Sfântului Petru la Roma, oricare ar fi data la care a avut loc, precum şi moartea lui aici sunt afirmate de cele mai vechi tradiţii, acum acceptate în întregime şi de cercetătorii necatolici. Se dovedeşte într-un mod care nu poate fi contrazis istoriceşte şi cu săpăturile făcute în 1939 din ordinul Papei Pius al XII-lea, în Grotele Vaticane, sub Bazilica „Sfântului Petru”. Rezultatele acestor săpături sunt acceptate favorabil şi de oamenii de ştiinţă necatolici.

Comemorarea de astăzi cuprinde deci un fapt istoric şi un adevăr de credinţă, care sunt împlinirea în timp a voinţei şi cuvântului lui Cristos: „Eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu înceteze credinţa ta. Tu, dar, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi”.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Sf. Margareta din Cortona