Calendar Romano-Catolic - 20 ianuarie 2013

[altmariustotal catolic]

Astăzi în liturgie

Sfântul/sărbătoarea:

DUMINICA A II-A DE PESTE AN

Data:

20.01.2013

Culoare liturgică:

verde

Gradul zilei:

sărbătoare de poruncă

• http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

SF. FABIAN, PP. M.

Cărţile bisericeşti liturgice conţineau mai înainte câte o slujbă proprie pentru fiecare dintre aceşti doi sfinţi; cu timpul, comemorarea lor s-a făcut într-o singură slujbă. Noul calendar, revenind la practica din vechime, prescrie două comemorări separate facultative.

Papa Fabian a fost una dintre primele victime ale persecuţiei împăratului Decius din anul 250. Urmând, în anul 236, papei originar din Grecia Anter, Fabian şi-a dobândit în curând faima de bun organizator; nu era doar părerea creştinilor, dar, după cum reiese dintr-o notă scrisă de sf. Ciprian, însuşi împăratul afirmase că ar fi preferat să aibă ca adversar un alt împărat, decât să aibă în Roma un episcop asemenea lui Fabian.

Înainte de a fi ales pe tronul pontifical, era aproape necunoscut; „Legenda aurea , urmându-l pe istoricul Eusebiu (265-340), vorbeşte de o porumbiţă albă care s-ar fi aşezat pe capul lui Fabian în timp ce asista la adunarea creştinilor care trebuiau să desemneze candidatul la înaltul oficiu de Păstor suprem al Bisericii. Odată ales, a ajuns să fie preţuit de toţi, nu numai pentru inovaţiile în domeniul administrativ, dar şi prin contribuţiile sale doctrinale, îndeosebi în controversele ce aveau loc în sânul Bisericii din Africa. Sfântul Papă Fabian a fost înmormântat în catacombele Sfântului Calist, de care s-a îngrijit în mod deosebit.

SF. SEBASTIAN, M.

În catacombele ce au luat numele său, a fost înmormântat Sfântul Sebastian, care a murit în aceeaşi zi de 20 ianuarie, dar cu 15 ani mai târziu, sub împăratul Diocleţian. Sfântul Ambrozie ne informează că Sebastian era de loc din părţile milaneze. Istoria pătimirii sale, Passio, aduce unele amănunte, dintre care unele sunt discutabile. Se spune că Sebastian era prieten cu împăratul şi un cavaler de vază; în calitatea aceasta, de multe ori, i-a ajutat pe fraţii săi în credinţă, care erau închişi sau conduşi la supliciu. Mai mult chiar, s-a silit să-i atragă la credinţa creştină pe mulţi dintre soldaţi şi prizonieri; însuşi guvernatorul Romei şi fiul său, Tiburţiu, convertiţi de Sebastian, ar fi murit cu moarte de martiri. O atât de intensă activitate nu putea trece neobservată la curtea imperială; împăratul Diocleţian în persoană a dispus să fie adus în faţa lui acest îndrăzneţ centurion.

Începutul procesului a fost mişcător; împăratul face apel la vechea prietenie: „Ţi-am deschis larg poarta palatului meu şi ţi-am pregătit calea pentru o carieră strălucită, iar tu unelteai împotriva mea...” Dar s-a trecut repede la ameninţări şi apoi a urmat condamnarea, fără drept de apel, la moarte. După „Legenda aurea”, Sfântul Sebastian a fost legat de trunchiul unui copac, în câmp deschis, şi apoi un pluton de ostaşi au slobozit săgeţile lor. După acte, reiese că el a supravieţuit primului martiriu, fiind îngrijit de o femeie creştină din Roma. După vindecarea rănilor, s-a prezentat din nou autorităţilor păgâne, care l-au osândit la moarte şi l-au executat. Sebastian este unul dintre „personajele” romanului Fabiola de Wiseman.

CARTEA ZILEI