Calendar Romano-Catolic - 2 februarie 2013

[altmariustotal catolic]

Astăzi în liturgie

Sfântul/sărbătoarea:

ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Data:

02.02.2013

Culoare liturgică:

alb

Gradul zilei:

sărbătoare

• http://arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

2 FEBRUARIE: ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Prima mărturie despre sărbătoarea de astăzi ne-a rămas din secolul al IV-lea, de la Biserica din Ierusalim. Până la reforma recentă a calendarului, era numită sărbătoarea Curăţării Maicii Domnului, „Purificatio , în amintirea acelui moment din viaţa Sfintei Familii, pe care Sfântul Luca ni-l istoriseşte în Cap. II al Evangheliei sale. La patruzeci de zile după naşterea lui Isus, Maria, mama lui, supunându-se prescrierilor Legii lui Moise, a venit la Templul din Ierusalim, pentru a-l oferi lui Dumnezeu pe fiul ei întâi născut şi a împlini ritualul purificării. Reforma liturgică din 1960 a redat sărbătorii titlul de „Prezentarea în Templu a Domnului”, titlu pe care îl avea la început, amintind oferirea lui Isus Tatălui Ceresc, oferire ce prevestea şi începea actul jertfei supreme de pe Cruce.

Împlinirea unei prescrieri care nici pentru Isus, nici pentru Maria nu putea fi obligatorie constituie o grăitoare lecţie de umilinţă, şi amintirea ei încoronează comemorarea anuală a Misterului Naşterii Domnului. În Bethleem, Fiul lui Dumnezeu şi Mama lui Preacurată au luat asupra lor sărăcia extremă a celor ce locuiesc în barăci improvizate la margini de oraşe şi existenţa crudă şi nesigură a celor plecaţi departe din căminul lor. Intrând în Templu, Isus îi oferă lui Dumnezeu toată suferinţa pe care oameni stăpâniţi de orgoliu şi lăcomie o produc semenilor lor, şi imploră dreptatea şi iubirea dătătoare de pace.

Intrând în Templu, Maria şi Isus îi întâlnesc pe bătrânul Simeon şi proorociţa Ana; aceştia, luminaţi de Dumnezeu, pun într-o mai mare lumină caracterul de sacrificiu al Prezentării lui Isus. Profeţia lui Simeon îi dezvăluie limpede suferinţa ce-i este rânduită. „O sabie îţi va străpunge inima”. Maria este părtaşă la sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, ca urmare a faptului că, în calitate de mamă, este strâns unită cu persoana lui Isus.

Biserica din Roma a început să ţină această sărbătoare la jumătatea secolului al VII-lea; Papa Sergiu I (687-701) a rânduit o procesiune penitenţială, care pornea de la Biserica „Sf. Adrian” din For şi se încheia la Bazilica „Santa Maria Maggiore”; este cea mai veche procesiune penitenţială cunoscută. Ceremonia binecuvântării lumânărilor, menţionată în cărţi chiar din secolul al X-lea, se referă la cuvintele bătrânului Simeon: „Ochii mei au văzut mântuirea pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină pentru luminarea neamurilor”. Părerea exprimată de Beda Venerabilul, că această procesiune ar înlocui procesiunile de la festivităţile romane „Lupercalia” (serbări în cinstea zeului Pan – inventatorul naiului), nu este confirmată de istorie. Lumânarea sfinţită este simbolul lui Cristos care, jertfindu-se pe sine însuşi, ne dăruieşte lumina şi căldura sufletului; în acelaşi timp, ne aminteşte porunca lui Cristos: „Să fie sufletele voastre ca o lumină înaintea oamenilor”.

SF. CORNELIU, CENTURION

...

CARTEA ZILEI