Calendar Romano-Catolic - 14 octombrie 2014

[altmariustotal catolic]

Marţi, 14 octombrie 2014 

Sfântul Calist I

papă şi martir

(comemorare facultativă)

Unul dintre obiectivele obligatorii pentru pelerinii şi turiştii care merg la Roma îl constituie catacombele. Deosebit de renumite şi frecventate sunt cele ale sfântului Calist, definite de papa Ioan al XXIII-lea "cele mai măreţe şi mai celebre din Roma" şi care au avantaj, în loc de concurenţă, din cauza apropierii altor celebre catacombe ca "Sfântul Sebastian" şi "Sfântul Domitilla" sau a modernului mausoleu edificat pentru a primi victimele acelor "Fosse Ardeatine". Pe o suprafaţă de mai bine de 400 de metri pe 300 şi desfăşurându-se până la patru nivele suprapuse, s-a calculat că sunt acolo nu mai puţin de 20 de kilometri de coridoare.

Această operă colosală fixează pentru totdeauna amintirea sfântului Calist, care s-a îngrijit de realizarea lor mai întâi ca diacon al papei Zefirin şi apoi ca papă. Dar dincolo de dimensiuni, acest loc este preţios pentru numărul mare şi importanţa martirilor care au fost "depuşi" acolo: deosebit de renumite sunt cripta sfintei Cecilia şi cea alăturată a papilor, în care au fost înmormântaţi papii Ponţian, Anter, Fabian etc. De aceea poate părea straniu, că lipseşte de acolo tocmai cel care a voit această criptă, sfântul Calist. Mormântul acestuia este aşezat însă în chiar centrul Romei celei mai vechi şi mai genuine: în bazilica S. Maria in Trastevere, care, fiind construită din dispoziţia papei Iuliu la mijlocul secolului al IV-lea, a fost dedicată şi sfântului Calist.

De altfel, în Trastevere s-a născut Calist în a doua jumătate a secolului al II-lea dintr-un oarecare Domiţiu. De condiţie joasă, era totuşi foarte apreciat de coreligionarul Carpofor, care i-a încredinţat administrarea bunurilor sale. Însă ceva nu a mers în modul cel mai bun, pentru că nu peste mult timp sărmanul Calist a fost condamnat să învârtă o piatră de moară, pentru a-l despăgubi pe patron precum şi comunitatea creştină pentru paguba provocată. O altă dură condamnare, biciuirea şi deportarea în Sardinia, a trebuit să fie suportată de către Calist la puţin timp după aceea, ca urmare a acuzelor iudeilor. Răscumpărat de către comunitatea creştină, şi prin intervenţia Marciei, concubina lui Commodus, Calist a colaborat cu papa Victor şi cu Zefirin, până când i-a succedat acestuia ca papă în anul 217.

Alegerea sa a provocat schisma lui Hipolit, care critica în cazul lui Calist originea sa umilă şi mai ales flexibilitatea sa faţă de păcătoşi. Sfântul Calist a trebuit să lupte şi împotriva ereziei sabelliene. A murit "martir", nu prin mâna autorităţii imperiale după cum atestă Martirologiul roman, dar cu ocazia unei revolte populare.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)