Calendar Romano-Catolic - 13 aprilie 2015

[altmariustotal catolic]

Luni, 13 aprilie 2015 

Sfântul Martin I

papă şi martir (comemorare facultativă)

Originar din Todi şi diacon al Bisericii romane, Martin a fost ales pe scaunul pontifical după moartea papei Teodor (13 mai 649) şi a demonstrat îndată o mână foarte puternică în mânuirea timonei bărcii lui Petru. Nu a cerut şi nici nu a aşteptat de fapt consimţământul la alegerea sa din partea împăratului bizantin Constant al II-lea, care în anul precedent promulgase Tipul, un document pentru apărarea tezei eretice a monoteliţilor. Pentru a stăvili răspândirea acestei erezii, la trei luni după alegerea sa, papa Martin a convocat în bazilica din Lateran, la care au fost invitaţi toţi episcopii din Occident.

Condamnarea tuturor scrierilor monotelite, hotărâtă în cele cinci sesiuni conciliare solemne, a provocat reacţia furioasă a curţii bizantine. Împăratul a poruncit exarhului din Ravenna, Olimpiu, să meargă la Roma, pentru a-l aresta pe papă. Olimpiu a voit să depăşească măsura în urmarea ordinelor imperiale şi a încercat să-l asasineze pe papă prin scutierul său, în timpul celebrării sfintei Liturghii în bazilica "Santa Maria Maggiore". În momentul primirii ostiei consacrate din mâinile pontifului, josnicul călău a scos pumnalul, dar a fost lovit de orbire.

Probabil acest fapt l-a convins pe Olimpiu să-şi schimbe atitudinea, să se împace cu papa şi să plănuiască o luptă armată contra Constantinopolului. În anul 653, după moartea lui Olimpiu din cauza ciumei, împăratul a putut să-şi ducă la capăt răzbunarea, arestându-l pe papă prin noul exarh de Ravenna, Teodor Calliopa.

Sub acuza de a-şi fi însuşit în mod ilegal înalta sarcină pontificală şi de a fi complotat cu Olimpiu împotriva Constantinopolului, a fost adus pe mare în oraşul de la Bosfor. Lunga călătorie, care a durat 15 luni, a fost începutul unui crud martiriu. În timpul numeroaselor escale, nici unuia dintre atât de mulţi credincioşi veniţi să-l întâmpine pe papă nu i s-a permis să se apropie de el. Prizonierului nu-i era dată nici măcar apă, pentru a se spăla. Ajuns la 17 septembrie 654 la Constantinopol, papa, întins pe culcuşul său pe drumul public, a fost expus timp de o zi întreagă insultelor poporului, înainte de a fi închis timp de trei luni în închisoarea Prandiaria. Apoi a început lungul şi extenuantul proces, în timpul căruia cruzimile au fost atât de mari, încât l-au făcut pe acuzat să murmure: "Faceţi cu mine ceea ce voiţi; orice fel de moarte îmi va fi o binefacere".

Fiind degradat în mod public, dezbrăcat şi expus suferinţelor frigului, stânjenit de lanţuri, a fost închis în celula rezervată condamnaţilor la moarte. La 26 martie 655 a fost trimis în mod secret în exil la Chersonea, în Crimea. A suferit de foame şi a slăbit în cea mai cruntă părăsire încă patru luni, până când a murit, cu trupul slăbit, dar nu cu voinţa, la 16 septembrie 655.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)