Calendar Romano-Catolic - 12 februarie 2020

[altmariustotal catolic]

Sf. Eulalia

• fecioară, martiră
• c.290-304
• n.: în c.290, Barcelona, Spania
• d.: la 12 februarie 304, Barcelona, Spania
• 12 februarie (latin)

Această foarte tânără martiră spaniolă, care în mozaicurile de la „Sant’Apollinare Nuovo di Ravena” este reprezentată între alte două martire adolescente, Agneza şi Cecilia, pare să fie o singură persoană cu două sfinte cu numele de Eulalia, pe care Martirologiul roman le comemorează la 12 februarie şi la 10 decembrie. Prima, venerată la Barcelona, ar fi suferit martiriul sub Diocleţian (284-305), a doua, martiră la Merida, în timpul tetrarhiei (Maximian, Constanţiu, Diocleţian, Galeriu), din anul 292 până în anul 305. Dar în starea actuală a studiilor hagiografice se pare că este vorba de una şi aceeaşi sfântă, iar dublarea s-ar datora celor două relatări diferite a martiriului lor.

Patima Eulaliei de la Barcelona cu siguranţă nu este anterioară secolului al VII-lea şi este destul de evidentă inspiraţia sa din Patima Eulaliei de la Merida, care la rândul său derivă din al treilea imn din Peristephanon pe care poetul Prudenţiu l-a scris în jurul anului 405, în cinstea martirei spaniole. După descrierea lui Prudenţiu, Eulalia este o fată de doar treisprezece ani, pe care tatăl, pentru a o feri de pericolele persecuţiei anticreştine, o duce departe de oraşul Merida, încredinţând-o unei familii prietene de la ţară.

Eulalia nutreşte în inimă speranţa de a fi numărată printre cei care au meritat victoria martiriului. A fugit în timpul nopţii din sat şi s-a prezentat judecătorului din Merida. Gâfâind şi frântă de oboseală datorită drumului lung, timidă şi curajoasă în acelaşi timp, pronunţă un singur cuvânt: „Cred!”. Mult mai vorbăreaţă este Eulalia de la Barcelona, care îl copleşeşte pe prefectul Dacian cu mustrări din cauza persecuţiei pe care a început-o. Este profesiunea sa de credinţă în Cristos. Magistratul este mişcat de compasiune şi, pentru a cruţa acea viaţă tânără, face o încercare zadarnică de a o seduce de partea idolatriei. Apoi încearcă să înduplece neaşteptata fermitate prin tortură. Vârfurile ascuţite care se înfig în tânărul trup nu lasă semnul durerii de nedescris.

Cuprins de flăcări arzând cu putere, trupul Eulaliei în vârstă de treisprezece ani se consumă ca o victimă de sacrificiu aşezată pe rug. În momentul în care curajoasa martiră înclină capul, un candid porumbel iese din gura ei şi se ridică în înaltul cerului plin de nori cenuşii. Apoi fulgi moi de zăpadă cad de sus, pentru a acoperi trupul chinuit şi înnegrit al martirei. Cultul Eulaliei, în dubla versiune hagiografică, este foarte răspândit în Spania şi în Franţa; la începutul secolului al V-lea era deja o bazilică măreaţă construită la Merida.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Sf. Meletie al Antiohiei

• Arhiepiscop
• ??-381
• n.: în ??
• d.: în 381, Melitene, Armenia (azi Turcia)
• 12 februarie (latin)
• 12 februarie (bizantin)

Sfântul Meletie, contemporan al Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, a rămas în conştiinţa Bisericii ca apărător al dreptei credinţe în fata ereziei ariene, care nega divinitatea celei de-a două Persoane a Sfintei Treimi. Originar din Armenia, Sfântul Meletie învăţase de mic dogmele credinţei creştine, devenind renumit pentru viaţa să virtuoasă. Este numit mai întâi Episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi ales Arhiepiscop în scaunul Antiohiei, în vremea împăratului Constantin al II-lea (337-340). De trei ori a fost izgonit şi exilat Sfântul Meletie, din scaunul său, de către ereticii arieni, în Armenia.

Sfântul Meletie a participat la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, în timpul căruia împăratul Teodosie i-a arătat o cinste aparte. La acest Sfânt Sinod, Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfântul Meletie. Pe când acesta explica dogma Sfintei Treimi, slujindu-se de mâna sa, arătând mai întâi unimea printr-un singur deget, iar treimea, prin trei, înaintea tuturor, a ieşit deodată o văpaie luminoasă din mâna ierarhului. Acesta minune a ruşinat pe eretici, iar pe cei dreptslăvitori i-a întărit în dreapta credinţă. La acest Sinod, Sfântul Meletie l-a confirmat pe Sfântul Grigorie Teologul că Patriarh al Constantinopolului. Tot el, mai înainte de aceasta, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare şi l-a botezat pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Meletie se îmbolnăveşte în timpul Sinodului şi trece la cele veşnice. Sfintele lui moaşte au fost mutate după aceea la Antiohia.

Sfântul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz, deoarece, acesta a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, mărturisind credinţă de la Niceea, în biserica din Antiohia, pentru că un arhidiacon, adept al arianismului, îi astupase gura cu mâna. El nu s-a lăsat intimidat de gestul arhidiaconului şi a făcut semne şi anume: a arătat trei degete pentru fiecare dintre cele trei Persoane, închipuind cele trei Persoane şi apoi, împreunându-le, a arătat un deget închipuind o singură Fiinţă. Prin acelaşi gest fac referire astăzi la Sfânta Treime, persoanele cu deficienţe de auz, în limbajul mimico-gestual.

Sursa: CrestinOrtodox.ro