Calendar Romano-Catolic - 10 iulie 2019

[altmariustotal catolic]

Sf. Victoria

• martiră
• c.230-253
• n.: în c.230
• d.: la 18 decembrie 253
• 10 iulie (latin)
• 

Sfânta Victoria era o femeie nobilă creştină din Roma, sora Sfintei Anatolia. Cele două surori avea aranjate deja căsătoriile cu nişte păgâni romani, însă ele ezitau. Victoria spunea că nu e nimic greşit, deoarece aşa se căsătoreau şi patriarhii din Vechiul Testament, dar Anatolia a dat alte exemple pentru a arăta că pentru o viață sfântă ele trebuie să fie devotate lui Dumnezeu şi să rămână singure. Victoria, convinsă de sora ei, şi-a vândut toate bijuteriile, a dat banii ei săracilor şi a refuzat să se căsătorească cu Eugen.

Cei doi pretendenți au insistat asupra căsătoriei, dar ele au refuzat. Ei le-au denunțat pe femei că sunt creştine, dar au obținut permisiunea de a le închide fiecare la reşedințele lor, în speranța că le vor face să îşi schimbe credința şi mentalitatea. Femeile i-au convertit pe servitorii şi pe gărzile trimise să le păzească. Pretendentul Anatoliei, Titus Aurelius, a renunțat la scurt timp, şi a predat-o înapoi autorităților. Ea a fost torturată şi ucisă la Tora, lângă lacul Velino din Italia. Eugen a aşteptat câțiva ani, alternând între un comportament bun şi unul dur față de Victoria, dar în cele din urmă a renunțat şi el. A fost predată autorităților şi torturată din ordinul lui Iulian, prefectul Capitoliului, după care a fost îngropată într-o peşteră. (traducere: Teodora Capan)

Fer. Martirii din Damasc

• martiri
• 10 iulie (latin)
• 

• A fost declarat…

  
  

  • venerabil la 2 mai 1926, de Papa Pius al XI-lea
  • fericit la 10 octombrie 1926, de Papa Pius al XI-lea

Beatificaţi de Papa Pius al XI-lea în 1926, acestor 8 fraţi franciscani şi 3 laici maroniţi le-a fost dat să aleagă între a se converti la islamism sau a suferi moartea în Damasc, în 9 iulie 1860. Mii de creştini maroniţi fuseseră deja ucişi de druzi în sudul Libanului în acel an, şi druzii, o sectă a islamismului şiit, şi-au îndreptat atenţia spre Damasc, unde au ucis încă aproape 2000.

Franciscanii europeni aveau o mănăstire acolo. Când s-au apropiat atacatorii, părintele superior, Emmanuel Ruiz, de origine spaniolă, a adunat întreaga sa turmă, inclusiv copii de vârsta şcolară, pentru a se ruga în capelă. Ar fi putut să scape de banda de atacatori dacă un bărbat, cu care călugării se împrieteniseră, nu ar fi devenit trădător şi nu le-ar fi arătat ucigaşilor o intrare prin spate nepăzită.

Când au intrat mănăstirea franciscană, superiorul a fost ameninţat cu moartea dacă nu se convertea imediat. El a refuzat, spunând: „Sunt creştin şi voi muri creştin”. Druzii l-au tăiat în bucăţi şi i-au omorât şi pe ceilalţi din comunitate. Majoritatea laicilor aflaţi la mănăstire au scăpat sau au fost cruţaţi, dar trei laici maroniţi, toţi fraţi de sânge, au împărtăşit soarta franciscanilor: toţi trei au ales mai degrabă să moară decât să îşi nege credinţa.

Iată numele lor: ‘Abd Al-Mu’ti Masabki, Carmelo Bolta Bañuls,  Emmanuel Ruiz López, Engelbert Kolland, Francisco Pinazo Peñalver, Fransis Masabki, Juan Jacobo Fernández y Fernández, Nicanor Ascanio de Soria, Nicolás María Alberca Torres, Pedro Soler Méndez, Rufayil Masabki. (traducere: Teodora Capan)