În lumea rurală românească din veacurile trecute luna septembrie mai era denumită și răpciune, răpciuni, vinimeriu, viniceriu. Ambele denumiri de bază răpciune și vinimeriu au legătură cu faptul că în această perioadă a anului se culeg viile, filologii considerând că ele provin din cuvinte care au la origine acest înțeles.
Despre vreme:
Sătenii credeau că dacă în septembrie tună este semn că în luna februarie va fi zăpadă multă și recolta anului viitor va fi bogată; migrarea rândunelelor în această perioadă era considerată că prevestea faptul că iarna va fi timpurie, iar dacă acum înfloreau ciulinii, toamna avea să fie una frumoasă; dacă bate vântul în septembrie, va aduce bogăție.
Obiceiuri şi sărbători:
4 septembrie - Vavila, Sf. Mucenic Vavila
În tradiția populară Sfântul Vavila este sfântul protector al animalelor, iar sătenii țin sărbătoarea pentru a avea noroc de animalele din gospodărie.
6 septembrie - Minunea Sfântului Arhanghel Mihail în Colose
În această zi femeile nu cos, iar familiile trebuie să se ferească de certuri, pentru că altfel se vor certa tot anul.
7 septembrie - Cercurile Sfintei Marii celei Mici; Înainteprăznuirea Nașterii Maicii Domnului
Tradiția populară spune că cine lucrează în Cercurile Sfintei Marii va fi pedepsit cu dureri în jurul corpului și va păgubi.
8 septembrie - Nașterea Maicii Domnului; Sântămăria mică
Este zi de mare sărbătoare, acum se marchează sfârșitul verii și începutul toamnei; tot în această zi pleacă rândunelele; după această dată nu se mai poartă pălăria.
14 septembrie - Ziua Crucii, Înălțarea Sfintei Cruci; Cârstovul viilor
Acum este momentul când în credințele populare se spune că pământul se închide în preajma iernii, iar insectele și șerpii intră în pământ, de unde ies la primăvară. Țăranii nu consumau alimente marcate cu semnul crucii precum usturoi, nucă, pește. Postul Crucii se ținea cu mare sfințenie pentru ca oamenii să fie apărați de boli grave și de friguri. O altă credință a oamenilor era aceea că dacă tuna de Ziua Crucii, toamna avea să fie lungă. La Cârstovul viilor, proprietarii chemau preotul pentru a face rugăciuni ca roadele și vinul să fie de bună calitate. Când se culeg viile, ultimul buștean al viei era lăsat cu strugurii pe el, aceasta fiind o ofrandă către Dumnezeu, care a avut grijă ca recolta să fie rodnică.
17 septembrie - Sfânta Sofia
Bătrânii spuneau că dacă păsările migratoare nu pleacă înainte de ziua Sfintei Sofia, vremea până la Crăciun va fi caldă.
22 septembrie - Sfântul Mucenic Foca
Ziua Sfântului Mucenic Foca era ținută cu mare respect și atenție, oamenii nu lucrau pentru că se temeau că sfântul îi va pedepsi și va trimite mare foc asupra lor.
23 septembrie - Echinocțiul de toamnă
24 septembrie - Sfânta întâia Muceniță Tecla; Teclele Berbecilor
Sfânta Tecla era cea care apăra turmele de oi de lupii care din această dată încep să dea târcoale. Cel care lucra în această zi și nu respecta sărbătoarea era pedepsit, iar lupii îi vor mânca oile și berbecii.
26 septembrie - Adormirea Sfântului Ioan Evanghelistul; Berbecarii, Filipii
În această zi se sărbătoresc „Filipii de Toamnă”, iar în gospodării, femeile nu cos, nu se împunge cu acul în piele, nu se mătură, bărbații nu se duc la moară, nu lucrează, iar toate aceste interdicții au ca scop protejarea casei de cele rele, inclusiv de animale sălbatice precum lupii.
28 septembrie - Haritonul
Folcloristul Theodor Dimitrie Speranția, în peregrinările sale prin satele românești, a observat că exista obiceiul ca în această zi să nu se lucreze, în special femeile aveau această interdicție. Credința populară era aceea că cel care nu va ține sărbătoarea va avea probleme de sănătate și îi vor crăpa... călcâiele.
29 septembrie – Vara lui Mioi
O frumoasă povestire populară din trecut spunea că Mioi (Mihai) era un cărăuș sărac, care L-a rugat pe Dumnezeu să-i mai ofere și lui un răgaz de vară ca să își poată treiera grâul, iar Dumnezeu i-a îndeplinit dorința. De aceea, perioada dintre 29 septembrie şi 14 octombrie mai era denumită și vara lui Mioi~.
(Sursele: Calendar pentru toți românii 1886, 1887; Antoaneta Olteanu, „Calendarele poporului român”; Elena Niculiță Voronca, „Datinile și credințele poporului român”)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius