Sfanta Pelaghia a trait in secolul al V lea. A fost inzestrata de Dumnezeu cu o frumusete trupeasca nemaivazuta. Inainte de a se converti la crestinism, se numea Margareta. Si-a folosit frumusetea spre desfranare. Trecand pe langa biserica in care predica episcopul Non, s-a oprit sa-i asculte predica. Episcopul, vazand-o pe aceasta, a spus: "Luati aminte la femeia aceasta, de la care eu multa invatatura am aflat. Socotiti cate ceasuri a zabovit in camera ei, spalandu-se si imbracandu-se cu ales vesmant si impodobindu-se la oglinda cu multa grija, numai ca sa se arate mai frumoasa decat celelalte femei, in fata oamenilor. Iar noi, care dorim din toata inima sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, ne lenevim si nu ne silim sa impodobim pacatosul nostru suflet, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei, nici sa-l impodobim cu margaritarele faptelor bune, ca sa se infatiseze cu vesmant cuviincios in fata lui Dumnezeu".
Cuvintele acestuia au facut-o sa-si schimbe radical viata. A primit botezul si s-a retras intr-o chilie pe Muntele Maslinilor.
Dupa trei ani a fost cercetata de Iacov, diaconul episcopului Non. Cand a revenit dupa trei zile, a aflat-o moarta. I-a ingropat trupul cu cinste.
Astfel, desfranata de mai inainte, a fost iertata de noianul pacatelor datorita pocaintei sale.
Citeste si "Pelaghia - frumusetea trecand pe cale"
Tot astazi, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Taisia.
Maine, facem pomenirea Sfantului Apostol Iacob al lui Alfeu.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Sfanta Taisia
Sfanta Taisia este cinstita pe 8 octombrie. Sfanta Cuvioasa Taisia s-a nascut in Alexandria Egiptului din parinti pagani. Mama sa era o femeie cu obiceiuri rele. Este cea care si-a dus fiica intr-o casa de desfranare, ca sa duca la pieire multe suflete omenesti. Auzind ca pe multi i-a dus la cadere prin frumusetea ei, parintele staret Pafnutie s-a imbracat in haine de mirean si a mers la ea, ca sa o scoata din viata desfranata. I-a platit un galben, spunandu-I ca doreste sa ramana cu ea o noapte. Nu ai o camera, tainuita, unde sa nu ne stie nimeni? - a intrebat parintele. Taisia a raspuns: Este, daca ne rusinam de oameni, putem sa ne ascundem aici, nimeni nu va sti de noi; dar, daca ne temem de Dumnezeu, nu este loc unde sa ne ascundem de Fata Lui, sub pamant de vom intra si acolo ne vede! Aceasta marturisire a pacatoasei Taisia avea sa smulga parintelui Pafnutie o intrebare al carui raspuns va da umanitatii multi sfinti: Au, doar si tu stii de Dumnezeu?!
Prin sfaturile primate de la parintele Pafnutie, Taisia se va pocai pentru pacatele ei. Se va retrage intr-o manastire din apropierea Alexandriei, apoi se va nevoi vreme de trei ani intr-o chilie. O data pe zi gusta putina paine si apa.
Dupa trei ani, milostivindu-se de dansa, Pafnutie s-a dus la marele Antonie, voind sa afle daca Dumnezeu a iertat-o pe Taisia sau nu. Si mergand la Antonie, staretul i-a povestit lui totul despre Taisia, iar Antonie a chemat pe ucenicii sai si le-a poruncit sa se inchida fiecare in camara sa si sa se roage lui Dumnezeu toata noaptea ca sa i se descopere vreunuia dintre ei ceea ce voia pentru Taisia, care se pocaieste pentru greselile ei. Si ucenicii au indeplinit porunca parintelui lor si au milostivit pe Dumnezeu, incat le-a descoperit ceea ce trebuiau sa faca pentru Taisia. Aceasta descoperire i-a fost facuta lui Pavel, care era numit de ceilalti prost. Acestui Pavel, pe cand statea noaptea la rugaciune, i s-a aratat o vedenie si a vazut cerurile deschizandu-se si acolo a vazut un pat stralucit de marire, cu asternuturi scumpe, pe care il pazeau trei fecioare frumoase si pe patul acela era asezata o cununa.
Vazand aceasta, Pavel a zis: "Nu este gatit altuia patul acesta si cununa, decat numai pentru parintele meu Antonie". Si a venit catre dansul un glas, zicandu-i: "Nu parintelui Antonie ii sunt pregatite acestea, ci pentru Taisia, care a fost o desfranata". Si Pavel, venindu-si in fire, se gandea la acea vedenie, iar a doua zi a spus fericitilor parinti Antonie si Pafnutie, iar acestia, auzind, au preamarit pe Dumnezeu, care primeste pe cei ce se pocaiesc cu adevarat.
Astfel, Pafnutie merge la Taisia sa-i vesteasca ca Domnul i-a primit pocainta. Taisia iese din chilia in care se nevoise si dupa cincisprezece zile cade intr-o boala grea timp. Sufera boala timp de trei zile si apoi trece la cele vesnice. Si s-a mutat din patul durerii in patul pe care l-a vazut sfantul Pavel cel prost, in ceruri, pat care era pregatit pentru ea.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius