Calendar Ortodox - 8 iulie 2020

[altmariustotal ortodox]

Sfintii Epictet si Astion

Sfintii Epictet si Astion sunt praznuiti pe 8 iulie. Sunt cei mai vechi martiri din tara noastra, atestati de izvoarele aghiografice. Ei au patimit in anul 290, ca urmare a persecutiei lui Diocletian (284-305). Sfintii Epictet si Astion au primit moartea martirica in cetatea Halmyris, vechea cetate crestina asezata pe malurile Dunarii ce se numea in antichitate "Almyra“.

Sfantul Epictet era originar din partile Rasaritului. A primit harul preotiei si s-a invrednicit de darul vindecarii orbilor, ologilor si a celor demonizati.

Sfantul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. Se converteste la crestinism in urma intalnirii cu preotul Epictet si impreuna cu acesta ajunge in cetatea Halmyris. Mai tarziu si tanarul Astion se invredniceste de darul facerii de minuni, tamaduind un indracit si facand sanatos pe un om ce cazuse de la inaltime si ramasese aproape mort.

In acel timp, soseste in Halmyris comandantul Latronianus. Acesta afla ca in oras au ajuns doi straini care prin cuvantarile lor au facut pe multi sa renunte la cinstirea zeilor. La porunca lui Latronianus, Epictet si Astion sunt arestati si intemnitati.

Nu si-au facut cunoscute rudele si nici locul de natsere, ci doar faptul ca sunt crestini. Au fost supusi la diferite chinuri, dar in urma lor au ramas nevatamati. In urma acestor minuni, comandantul a poruncit sa nu li se dea hrana si apa timp de 30 de zile. Vor iesi biruitori si dupa cele 30 de zile de infometare.

Latronianus, vazand ca nu-i poate invinge in nici un fel, a poruncit ca celor doi sfinti sa li se taie capul. Astfel, pe 8 iulie i s-a taiat mai intai capul lui Astion si apoi si preotului Epictet. Din actul martiric reiese ca trupurile celor doi erau albe ca zapada si ca cei ce se atingeau de ele primeau vindecare de orice boala erau cuprinsi. Trupurile acestora au fost ingropate de crestini.

Dupa Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfintilor Epictet si Astion au fost ingropate in cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au ramas necunoscute celorlalti crestini, pana in data de 15 august 2001, cand ele au fost descoperite si depuse in Catedrala arhiepiscopala din Constanta.

Mihail Zahariade, conducatorul echipei de arheologi si cercetator stiintific principal la Institutul de Arheologie "Vasile Parvan" din Bucuresti a marturisit: "Santierul arheologic de la Halmyris a fost deschis in 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit in anul 2000. Atunci ne aflam spre sfarsitul campaniei, cand nu mai aveam timp si bani, astfel ca sapaturile au fost continuate anul viitor, la sfarsitul lunii iulie. Am decis impreuna cu sotia mea, Ileana-Ildiko, restauratoare la Muzeul National de Istorie a Romaniei, sa fac sapaturi nu la suprafata, ci sa fac o sectiune, caci banuiam ca vor fi acolo sfinte moaste, ca ruinele cetatii sunt cele ale vechiului Halmyris si ca aici sunt Epictet si Astion. Am facut sapaturi in prima zi, in a doua zi si asa mai departe. In ziua de 15 august au aparut primele elemente ale criptei martirice. Nu mi-a venit sa cred! Am vazut cripta, care trebuia sa fie una boltita, dar totul era prabusit din cauza invaziilor barbare care au jefuit si distrus bazilici si numeroase orase din Dobrogea si din sudul Dunarii. Dupa ce am curatat, am vazut paturile si inscriptia pictata de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra cateva cuvinte in limba greaca, precum «martirii lui Hr» de doua ori, «Asto», iar putin mai departe litera «n» si primele litere ale verbului «ibrio», care inseamna «a lovi», ceea ce dovedeste foarte clar ca aici a avut loc un act martiric".

In prezent, moastele Sfintilor Epictet si Astion sunt prezente in Manastirea Halmyris, iar la Constanta au ramas doar cateva particele din sfintele lor moaste.

Rugaciune catre Sfintii Epictet si Astion

Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cautati acum spre noi, cei ce cu umilinta cadem inaintea sfintei voastre icoane si cinstim sfintele voastre moaste si ca unii ce v-ati invrednicit de mare cinste inaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugati-va Acestuia sa ne izbaveasca de toate necazurile si primejdiile si sa dea iertare de pacate sufletelor noastre. Si ca cei ce sunteti podoaba si ocrotitorii tinutului Dobrogei, impreuna cu sfintii martiri Zotic Atal, Camasie si Filip, purtati de grija multimii credinciosilor ce va aduc voua cinstire.

Primiti acum prinosul nostru de dragoste, lauda si multumire catre milostivul Dumnezeu si prin darul celui Atotputernic, vindecati bolile noastre sufletesti si trupesti, dupa cum ati vindecat si copila acelui mare dregator. Si precum in timpul vietii voastre multime de oameni ati vindecat, asemenea vindecati si sufletele noastre cele asuprite de patimi si dureri. Si dupa cum prin viata curata, credinta si sfanta nevointa, ati biruit puterea vrajmasilor diavoli si ati castigat mila Dumnezeului nostru Celui in Treime slavit, asa si pe noi intariti-ne in credinta si ajutati-ne sa fim biruitori in lupta cu pacatul, spre castigarea virtutilor in locasurile ceresti. Ca impreuna cu voi sa cantam lui Hristos Dumnezeu in Imparatia cea fara de sfarsit, ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Mare Mucenic Procopie;
- Sfintei Teodosia, mama Sfantului Procopie;
- Sfintilor doi tribuni Antioh si Nicostrat;
- Sfantului Mucenic Avda;
- Sfantului Teofil;
- Sfantului Mucenic Anastasie din Ioanina.

Maine, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Pangratie si Chiril.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Calendar Ortodox

Sfantul Teofil Izvoratorul de Mir

Sfantul Teofil Izvoratorul de Mir este praznuit pe 8 iulie. Sfântul Teofil s-a născut în localitatea Zíchni, în Macedonia, în anul 1460, din părinţi drept credincioși, primind o foarte bună educaţie. Ca ieromonah „a umblat prin diferite locuri, învăţând şi folosind pe creştini prin cuvântul şi exemplul vieţii sale”. A devenit prieten şi apropiat al episcopului de Rentíni, Acachie, cunoscut pentru evlavia şi virtutea sa, şi al Patriarhului Nifon al Constantinopolului, cunoscut pentru sfinţenia vieţii sale. A fost trimis de Sfântul Nifon în Alexandria pentru a adeveri minunile pe care le făcea Patriarhul Ioachim, care mutase un munte şi băuse otravă fără să fie vătămat, silit fiind la acestea de evrei şi musulmani. Dumnezeiescul Teofil a adeverit minunile Patriarhului Ioachim, s-a întors în Constantinopol, fiind numit notar al Marii Biserici. Înainte de a ajunge în Constantinopol, vizitase ca închinător Sinaiul, Antiohia şi Ierusalimul.

În Sfântul Munte, unde a venit dispreţuind cinstea de a primi tronul patriarhal, s-a nevoit în Mănăstirile Iviron şi Vatopaidi şi, în cele din urmă, „având dorinţă multă de nevoinţă şi mai aspră”, s-a retras, pentru isihie, în apropiere de Karyés, la Chilia Sfântului Vasilie din Kapsála, care ţinea de Mănăstirea Pantocrator. Aici „s-a ostenit cu şi mai multe lupte ascetice… încât devenise cu totul netrupesc”. Atunci când arhiepiscopul i-a propus tronul Tesalonicului, omul acesta sfânt a refuzat cinstea arhieriei și, „strălucind de lumina virtuţilor şi a vieţii sale îndumnezeite, a devenit vestit şi cunoscut pretutindeni”.

Şi-a cunoscut dinainte sfârşitul, cerând de la ucenicul său, Isaac cel smerit: „Atunci când voi adormi, nu spune aceasta nimănui, ca să nu se săvârşească nicidecum cele obişnuite ale înmormântării, numai leagă-mi picioarele cu o frânghie şi trage-mă şi aruncă-mă în pădure în loc neştiut, ca să mă mănânce fiarele, iar liturghii şi pomeniri să faci câte vei putea”. Cu multă teamă, ucenicul a făcut cele cerute de bătrânul său. Purtătorul de grijă Dumnezeu a descoperit, însă, sfintele moaşte altor monahi, iar când au fost mutate la chilie, „au început să izvorască mir minunat mirositor, pentru arătarea vieţii bine plăcute lui Dumnezeu a Sfântului Teofil”. Pentru aceasta a şi fost numit Izvorâtor de Mir.

E important să amintim faptul că Sfântul s-a distins ca unul dintre cei mai pricepuţi bibliografi şi un extraordinar caligraf. Cele mai multe dintre operele sale au un conţinut liturgic şi se găsesc în Mănăstirea Iviron, fiind în număr de aproximativ treizeci. Sfântul Nicodim Aghioritul a scris un frumos sinaxar, precum şi slujba Sfântului Teofil, Izvorâtorul de Mir. Din viaţa scrisă de Sfântul Nicodim se inspiră şi autorii de sinaxare mai noi. O slujbă mai recentă a compus Mitropolitul de Zichni, Nicodim Vallīndras.
Mâna dreaptă a Sfântului se păstrează în Mănăstirea Pantocrator.

Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte.