Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si apoi ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba. Pe peretele bisericii de la Ramet, perete care desparte naosul de pronaos, se afla urmatoarea inscpritie: "Scris-am eu mult gresitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb in timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, in zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscriptie este prima mentiune a unui intaistatator ortodox al Transilvaniei in istoria Bisericii noastre.
Potrivit traditiei Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga, postea si savarsea sfintele slujbe. Nu manca decat sambata si duminica, iar in celelalte zile se hranea doar cu Sfintele Taine.
Sfantul Ghelasie era atat parintele sihastrilor din Muntii Ramet, cat si al satenilor din Tara Motilor. Multi din cei stapaniti de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugaciunile sale.
La trecerea sa la cele vesnice, trupul sau a fost ingropat langa vechea biserica a Manastirii Ramet. Cu timpul a devenit necunoscut locul in care a fost inmormantat.
Moastele sale au fost scoase la iveala in anul 1925, cand, in urma unei ploi torentiale, a fost vazut un cap de om care a inconjurat de trei ori vechea biserica a Manastirii Ramet si s-a oprit langa sfantul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafata de ape. Capetele au fost ingropate in partea dreapta a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor dupa ce calugarii au vazut ca zapada se topea in fiecare an deasupra locului in care au fost puse capetele. Capul Sfantului Ghelasie a fost identificat dupa ce o femeie bolnava de epilepsie s-a vindecat dupa ce s-a atins de el.
Pe 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea oficiala a Sfantului Ghelasie si trecerea numelui sau in calendarul ortodox. Canonizarea solemna s-a facut la Ramet la 29 iunie 1992. Pomenirea Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet se va face la 30 iunie.
Rugaciune catre Sfantul Ghelasie:
Catre tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, inaltandu-ne gandurile, cu umilinta si cu caldura te rugam: cauta din inaltimea plina de slava a cerului si te milostiveste de suferintele, durerile, patimile, necazurile, amaraciunile si stramtorarile noastre. Si roaga pe Stapanul si Dumnezeul nostru cel ceresc, sa ne ierte pacatele pe care, cu stiinta si cu nestiinta, le savarsim neincetat, ca si pentru putina noastra dragoste fata de El si fata de aproapele nostru, rugandu-L sa fie pururea milostiv si iertator si sa indeparteze de la noi toata suferinta si durerea. Fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca, urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile Sale si trecand din aceasta viata, sa ne bucuram impreuna cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnului, de Imparatia cea nesfarsita a cerurilor, ca acolo, inconjurati de cetele ingerilor, sa aducem marire, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui in Treime slavit, in vecii vecilor, Amin.
Soborul celor 12 Apostoli
Sfântul Apostol Petru, mai marele apostolilor, râvnitorul cel fierbinte după Domnul şi slăvitul mărturisitor al numelui Său cel Sfânt, care a zis:Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu a fost frate cu Andrei cel întâi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescăreşti la apostolie şi de la vânarea peştilor la vânarea oamenilor, a câştigat Biserica în loc de corabie, iar în loc de vâslă, cheile împărăţiei cerului. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întâi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorât şi până la Roma şi a bine vestit Cuvântul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a biruit în mijlocul cetăţii Romei, cu puterea lui Hristos, surpându-l jos din înălţimea văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero şi s-a dus la cele cereşti.
Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi a mers cel dintâi în urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Era fratele Sfântului Apostol Petru, pe care l-a şi adus la Hristos. După primirea Sfântului Duh, el a propovăduit pe Hristos în Bitinia şi în toate ţările de pe lângă Marea Neagră, în Herson şi în Rusia. Ajungând aici, cu rânduiala lui Dumnezeu, a înfipt o cruce pe dealurile Kievului, vestind înainte încredinţarea neamului aceluia din scaunul său cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovăduind în Sciţia cea Mare, în Sinopi şi în Miotia, s-a întors în Tracia şi s-a pogorât în Elada şi în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul Egheat în cetatea Patras din Ahaia.
Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul Boanerghes, adică „fiii tunetului", era fratele Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării la Faţă a Domnului în Muntele Tabor. După înălţarea Domnului, a tunat ca un tunet până la marginile pământului; pentru că a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu mai întâi prin toată Iudeea şi, după aceea, în Spania. Apoi, întorcându-se iarăşi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincioşii evrei, arătându-le din dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au întărâtat împotriva lui pe împăratul Irod, care se numea Agripa, şi Sfântul Apostol Iacov a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui şi a stat lângă Sfânta Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. EI s-a învrednicit a se numi fiu al Maicii Domnului, iar în vremea cinstitei ei adormiri, Sfântul Apostol Ioan a dus înaintea patului ei stâlparea cea din Rai, dată de îngerul Gavriil. El a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Efes şi în toată Asia. Deci, fiind în insula ce se numeşte Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri dumnezeieşti care sunt scrise în Sfânta Scriptură. întorcându-se în Efes şi aducând la Hristos multe popoare din părţile Asiei, s-a odihnit în pace, fiind îngropat de viu la adânci bătrâneţi.
Sfântul Apostol Filip era din aceeaşi cetate cu Petru şi cu Andrei. El era ştiutor iscusit al cărţilor prooroceşti şi al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicând:Am aflat pe Hristos, despre care au scris Moise în Lege şi proorocii. Vino şi veziI Sfântul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părţile Asiei, împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu şi cu Maria, sora sa. El a fost ucis de păgâni în Ierapoli din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos.
Sfântul Apostol Vartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria şi în Asia de sus, uneori împreună cu Sfântul Filip, iar alteori, singur, ajutându-le lor câteodată şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Apoi, după sfârşitul lui Filip, s-a dus în India, care se numeşte binenorocită, şi petrecând acolo multă vreme întru buna vestire, întorcând pe mulţi la Hristos şi tălmăcind Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia cea Mare şi în Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost răstignit pe cruce cu capul în jos, iar pielea trupului său a fost jupuită şi, tăindu-i-se capul, s-a încununat. Trupul lui, punându-se în raclă de plumb şi aruncându-se în mare, a plutit uşor pe apă ca o luntre, până a sosit la insula ce se numeşte Lipar.
Sfântul Apostol Toma, care s-a numit şi „geamăn", era din Paneiada, cetatea Galileei. El a fost acela care a pipăit rănile Domnului după învierea Lui. El a propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perşilor, ircanilor, bactrilor şi brahmanilor, până la cele de pe urmă părţi ale Indiei. Iar în părţile Calamidului, împungându-se cu suliţele, a murit pentru Hristos.
Sfântul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vamă. El a fost întâiul scriitor al vieţii lui Hristos, scriind Sfânta Evanghelie în limba evreiască. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi în părţile mâncătorilor de oameni, unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceşte din viaţa aceasta.
Sfântul Iacov al lui Alfeu, a fost fratele Sfântului Apostol Matei şi a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite ţări şi la felurite popoare închinătoare de idoli. Deci, aducând la Hristos multe popoare, şi-a săvârşit pătimirea fiind răstignit pe cruce şi a fost numit "sămânţă dumnezeiască" de neamurile care se întorseseră.
Sfântul Apostol Iuda, fiul Sfântului Iosif logodnicul, teslarul din Nazaret, este numit de Luca "al lui Iacov", căci era fratele lui Iacov, întâiul episcop al Ierusalimului, care a fost numit "fratele Domnului". Iar de Matei şi de Marcu a fost numit Levi şi Tadeu. El a propovăduit pe Hristos în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Iar în părţile Araratului el a fost spânzurat pe o cruce de lemn, de către închinătorii de idoli şi, fiind străpuns de săgeţi, şi-a dat sufletul său pentru Domnul.
Sfântul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a prefăcut apa în vin, a fost numit Zilot, pentru râvna sa pentru Hristos Dumnezeu, şi a binevestit cuvântul mântuirii în Mauritania şi în Africa. Apoi, fiind răstignit de necredincioşi în Britania, şi-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu.
Sfântul Matia, care s-a numărat în rândul Sfinţilor Apostoli, în locul lui Iuda vânzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară, şi acolo suferind multe pătimiri, s-a sfârşit muceniceşte.
Sfântul Apostol Pavel, care, mai târziu decât toţi, a fost chemat de sus de Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamurilor şi împăraţilor, începând de la Ierusalim până la Roma, fiind învăţător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero şi astfel şi-a sfârşit nevoinţa alergării sale. Acest sfânt Apostol, asemenea cu Sfântul Apostol Petru, se cinsteşte de Biserică ca cel care s-a ostenit mai mult decât alţi apostoli pentru buna vestire a lui Hristos.
Deci, chemând arhiereul şi voievodul la ei pe Petru, i-au zis: „Voieşti să te însoţim pe tine cu femeie?" Iar Petru a răspuns: „Stăpânii mei, eu am iubit credinţa aceasta sfântă şi pentru ea am lăsat toate şi m-am lăsat în voia lui Hristos Dumnezeul nostru, deci să fie şi acum voia Domnului şi a voastră". Atunci voievodul îndată i-a căutat lui o mireasă frumoasă din boieri şi l-a cununat cu ea însuşi arhiereul în biserica sobornicească. Iar voievodul a numit pe Petru frate al său şi avea către el mare dragoste, atât el cât şi feciorii lui. Şi a vieţuit Petru mulţi ani în legiuită însoţire cu cinste şi s-a făcut tată de fii. Încă şi tuturor săracilor şi scăpătaţilor le era tată, hrănind pe flămânzi, îmbrăcând pe cei goi şi ca un alt drept Iov, fiind ochiul orbilor şi piciorul şchiopilor. Şi plăcea Domnului prin păzirea cu dinadinsul a sfintelor lui porunci, ferindu-se de tot răul şi sârguindu-se a împlini toată fapta bună.
Apoi, dezlegându-se de însoţirea trupească, s-a însoţit Domnului prin Duhul, întru rânduiala monahicească; căci a luat pe sine îngerescul chip al monahilor şi în acela s-a mutat către Domnul, fiind la adânci bătrâneţi. Astfel, Petru, fiul de împărat, a murit la Rostov. Deci cinstitul lui trup s-a pus în biserica Sfinţilor Apostoli cea zidită de el, şi preamărind Dumnezeu pe plăcutul Său, a făcut prin darul Său a se da tămăduiri bolilor la mormântul fericitului Petru. Şi chiar până acum se dau tămăduiri celor ce cu credinţă se apropie de moaştele lui, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, Celui împreună slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Căruia de la toţi să-I fie cinste, închinăciune şi mulţumire în veci. Amin.
Tot astazi serbam:
- Soborul Sfintilor 12 Apostoli: Petru, Iacov al lui Zevedeu, Ioan, Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul, Matia (ales in locul lui Iuda) si pomenirea:
- Sfantului Mucenic Meliton;
- Sfantului Mucenic Petru din Sinopi;
- Sfantului Mucenic Mihail, gradinarul (sec. al XVIII-lea).
Maine, facem pomenirea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti si a Sfintilor Doctori fara de arginti, Cosma si Damian.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Soborul Sfintilor 12 Apostoli; Sf.Ierarh Ghelasie de la Ramet
Soborul Sfintilor Apostoli
Sfantul Apostol Petru, cel fierbinte ravnitor dupa Domnul si slavitul marturisitor al numelui Sau cel Sfant, care a zis: Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu., a fost frate cu Andrei cel intai chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din semintia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescaresti la apostolie si de la vanarea pestilor la vanarea oamenilor, a castigat Biserica in loc de corabie, iar in loc de vasla, cheile Imparatiei cerului.
Sfantul Apostol Petru a propovaduit Evanghelia mai intai in Iudeea; apoi in Antiohia, in Pont, in Galatia, in Capadochia, in Asia, in Bitinia si in Iliric. S-a pogorat pana la Roma si a binevestit Cuvantul lui Dumnezeu in toata Italia. Pe Simon vrajitorul l-a biruit in mijlocul cetatii Romei, cu puterea lui Hristos, surpandu-l jos din inaltimea vazduhului. Iar mai pe urma, Petru a fost spanzurat pe cruce cu capul in jos de imparatul Nero.2. Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. El a mers in urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, fiind frate al Sfantului Apostol Petru, pe care l-a si adus la Hristos. Andrei, dupa primirea Sfantului Duh, a propovaduit pe Hristos in Bitinia si in toate partile de pe langa Marea Neagra, in Herson si in Rusia. Ajungand aici, cu randuiala lui Dumnezeu, a infipt Crucea pe dealurile Kievului, vestind inainte incredintarea neamului aceluia din scaunul sau cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovaduind in Scitia cea Mare, Scitia Mica (Dobrogea), in Sinopi si in Miotia, s-a intors in Tracia si s-a pogorat in Elada si in Pelopones, unde a fost rastignit de antipatul Egheat in cetatea Patras din Ahaia (Grecia).
3. Sfantul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul "fiul tunetului", era fratele Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, care a vazut slava Schimbarii la Fata a Domnului in Muntele Tabor. Dupa Inaltarea Domnului, a tunat ca un tunet pana la marginile pamantului; pentru ca a propovaduit Cuvantul lui Dumnezeu, mai intai la toata Iudeea si, dupa aceea, in Spania. Apoi, intorcandu-se iarasi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredinciosii evrei, aratandu-le din dumnezeiasca Scriptura ca Iisus Hristos este adevaratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au intaritat contra lui pe imparatul Irod, care se numea Agripa. Sfantul Apostol Iacov a baut paharul patimirii pentru Hristos, pe care a fagaduit sa-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.
4. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui si a stat langa Sfanta Cruce cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. El s-a invrednicit a se numi fiu al ei, iar in vremea cinstitei adormiri a Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a dus stalparea cea din Rai, data de ingerul Gavriil, inaintea patului ei. El a propovaduit Evanghelia lui Hristos in Efes si in toata Asia. Deci, fiind in insula ce se numeste Patmos, s-a invrednicit de negraite descoperiri care sunt scrise in Sfanta Scriptura. Intorcandu-se in Efes si aducand la Hristos multe popoare din partile Asiei, s-a odihnit in pace, fiind ingropat de viu.
5. Sfantul Apostol Filip era din aceeasi cetate cu Petru si cu Andrei. El era stiutor iscusit al cartilor proorocesti si al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicand: Am aflat pe Hristos, despre care au scris in Lege, Moise si proorocii. Vino si vezi. Sfantul Apostol Filip a propovaduit pe Hristos in partile Asiei, impreuna cu Sfantul Apostol Vartolomeu si cu Maria, sora sa. El a fost ucis de pagani in Erapole, din Frigia, fiind rastignit cu capul in jos.
6. Sfantul Apostol Vartolomeu, era de neam din Galaad. El mai intai a propovaduit Evanghelia in Siria si in Asia de sus, uneori impreuna cu Sfantul Filip, iar alteori, singur, ajutandu-le lor cateodata si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa sfarsitul lui Filip, s-a dus in India, care se numeste binenorocita, petrecand acolo multa vreme in bunavestire, intorcand pe multi la Hristos si talmacind Evanghelia scrisa de Sfantul Evanghelist Matei, in limba indiana. De acolo s-a dus in Armenia cea Mare si in Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost rastignit pe cruce cu capul in jos, iar pielea trupului sau a fost jupuita si, taindu-i-se capul, s-a incununat. Trupul lui, punandu-se in racla de plumb si aruncandu-se in mare, a plutit usor pe apa ca o luntre, pana a sosit la insula ce se numeste Lipar.
7. Sfantul Apostol Toma, care s-a numit si "geaman", era din Paneida, cetatea Galileei. El a fost acela, care a pipait ranile Domnului dupa invierea Lui. A propovaduit pe Hristos partenilor, midenilor, persilor, ircanilor, bactrilor si brahmanilor, pana la cele de pe urma parti ale Indiei. Iar in partile Calamidului, impungandu-se cu sulitele, a murit pentru Hristos.
8. Sfantul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vama. A fost intaiul scriitor al vietii lui Hristos, scriind Sfanta Evanghelie in limba evreiasca. El a propovaduit pe Hristos in toata Etiopia si in partile mancatorilor de oameni, de unde, in cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceste din viata aceasta.
9. Sfantul Iacov al lui Alfeu, Apostolul lui Hristos si fratele Evanghelistului Matei, a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu in diferite tari si la diferite popoare inchinatoare de idoli. Deci, aducand la Hristos multe popoare, s-a facut asemenea dascalului sau, caci si-a savarsit patimirea fiind rastignit pe cruce.
10. Sfantul Apostol Iuda, fiul Sfantului Iosif din Nazaret, este numit de Luca fratele lui Iacov, intaiul episcop al Ierusalimului, si fratele Domnului. Iar de Matei si de Marcu a fost numit Levi si Tadeu. El a propovaduit pe Hristos in Iudeea, in Galileea, in Samaria, in Idumeea, in Arabia, in Siria si in Mesopotamia. Iar in partile Araratului el a fost spanzurat pe o cruce de lemn, de catre inchinatorii de idoli si, fiind lovit cu sageti, si-a dat sufletul sau pentru Domnul.
11. Sfantul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a carui nunta Iisus Hristos a prefacut apa in vin, s-a numit Zilot, pentru ravna sa pentru Hristos Dumnezeul si a binevestit cuvantul lui Dumnezeu in Mauritania si in Africa. In Britania a fost rastignit de necredinciosi si astfel si-a dat duhul sau in mainile lui Dumnezeu.
12. Sfantul Matia, care s-a numarat in randul Sfintilor Apostoli, in locul lui Iuda vanzatorul, a propovaduit pe Hristos in Etiopia cea de afara, si acolo suferind multe patimi, s-a sfarsit muceniceste.
13. Sfantul si Marele Apostol Pavel, care, mai tarziu decat toti, a fost chemat de Domnul la apostolie, aratandu-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovaduit pe El inaintea neamurilor si imparatilor, incepand de la Ierusalim pana la Roma, fiind invatator la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de catre imparatul Nero, si astfel si-a sfarsit nevointa alergarii sale. Acest Sfant Apostol, impreuna cu Sfantul Apostol Petru, se cinstesc de Biserica ca cei care s-au ostenit mai mult decat altii, pentru bunavestire a lui Hristos.
Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet
Sfantul Ierarh Ghelasie s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si, apoi, ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba, avand o viata duhovniceasca imbunatatata si invrednicindu-se inca din tinerete cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luand din tinerete jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiti eremiti mestesugul luptei duhovnicesti. Apoi, curatindu-si mintea de cugetele cele rele si invrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborat in obste si a ajuns vestit povatuitor de suflete, intemeind o obste de monahi alesi.
In traditia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie ca avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga si postea, savarsind Sfantele slujbe cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, Cuviosul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si Duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastiri.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare parinte duhovnicesc al sihastrilor din Muntii Ramet, precum si al satenilor din Tara Motilor. In posturi cerceta pe toti sihastrii ce se nevoiau in pesteri de piatra si el insusi se ostenea la rugaciune impreuna cu dansii. Apoi cobora in manastire, unde il asteptau credinciosii si mocanii de prin munti. La fericitul Ghelasie veneau si multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele, si cu rugaciunile lui se vindecau, caci avea mare dar de la Dumnezeu.
Odata, fiind cu ucenicii la adunat fin in poiana manastirii, numita Hopati si fiind mare arsita, incat toti sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a cazut la rugaciune si indata a aflat un izvor cu apa. Acest izvor de apa rece se vede pana in zilele noastre si se cheama Izvorul Cuviosului Ghelasie. Multi sateni iau apa din el pentru sanatate si binecuvatare.
Odata, urcand Sfantul Ierarh Ghelasie in poiana cu asinul sau la adunat fin, si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Deci, rugandu-se mult, si-a chemat ucenicii, poruncindu-le sa traiasca in desavarsita dragoste, sa iubeasca Biserica si sa fuga de betie, desfrau si de tot pacatul. Apoi, sarutandu-i pe toti, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos.
In traditia manastirii se spune ca, in ceasul cand cobora asinul de pe munte cu trupul Sfantului Ghelasie au inceput clopotele de prin sate sa sune singure. Apoi, fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui.
In anii din urma, s-au descoperit in chip minunat, prin bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, in jurul manastirii, bucati din Sfintele sale moaste, prin care se fac nenumarate minuni in randul credinciosilor veniti la manastire pentru rugaciune si inchinare.
Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negresti-Oas, dupa ce i s-a aratat in vis un porumbel care a indemnat-o sa mearga la Manastirea Ramet, sa se roage si sa se atinga de moastele Sfantului Ghelasie, a facut precum i se poruncise in vis si s-a vindecat de epilepsie. Unei alte femei, din Albina - Timis, i-a fost vindecata mana bolnava prin neincetate rugaciuni si lacrimi la moastele Sfantului Ghelasie, iar un credincios cazut in ratacire de la dreapta credinta, din Cocora - Alba, si care era paralizat, adus fiind intr-un car cu boi, a aflat vindecare prin neincetatele sale rugaciuni si ale parintilor la Moastele Sfantului Ghelasie, intorcandu-se vindecat la casa sa trupeste si sufleteste, asemenea paraliticului din Evanghelie.
Ceea ce s-a transmis prin traditia locului, de generatii intregi, s-a adeverit in zilele noastre, cand, in anul 1978, s-a descoperit in biserica manastirii o inscriptie de mare insemnatate pentru Biserica si neamul romanesc, mai ales din partile Transilvaniei, si care consemneaza numele "Arhiepiscopului Ghelasie", al zugravului "Mihul de la Crisul Alb", precum si anul 1337. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este imbunatatatul Ghelasie pe care poporul, in evlavia sa, il cinsteste ca Sfant.
Deci, fara indoiala, Sfantul Ghelasie a fost Arhiepiscop si pastor sufletesc al credinciosilor din centrul Transilvaniei si din Muntii Apuseni in secolele XIV-XV, retragandu-se la batranete in manastirea de metanie, Ramet.
Iar vietuitorii sfintei manastiri ii cinstesc cu veneratie parti din sfintele moaste, stiind ca, prin rugaciuni neincetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindecarii de boli si suferinte. Cu ale carui sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius