Calendar Ortodox - 23 august 2019

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Mucenic Lup

Sfantul Mucenic Lup a vietuit la sfarsitul secolului al III lea si inceputul celui de-al IV lea, in cetatea Novae, de langa Dunarea de Jos, ca sclav. Localitatea Novae era asezata in provincia Moesia Inferior, unde este astazi orasul Svistov, in Bulgaria, pe malul drept al Dunarii, in dreptul localitatii Zimnicea. Din acest motiv, sunt persoane care sustin ca Sfantul Lup ar fi din acelasi neam cu noi.

Sfantul Lup a fost servitorul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. Dupa uciderea Sfantului Dimitrie, Lup a inmuiat marginea vesmantului in sangele lui si i-a luat inelul. Cu acest strai si inel, Sfantul Lup a savarsit multe minuni, aducand vindecare pentru multe boli si neputinte.

Pentru ca nu primise botezul, s-a rugat lui Dumnezeu sa-l invredniceasca de botez, inainte de a-si da duhul. Dupa aceasta rugaciune, a inceput sa ploua peste acest mucenic. Astfel, in chip minunat a primit botezul.

Din relatarea vietii sale aflam ca intr-o zi a zdrobit idolii paganilor, motiv pentru care inchinatorii la idoli cautau sa-l omoare. Este pazit in chip minunat de furia acestora, iar dupa ce primeste botezul in chip miraculos, s-a predat de bunavoie in mainile paganilor. Dupa nenumarate chinuri, a fost osandit la taiere cu sabia, astfel incat, pe 23 august, anul 304, Sfantul Lup a trecut la cele vesnice.

Troparul Sfantului Mucenic Lup

Mucenicul Tau Doamne, Lup, intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori a invins; zdrobit-a si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lui mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Mucenic Irineu, episcopul Sirmiului;
- Sfantului Mucenic Irineu, episcopul Lugdunumului (Lyon);
- Cuviosului Calinic, patriarhul Constantinopolului;
- Sfintilor 38 de mucenici din Tracia.

Maine, facem pomenirea Sfantul Mucenic Eutihie.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Calendar Ortodox

Sfantul Irineu de Lyon

Sfantul Irineu de Lyon (Lugdunum) este un Parinte al Bisericii si ierarh care, prin viata si scrierile sale, a marturisit si aparat invatatura crestina in fata gnosticismului si montanismului, principalele erezii a vremii (veacurile al II-III). Sfantul Irineu de Lyon este sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 23 august iar de Biserica Romano-Catolica pe 28 iunie.

Sfantul Irineu de Lyon - Viata

Nu se cunosc numeroase informatii cu privire la biografia Sfantului Irineu de Lyon. Principalele date biografice referitoare la Sfantul Irineu au fost furnizate de istoricul Eusebiu de Cezareea (c.260- c. 340) si Fericitul Ieronim (c. 342-420).

Sfantul Irineu s-a nascut undeva in Asia Mica, probabil in Smyrna sau in imprejurimile acestei cetati, in jurul anului 130. In tinerete a fost ucenic al Sfantului Policarp, Episcopul Smirnei, fostul ucenic al Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan.

Nu se cunoaste data exacta a venirii sale in Galia insa in in anul 177/178, adica in timpul persecutiei declansata de imparatul Marcu Aureliu impotriva crestinilor, se pare ca Sfantul Irineu era "preotul bisericii din Lion”. In jurul aceluiasi an, in aceasta calitate, a fost delegat in timpul persecutiei sa duca o scrisoare din partea crestinilor din Galia catre Episcopul Elefterie al Romei (174 sau 175 - 189).

Dupa moartea Episcopului Potin de Lyon (177) a devenit succesorul acestuia in tronul episcopal. Principalele slujiri pe care le-a desfasurat in calitate de episcop au fost dopotriva propovaduirea Sfintei Evanghelii in mijlocul poporului galilor si lupta impotriva ereticilor prin cuvant si prin scris.

Sfantul Irineu a mijlocit, in anul 190, inlaturarea neintelegerilor dintre Papa Victor I al Romei si episcopii din rasarit, cu privire la data serbarii Sfintelor Pasti. Irineu a scris papei sa nu duca lucrurile prea departe deoarece rasaritenii au dreptate. Sfantul Irineu si-a incheiat apostolia in anul 202, in timpul persecutiei imparatului Septimiu Sever (193-211), primind cununa muceniciei prin sabie. Sfantul Irineu a fost inmormantat in cripta Sfantul Ioan (acum Sfantul Irineu) din Lyon, ce a fost distrusa de catre calvini in 1562. Astazi se mai pastreaza doar capul sfantului in biserica Sfantului Irineu din Lyon.

Sfantul Irineu de Lyon - Scrierile

In ceea ce priveste pregatirea sa culturala din tinerete, de factura greaca, aceasta poate fi observata numai pe baza scrierilor sale. Aceste opere arata o mare familiaritate cu poetii si filosofii greci. Sfantul Irineu ii citeaza adesea pe Homer, Hesiod, Pindar si Platon.

Legat de viata si invatatura crestina Sfantul Irineu da marturie ca pe langa invatatutile primite de la Sfantul Policarp al Smirnei, a avut si alti invatatori, "prezbiteri” ( din Asia Mica) pe care ii desemneaza ca succesori imediati ai apostolilor.

Sfantul Irineu de Lyon a scris mai multe lucrari teologice precum: "Adversus Haereses”, "Omilii asupra Sfantului Policarp”, "Comentariile asupra Apocalipsei”, "Cuvantari asupra credintei”.

Locul sau aparte intre Parintii Bisericii timpurii provine din apararea teologiei Bisericii impotriva gnosticismului, mai ales in impresionanta lucrare in cinci volume, "Adversus Haereses” (pastrata insa numai in traducerea latina).

In volumul I ofera o descriere detaliata a gandirii si invataturii ca in volumul al II-lea sa ofere respingerea gandirii subliniate anterior. Volumele III si IV se doresc a fi mai degraba un argument pentru Intruparea Domnului, ce depinde de "lex orandi”. Euharistia, afirma Sfantul Irineu, este o prima marturie a adevarului despre Hristos pe care Biserica l-a propovaduit inca de la inceput.

In opozitie cu dualismul gnostic, Sfantul Irineu invata ca exista un singur Dumnezeu, care este Creator al lumii si Tata al lui Iisus Hristos; exista o singura iconomie divina a mantuirii si o singura revelatie. Sfantul Irineu dezvolta doctrina paulina a recapitularii in Hristos a tuturor lucrurilor: Hristos este noul Adam ce reinnoieste intreaga creatie si o reintoarce catre Creatorul ei prin Intrupare si Rascumparare. Fecioara Maria, Maica Domnului, este noua Eva.

Ca raspuns oferit gnosticilor ce afirmau „o traditie secreta” descoperita doar catorva dintre Apostolii Mantuitorului, el a replicat ca nu exista asemenea secrete. Predica si credinta Bisericii sunt deschise publicului inca de la inceput si poate fi verificata in randul tuturor predicilor din toate bisericile cu temelie apostolica. Acesta este sensul originar al expresiei "succesiune apostolica”, succesiunea invataturii apostolilor purtata de succesorii lor, episcopii. Aceasta invatatura este constituita in "dreptarul adevarului” (kanon tes aletheias), prin care Irineu intelege marturisirea credintei in Tatal, Fiul si Duhul Sfant, facuta de fiecare credincios la Botez.

Cele cinci carti scrise impotriva ereticilor intitulate "Adversus Haereses”, au fost folosite nu numai de apologetii crestini din secolul al II-lea, ci si de toti teologii de mai tarziu. Din acestea reiese ca Sfantul Irineu a fost un adanc cunoscator al Sfintei Scripturi si al stiintei vechi. Propovaduirea Sfantului Irineu a urmarit cu toata ravna pastrarea credintei si a traditiei apostolice.

Radu Alexandru

Sfantul Calinic, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Calinic, patriarhul Constantinopolului, este cinstit pe 23 august.

Sfântul Calinic a fost mai întâi preot şi păzitor de vase al bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne. Apoi, ducându-se către Domnul patriarhul Pavel, Sfântul Calinic a fost ridicat la scaunul patriarhiei pe vremea împărăţiei lui Iustinian al II-lea, care era rău la nărav şi netemător de Dumnezeu şi pe mulţi îi chinuia cu nedreptate şi cu tiranie şi nu cinstea nici duhovniceasca rânduială, nici bisericile lui Dumnezeu. Acest împărat şi-a zidit nişte palate mari şi frumoase, numindu-le după numele său. Aproape de acea zidire era o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numea „Mitropolească”. Şi de vreme ce zidurile palatului ce se zideau trebuiau să fie trase pe acolo, pe lângă acea biserică, împăratul a vrut s-o strice, ca să nu fie împiedicare pentru zidire; pentru că acolo voia să fie treptele spre suire şi spre foişorul palatului. Deci a poruncit patriarhului să facă rugăciune de binecuvântare pentru risipirea acelei biserici. Iar patriarhul s-a împotrivit împăratului, zicându-i: „Nici un fel de rugăciune n-am aflat spre dărâmarea bisericii, ci numai spre întemeiere şi zidire, că Dumnezeu a făcut lumea spre a fi, iar nu spre risipire”.

Tulburându-se trimişii împărăteşti asupra lui şi silindu-l să îndeplinească porunca împărătească, el a lăcrimat şi a zis: „Slavă Ţie, Hristoase, Cel ce rabzi toate!”. Atunci îndată biserica s-a risipit. Dar, după puţin timp, şi pe împărat l-a ajuns risipirea, prin dreapta judecată a lui Dumnezeu, pentru că a fost izgonit de la împărăţie cu necinste, iar palatul cel zidit de dânsul a fost locuinţa altora. Aceasta s-a făcut în felul acesta:

Înştiinţându-se împăratul că poporul Constantinopolului nu se împacă cu dânsul, neiubindu-l pentru multele nedreptăţi care se făceau de el poporului şi pentru viaţa lui cea necurată, şi auzind că toţi vorbesc rău de el, s-a umplut de mânie şi de iuţime asupra a toată cetatea şi a poruncit lui Ştefan patriciul şi voievodul, care era de neam persan şi era om nemilostiv şi nesăţios de sânge omenesc, să pregătească în mod tăinuit oaste înarmată şi în noaptea următoare să năvălească fără de veste asupra caselor celor mai aleşi cetăţeni şi să-i ucidă pe toţi fără cruţare.

Atunci era în Constantinopol, Leontie, voievodul Răsăritului, care a arătat de multe ori mare vitejie în războaie şi a biruit multe oşti potrivnice, iar în loc de cinste şi laudă a luat de la împărat legătură în temniţă de trei ani. Acest Leontie era acum slobozit şi, înştiinţându-se de sfatul împărătesc cel rău şi nedrept şi de porunca lui cea fără de Dumnezeu, a spus despre aceea în taină unor prieteni credincioşi şi împreună ostaşi ai săi, iar aceia, asemenea, la alţi credincioşi şi prieteni ai lor; deci seara târziu s-au adunat la un loc şi s-a făcut mare număr dintr-înşii. De aceea, apucând înainte de acea nedreaptă ucidere a cetăţenilor, care era să se înceapă pe la miezul nopţii, au mers înarmaţi în palatul împărătesc şi, găsind pe împărat dormind, l-au prins şi l-au legat. Atunci Leontie îndată a deschis toate temniţele şi a scos pe toţi cei închişi şi i-a înarmat, apoi i-a trimis prin toată cetatea şi strigau: „Adunaţi-vă toţi creştinii în biserica Sfintei Sofia, căci împăratul Iustinian este biruit şi legat”. Iar popoarele, auzind acestea, au alergat cu bucurie mare, strigând: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. Şi luminându-se de ziuă, Leontie a scos pe împărat legat la locul unde se făcea alergarea cailor şi, tot poporul strângându-se acolo, a tăiat nasul împăratului şi l-a trimis în surghiunie la Herson. De atunci Iustinian acela s-a numit „nas-tăiat”.

Iar cetăţenii Constantinopolului îndată au numit pe Leontie împărat şi Preasfinţitul Patriarh Calinic l-a încoronat la împărăţie. Deci, petrecând Leontie trei ani la împărăţie, a fost izgonit de Apsimar voievodul, pe care ostaşii l-au ales la împărăţie şi l-au numit Tiberie al III-lea. Şi prinzând Apsimar pe Leontie, l-a trimis în mănăstirea Dalmatului. Şi a împărăţit Apsimar şapte ani.

În acea vreme, Iustinian „nas-tăiat” fugind de la Herson din surghiunie s-a dus mai întâi la hazari, apoi la bulgari. Şi dobândind de la bulgari multă putere de oaste, a mers la Constantinopol şi s-a oprit la porţile cele de aur, iar oastea lui s-a întins până la Vlaherne. Deci stând aşa trei zile, zicea popoarelor din Constantinopol să-l primească iarăşi la împărăţie, dar popoarele îl ocărau. Iar Apsimar, temându-se de Iustinian, care venise cu mare putere asupra lui, a fugit la Apoloniad. Atunci Iustinian a trimis la Preasfinţitul Patriarh Calinic şi la tot sfatul, rugându-se să-l primească pe el şi făcând jurăminte că nu va mai face nimănui nici un rău.

Iar patriarhul şi sfatul, sfătuindu-se, au pus înaintea lui Sfânta Cruce a Domnului, Sfânta Evanghelie şi Preacuratele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos, ca să-şi întărească jurământul prin sărutarea acestora şi să nu se răzbune pe niciunul pentru izgonirea sa cea mai dinainte. Deci Iustinian şi-a întărit jurământul, iar ei, deschizându-i cetatea, l-au primit cu cinste.

Dar împăratul intrând în cetate cu putere ostăşească şi luând împărăţia, îndată şi-a călcat jurământul şi a început a ucide pe mulţi cetăţeni cinstiţi. Apoi, trimiţând, a adus din mănăstirea Dalmatului pe Leontie, care l-a izgonit pe el. De asemenea, ostaşii trimişi de el au prins pe Apsimar în Apoloniad şi l-au adus la el. Iar el a poruncit să-i treacă cu batjocură pe amândoi astfel legaţi prin mijlocul cetăţii. Apoi, aducându-i la el la alergarea cailor şi aruncându-i înaintea lui, i-a călcat cu picioarele, trecând peste grumajii lor şi sfărâmându-le capetele, iar ostaşii lui strigau cu glas tare: Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. Astfel batjocorindu-i pe ei, le-a tăiat capetele. Nu numai atât, dar şi toată cetatea împărătească a umplut-o de sângele celor ucişi, necruţând nici poporul.

După aceea, prinzând pe Preasfinţitul Patriarh Calinic, i-a scos ochii şi i-a tăiat nasul şi limba, apoi trimiţându-l în surghiunie la Roma; acolo a poruncit să-l astupe într-un zid de piatră. Iar Sfântul Calinic fiind astupat în zid la Roma, după patruzeci de zile a căzut astupătura şi s-a găsit încă viu, abia suflând; iar după patru zile s-a dus către Domnul.

Atunci lui Ioan al VI-lea, papa Romei, i s-au arătat în vis Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, poruncindu-i să îngroape cu cinste trupul Sfântului Patriarh Calinic, în biserica lor cea apostolească; şi papa a făcut după porunca Sfinţilor Apostoli. Iar călcătorul de judecată, schingiuitorul împărat Iustinian „nas-tăiat”, n-a scăpat de judecata răzbunătoare a lui Dumnezeu, căci popoarele şi mai-marii oştilor, văzând tirania lui cea fără de omenie, s-au sfătuit asupra lui şi, căutând vreme prielnică, l-au prins şi i-au tăiat capul, şi astfel cel rău a pierit rău. Iar arhiereul lui Hristos, Calinic, s-a învrednicit de cununa mucenicească în împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.