Sfantul Teodosie de la Brazi este praznuit de Biserica Ortodoxa Romana pe 22 septembrie. Sfantul Ierarh Teodosie s-a nascut in prima jumatate a sec. al XVII-lea, in tinutul Vrancei. A intrat de tanar in monahism. Datorita culturii sale este numit secretar la cancelaria manastirii Bogdana. Mai tarziu, in calitate de egumen, se ocupa de reconstruirea acestui asezamant. In anul 1670 a fost hirotonit episcop de Radauti, iar in 1671, episcop de Roman.
Din cauza plecarii Sfantului Dosoftei in Polonia, scaunul de Mitropolit al Moldovei devine vacant. Moldova era condusa la acea vreme de domnitorul Dumitrascu Cantacuzino, o persoana fidela otomanilor. La cererea acestui domnitor, episcopii din Moldova il vor alege ca mitropolit pe Teodosie. Pastorirea sa in calitate de mitropolit nu va dura decat un an, din cauza faptului ca i-a cerut domnitorului sa puna capat asupririi otomane.
La revenirea Mitropolitului Dosoftei, ierarhul Teodosie pleaca la Focsani. Aici s-a ocupat cu reconstruirea Manastirii Brazi. La cererea sa este adus egumenul Zaharia, din Muntele Athos, o persoana instruita in tainele monahismului.
In anul 1688, pe cand se afla la Focsani, ierarhul a fost rapit de prietenii domnitorului Dumitrascu Cantacuzino si dus in Tara Romaneasca. Aici a fost chinuit timp de zece saptamani.
In toamna anului 1694, tatarii au navalit si la schitul Brazi. Acestia i-au cerut sa le predea avutul si obiectele de pret. Pentru ca Sfantul Teodosie a refuzat, acestia i-au taiat capul.
Moastele Sfantului Teodosie au fost descoperite printr-o minune
Sfantul Antipa de la Calapodesti (1816-1882), pe atunci frate la Manastirea Brazi, marturiseste: "Inainte ca arhim. Dimitrie sa fie staret al Manastirii Brazi din Moldova, el a trait viata pustniceasca aspra intr-o padure mare, unde din intamplare a gasit ingropat un vas mare plin cu bani de aur. In vas a gasit o insemnare, in care se spunea ca acesti bani sunt de la Mitropolitul Dositei (Teodosie - confuzie datorata apropierii dintre numele celor doi ierarhi contemporani) care i-a ascuns acolo, prevazandu-si sfarsitul sau mucenicesc din mana turcilor. In insemnare se mai spuneau si acestea: "Cine va gasi acesti bani este indatorat sa zideasca din ei o manastire si trei schituri" si ca "la terminarea de zidit a celui din urma, al treilea schit, va afla si moastele mele". Arhim. Dimitrie marturiseste intr-o insemnare din 20 februarie 1842, ca dupa ce a terminat de construit si cel de-al treilea schit, sapand in curte mormantul sau, a aflat sicriul cu moastele Sf. Teodosie. Capul era asezat alaturi, cu fata in jos, pe o caramida. Moastele erau intregi si raspandeau un miros foarte placut, ceea ce confirma evlavia credinciosilor care l-au considerat sfant inca din timpul vietii.
La 6 mai 1842, moastele Sfantului Teodosie au fost asezate intr-un mormant nou, zidit in partea de nord a paraclisului subteran de la Manastirea Brazi. Dupa un scurt timp, capul sau a fost scos din mormant si asezat spre inchinare in biserica, probabil tot de catre staretul Dimitrie. El a ramas in paraclisul subteran pana la desfiintarea asezamantului, in 1959, cand a fost pus inapoi in mormant. Dupa redeschiderea manastirii, in urma lucrarilor de restaurare, maica Iustina a redescoperit la 20 martie 2000, moastele Sfantului Teodosie.
Hotararea canonizarii sale s-a facut in sedintele Sfantului Sinod din 4-5 martie 2003. Slujba de proclamare a canonizarii a avut loc la 5 octombrie 2003, la Manastirea Brazi din judetul Vrancea.
Troparul Sfantului Teodosie de la Mănăstirea Brazi
Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai, prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Condacul Sfântului Teodosie de la Mănăstirea Brazi
Glasul Cuvântului vieţii a răsunat în Biserica lui Hristos, căci păstorul ei s-a arătat bun chivernisitor al Tainelor lui Dumnezeu. Drept aceea, soborul arhiereilor şi cetele călugărilor cântă într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, mucenice nebiruit al lui Hristos.
Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Sfintitului Mucenic Foca, facatorul de minuni;
- Sfantului Foca, gradinarul;
- Sfantului Mucenic Isaac;
- Sfantului Martin;
- Sfantului Cuvios Cosma Zografitul si a 36 de cuviosi parinti de la Manastirea Zograful, din Muntele Athos;
- Sfantului Macarie de la Jabin.
Maine, serbam Zamislirea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul.
Sfantul Foca
Sfantul Mucenic Foca este praznuit pe 22 septembrie. Sfantul Foca a trait in timpul imparatului Traian (98-117), fiind originar din orasul Sinope. Pamfil, tatal lui, de meserie constructor de corabii si Maria mama sa, au aprins in Foca din copilarie dorul dupa Hristos. Pentru viata virtuoasa a fost hirotonit episcop in Sinope. A intors multi oameni de la ratacirea lor si pe pagani de la inchinarea catre idoli i-a adus la cunostinta unuia Dumnezeu.
Iar cand a vrut Domnul ca sa-l invredniceasa, a instiintat pe robul sau de aceasta voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus, avand in gura sa o cununa de flori, pe care punand-o pe capul fericitului, i-a grait cu glas omenesc, zicandu-i: "Acum s-a umplut paharul tau, care se cade a-l bea".Cand conducatorul cetatii Sinope a aflat ca Foca se inchina lui Hristos, a trimis ostasii sa-l ucida. Vazandu-i din gradina trecand pe ulita, Foca i-a strigat: "Pe cine cautati?" Ostasii au raspuns: "Cautam pe Foca!" Mucenicul, fara sa se sperie si intelegand ca i s-a apropiat sfarsitul pamantesc, le-a zis: "Veniti la mine si eu va voi spune unde il gasiti, il cunosc foarte bine." I-a primit in casa lui si i-a ospatat din belsug. La masa, dialogul a continuat: "Si pentru ce pricina cautati pe omul acela?" "Ne-a trimis mai-marele sa-l ucidem pentru ca este crestin!" "Rogu-va, stapanii mei, ramaneti pana maine in casa mea, veselindu-va, mancand si band, iar dimineata eu il voi da voua, ca nimeni nu-l cunoaste ca mine, singur il voi aduce si-l voi da in mainile voastre."
In acea noapte, Mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus in gradina, a mangaiat pentru ultima data florile, si-a sapat mormantul, a impartit haine si mancare saracilor, s-a rugat, iar dimineata cand ostasii l-au intrebat unde este Foca, le-a raspuns: "Eu sunt!" Cutremurati, acestia, desi nu le venea sa creada, au implinit porunca dregatorului pagan. Astfel, a primit moartea martirica Sfantul Mucenic Foca, in timpul persecutiilor impotriva crestinilor declansate de imparatul Traian. Moastele Sfantului Sfintitului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol in ziua de 23 iulie 403 sau 404.
Tropar inchinat Sfantului Foca
De prunc te-ai aratat vas stralucit al Duhului, cel ce te-ai imbogatit de la El cu darul minunilor, Foca intru tot sfintite, de cand ai inceput a-I sluji Mantuitorului intru cuviosie, si ai baut intru nevointa paharul Lui. O, pe tine te rugam, mijloceste pentru sufletele noastre.
Condac inchinat Sfantului Foca
Ca pre un soare intelegator al Bisericii de Dumnezeu luminat si purtator de lumina te-a pus pre tine Stapanul cel prea inalt, mucenice, ca sa luminezi multimea credinciosilor.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Sfantul Macarie de la Jabin
Sfântul Cuvios Macarie, făcătorul de minuni, stareţul Mănăstirii Jabin din Rusia este pomenit în zilele de 22 ianuarie (fericita sa adormire, în anul 1653) şi pe 22 septembrie. Sfantul Macarie de la Jabin s-a născut în anul 1539. Din fragedă pruncie primeste tunderea în monahism cu numele Onufrie. În anul 1585 întemeieaza mănăstirea Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Jabin, lândă râul Oka, nu departe de oraşul Belev. În anul 1615, mănăstirea a fost complet distrusă de soldaţii polonezi sub comanda lui Lisovski.
După plecarea acestora, monahul Onufrie se întoarce la ruinele acoperite de cenuşă şi reface mănăstirea, strângând din nou obşte, iar în locul bisericii de lemn construieste o biserică de piatră închinată Intrării Maicii Domnului în Biserică.Sfântul Macarie de la Jabin a petrecut întreaga viaţă în aspre nevoinţe, răbdând frigul iernii, fierbinţeala verii, foamea şi setea. Adesea se adâncea în pădure unde petrecea în rugăciune neştiut şi netulburat de nimeni. Odată, pe când mergea pe o cărare prin pădure, a auzit un geamăt slab. Uitandu-se in jur, a văzut un soldat polonez ostenit sprijinindu-se de un copac. Se depărtase de regimentul său şi se rătăcise în pădure. Cu o voce stinsă, soldatul, care putea face parte chiar dintre cei care daramasera mănăstirea sa, îi ceru sfântului puţină apă să îşi potoleasca setea. Inima părintelui a fost mişcată de dragoste şi milă pentru străinul din faţa sa. Rugându-se Domnului, înfipse băţul său în pământ şi dintr-o dată se ivi un izvoraş de apă care potoli setea soldatului aflat pe moarte.
După ce a pus rânduială bună în mănăstire, Sfântul Onufrie s-a retras din obşte lăsând în locul său pe unul dintre ucenici, şi a luat schima mare cu numele Macarie. S-a retras pentru o viaţă pustnicească într-un loc singuratic din apropierea unui afluent al râului Jabin.
Nevoinţele sfântului părinte au ramas necunoscute atat crestinilor, cat şi fraţilor. A trecut la Domnul în anul 1623, la vârsta de 84 de ani. A fost înmormântat pe partea opusă de porţile mănăstirii.
Icoana care reda chipul cuviosului părinte pastreaza imaginea realizata de cei care l-au văzut: părul alb, barba mică, iar deasupra rasei sale purta schima. Cinstirea sfântului Macarie a inceput pe la sfârşitul veacului al XVII-lea sau începutul veacului al XVIII-lea. Se spune că sfintele sale moaşte au ramas în pământ până în anul 1721 când au fost mutate într-o criptă.
În veacul al XVIII-lea mănăstirea s-a pustiit, iar nevoinţele şi minunile săvârşite de sfântul părinte au fost uitate, până când sfintele sale moaşte nestricate şi pline de mireasmă au fost aflate în timpul ridicării bisericii Sfântul Nicolae din 1816, când cei aflaţi acolo slujiră cu evlavie o panihidă.
Refacerea cinstirii după rânduială a sfântului Macarie este atribuită stareţului Iona a cărui zi de naştere era chiar 22 ianuarie şi care si-a inceput viaţa monahală la mănăstirea Optina, nu departe de mănăstirea Jabin. În anul 1875, stareţul Iona a fost numit stareţul mănăstirii Jabin. Acesta a cerut să se reia pomenirea sfântului Macarie, întărindu-şi cererea cu o petiţie a locuitorilor din Belev, care de-a lungul veacurilor au pastrat cinstirea sfântului lor. La 22 ianuarie 1888, s-a reluat pomenirea anuală a cuviosului Macarie din Jabin.
În anul următor s-a ridicat deasupra mormântului său o biserică închinată lui. Egumenul Iona a hotarat să se dezgroape sfintele moaşte ale cuviosului Macarie. Însă după cum în viaţa sa pământească sfântul părinte iubise mai presus de toate liniştea şi smerenia, şi acum era neschimbat, căci le-a apărut celor ce se pregăteau sa facă săpăturile, poruncindu-le să se oprească, altfel vor fi mustraţi. Amintirea aceastei apariţii a sfântului a fost păstrată cu multă evlavie de călugării mănăstirii.
Troparul Sfantului Macarie de la Jabin
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Macarie; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius