Sfantul Grigorie Taumaturgul s-a nascut intr-o familie pagana din Nicsar (in Turcia de azi). A trait in vremea imparatului Aurelian (270-275). Studiaza retorica, latina si dreptul in orasul natal. Ajunge ucenicul lui Origen. Se converteste la crestinism, iar la botez isi schimba numele din Teodor in Grigorie. Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou infiintat de catre Phaedimus, episcop de Amasea. A luptat impotriva ereziilor din vremea sa: sabelianismul si triteismul si a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorita vietuirii sale, Dumnezeu l-a inzestrat pe Sfantul Grigorie cu darul facerii de minuni, si de aceea a primit si numele de Taumaturgul (facatorul de minuni). Parintii capadocieni din sec. IV l-au considerat a fi fondatorul Bisericii crestine din Capadocia. Dupa ce a fost hirotonit episcop a convertit la crestinism pe toti locuitorii din Neocezareea. Mentionam ca inainte de ridicarea lui in functia de episcop aici erau doar 17 crestini.
Ii sunt atribuite urmatoarele lucrari: Cuvant de multumire catre Origen sau Panegiric, Simbolul de credinta, Despre nepatimirea si patimirea lui Dumnezeu, adresata lui Teopomp si Epistola canonica.
Nu se cunoaste cu exactitate anul in care a murit (270 sau 271), insa, pe patul de moarte a spus: „Slava lui Dumnezeu ca numai 17 crestini am aflat cand am venit aici episcop, iar acum, cand merg la Domnul, atatia necredinciosi raman, cati credinciosi am aflat intai!“.
Citeste mai multe informatii despre Sfantul Grigorie Taumaturgul
Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi praznuim pe:
Sfântul Ier. VASILE, episcop de Hamah (Siria, cca. +282);
Sfinţii Mc. ACISCLUS şi VICTORIA, sora lui, din Cordoba, care au pătimii sub Diocleţian (Spania, +304);
Sfinţii Mc. GRIGORIE, VICTOR şi GEMINUS, din Tracia (+304);
Sfântul EVGHENIE, diacon la Florenţa, ucenicul Sfântului Ier. Ambrozie al Mediolanului (+422);
Sfântul Ier. ANIAN (sau AIGNAN), episcop de Orieans (Franţa, +453);
Sfântul Cuv. VULFOLAIC, stâlpnic din Trier (sec. VI);
Sfântul Cuv. IOAN din Olumba, Cairo şi Sinai (+591);
Sfântul Ier. GRIGORIE, episcop de Tours (Franţa, +594);
Sfântul Ier. NAMASIE, episcop de Vienne (Franţa, cca +599);
Sfânta Cuv. HILDA, întemeietoarea şi stareţa Mănăstirii din Whitby (Anglia, +680);
Sfântul Cuv. IOAN care s-a nevoit în Olimpul Bitiniei, în vremea lui Roman Lecapen (sec. X);
Sfântul Mc. MIHAIL (Govron) şi alţi 150 de Mucenici împreună cu el din Georgia (+920);
Sfântul Cuv. NICON de Radonej, ucenicul Sf. Serghie de Radonej (+1426);
Adormirea Cuviosului DANUL Sandu Tudor, ieroschimonah de la Rarău şi mărturisitor în timpul prigoanei comuniste, care s-a săvârşit în închisoarea de la Aiud (n. 1896 - +1962);
Adormirea Cuviosului NECTARIE (Vasilescu), protopsaltul din Sf. Munte Athos(n.1807-+1899);
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul
Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate.
Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul
Luând lucrarea multor minuni, cu semne înfricoşătoare pe demoni i-ai îngrozit şi bolile oamenilor ai alungat, Preaînţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni eşti numit, din fapte luându-ţi numele.
Tot astazi, Biserica face pomenirea:
- Sfantului Cuvios si Marturisitor Lazar Zugravul;
- Sfantului Cuvios Zaharia Ciobotarul si a lui Ioan;
- Sfantului Cuvios Longhin;
- Sfantului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului;
- Sfantului Cuvios Iustin;
- Sfantului Cuvios Ghenadie.
Maine, 18 noiembrie, facem pomenirea Sfantului Mare Mucenic Platon.
Ghenadie I al Constantinopolului
.jpg)
Cel între sfinți, părintele nostru Ghenadie I (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca Patriarh al Constantinopolului între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al școlii antiohiene de exegeză.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.
Viața
Sursa principală pentru cele ce se știu despre viața Sf. Ghenadie este cartea „Grădina sufletelor”, scrisă de sfinții Sofronie și Ioan, călugări la mănăstirea Salamina, de lângă Alexandria. Cei doi călugări au fost clerici ai Bisericii din Constantinopol chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.
Ghenadie era preot în Constantinopol când, la moartea patriarhului Anatolie în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe tronul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).
Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie și-a dovedit zelul său pentru credința creștină și pentru menținerea disciplinei monahale și a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândețea lui, toleranță, puritate și abstinență. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era citeț un anume Charisius, care avea o reputație foarte proastă, fiind leneș, cheltuitor, impuritatea și chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândețe și răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la strictețe și a dat ordine să fie pedepsit și disciplinat acest cleric. Chiar și după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în fața altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. Mucenic Elefterie și a rostit: „Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îți spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujește aici, în biserica ce îți este închinată, face multe nelegiuiri și creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraș.
O altă minune atribuită Sf. Ghenadie și care zugrăvește marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui Iisus Hristos, dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat imediat. Pictorul s-a pocăit și venind la biserică și-a mărturisit toate păcatele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului și acesta s-a vindecat.
În acea perioadă, patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei fusese depus și exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuși la Constantinopol, susținând că acceptă învățăturile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon , pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la 17 iunie 460, Papa Leon cel Mare i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuși, prin faptele sale, de harul de a mai fi episcop”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În scaunul patriarhal al Alexandriei a fost confirmat Timotei al III-lea (Timotei Solofaciolus).
În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având hramul Sf. Ioan Botezătorul. Consulul Studios, un demnitar roman creștin, a adus un grup de monahi din Mănăstirea Neadormiților (a „achimiților” - Acoemetae), ctitorind astfel în anul 462 Mănăstirea Studion, cea care a devenit mai târziu principalul model al călugărilor de la Muntele Athos, precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca egumen al noii mănăstiri pe Sf. Marcian (cel prăznuit la 10 ianuarie), cel pe care tot el îl numise mai înainte oeconomus al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).
Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. Daniil Stâlpnicul la preoție.
Așa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa Historia Ecclesiastica., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al clerului până nu învăța Psaltirea pe de rost.
Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine simonia (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deși fuseseră luate unele măsuri la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din Imperiul Roman de Răsărit, ci și din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturați pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată Enciclica împotriva simoniei, scrisă de însuși Ghenadie și au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La același sinod a fost condamnată falsa învățătură a ereticului Eutihie.
În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol. A rămas în istoria Bisericii ca un patriarh plin de sfințenie, dar și pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităților Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toți cei care au scris despre viața și activitatea lui.[1]
Scrieri
Sf. Ghenadie este autorul unor Dialoguri și comentarii la Cartea profetului Daniel, lucrare care nu s-a păstrat însă. Conform unor alte surse, Ghenadie ar fi scris comentarii nu numai la Cartea profetului Daniel, ci și la alte cărți ale Vechiului Testament, precum și la epistolele Sf. Pavel.
A scris de asemenea o Enciclică împotriva simoniei, care a fost aprobată la un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459.
Note
- Salt↑ Wace, H., Piercy, W., William C. Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century (third edition), Ed. John Murray, London, 1911
Surse
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius