Sfanta Marina s-a nascut din parinti pagani, in Antiohia Pisidiei. Sfanta Marina a primit invatatura despre Hristos la varsta de doisprezece ani. Dupa moartea mamei sale, tatal sau nu a mai considerat-o fiica sa si a inceput sa o urasca pentru credinta ei in Hristos.
Intr-o zi, a plecat cu oile tatalui sau la camp. Aici s-a intalnit cu eparhul Olimvrie, un mare prigonitor al crestinilor. Acesta, ranit de frumusetea ei, s-a hotarat sa o ia de sotie. Insa, cand a aflat ca este crestina a cerut sa fie luata si dusa in cetate spre a fi chinuita. A refuzat sa aduca jerfa idolilor, motiv pentru care a fost batuta din cap pana in picioare si aruncata in temnita.
Aici, sub chipul unui sarpe, diavolul s-a incolacit in jurul capului ei ca sa o omoare. Cand Marina s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci, sarpele a crapat, iar ea a fost inconjurata de o lumina cereasca. In temnita a vazut o cruce mare stralucind cu lumina negraita, iar deasupra crucii vedea o porumbita alba ca zapada, care graia: "Bucura-te, Marino, porumbita cuvantatoare a lui Hristos, fiica a Sionului celui de sus, caci iata ziua bucuriei tale s-a apropiat!"
In acel moment Sfanta Marina s-a vindecat de toate ranile ei. In urmatoare zi a fost aruncata in foc si in apa, dar le-a indurat pe toate ca si cand ar fi fost in trup strain. Dupa aceste pedepse a fost condamnata la moarte prin decapitare. Sfanta Marina a trecut la cele vesnice la varsta de 15 ani, in anul 270.
Troparul Sfintei Mucenite Marina
Mieluseaua Ta, Iisuse, Marina, striga cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc si pe Tine cautandu-Te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparațesc intru Tine; si mor pentru tine, ca sa viez pentru Tine; ci, ca o jertfa fara de prihana, primeste-ma pe mine ceea ce cu dragoste ma jertfesc tie. Pentru rugaciunile ei, ca un milostiv, mantuieste sufletele noastre.
Citeste si articolul: Sfanta Marina, izbavitoarea de duhuri rele
Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfintilor Mucenici Sperat şi Veroniche;
- Sfantului Eufrasie, episcopul Ienopolei;
- Sfantului Nicolae Romanov.
Maine, facem pomenirea Sfantului Mucenic Emilian de la Durostor.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Sfantul Nicolae Romanov
Sfantul Nicolae al II-lea Romanov, tarul Rusiei, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 4/17 iulie. Nascut in ziua de 6/19 mai 1868 si trecut la cele vesnice prin moarte martirica, primita in ziua de 17 iulie 1918. Sfantul Nicolae Romanov a fost ultimul imparat al Rusiei, domnind vreme de peste douazeci si doi de ani, intre 1 noiembrie 1894 si 15 martie 1917, cand a fost obligat sa abdice.
Sfantul Nicolae Romanov
Nicolae al II-lea Romanov s-a nascut in data de 6/19 mai 1868, in apropiere de Sankt Petersburg, ca fiu al imparatului Alexandru al III-lea al Rusiei si al imparatesei Maria Feodorovna, nascuta intr-o familie imperiala din Danemarca. Dintre cei sase copii ai familiei, viitorul tar Nicolae era cel mai mare. El era nepotul imparatului Alexandru al II-lea al Rusiei, pe linie paterna, si al regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei, pe linie materna.
In data de 13 martie 1881, dupa asasinarea imparatului Alexandru al II-lea al Rusiei, Alexandru al III-lea a devenit tar, iar tanarul Nicolae a devenit tarevici, adica mostenitor al tronului. Nu dupa multa vreme, tarul Alexandru al III-lea a murit prematur, lasand imperiul in mainile fiului sau, Nicolae al II-lea Romanov.
Cu toate ca tatal sau s-a impotrivit casatoriei tareviciului Nicolae cu o printesa din Germania, preferand o alianta cu familia imperiala din Franta, in cele din urma, acesta a acceptat dorinta fiului sau. Drept urmare, Nicolae Romanov s-a logodit cu printesa Alix de Hesse-Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, care va deveni imparateasa Alexandra Feodorovna, cu putin timp mai inainte de moartea tatalui sau, casatoria avand loc la putin timp dupa aceea. Nicolae Romanov si Alexandra Feodorovna au primit de la Dumnezeu cinci copii: marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si tareviciul Alexei.
Nicolae Romanov a urcat pe tronul imperiului in data de 1 noiembrie 1894, fiind incoronat oficial in anul 1895, in Moscova. In aceasta perioada, Rusia cunostea o agitatie politica neprielnica domniei, iar armata rusa trecea printr-un conflict international fara precedent.
Cu toate ca bunicul sau, imparatul Alexandru al II-lea, contribuise foarte mult la stabilirea situatiei economice si politice din Rusia, acesta a fost asasinat de catre revolutionari. Drept urmare, eforturile revolutionarilor de a inlatura de la conducere familia imperiala vor continua si dupa aceea, in vremea tatalui sau, Alexandru al II-lea, si in vremea sa. In copilarie, impreuna cu familia, tareviciul Nicolae a scapat dintr-un atentat cu bomba, planuit a avea loc in tren.
In anul 1905, dupa infrangerea armatei ruse, intr-o lupta cu Japonia, familia imperiala a fost atacata si mai aspru de catre revolutionari, care au starnit mai multe greve si revolte locale. In cele din urma, tarul Nicolae a acceptat infiintarea unui parlament. Dupa mai multe numiri si destituiri ale membrilor acestuia, situatia politica din Rusia s-a tensionat si mai mult.
Dupa data de 31 iulie 1914, cand schimbarile politice din Europa au dus la mobilizarea generala a armatei ruse, trupele germane au pornit la razboi, iscandu-se astfel Primul Razboi Mondial, in ziua de 11 august 1914. Dupa o serie de infrangeri dureroase, tarul Nicolae al II-lea s-a inrolat el insusi, conducand armata pe campul de lupta. In urma altor greve si revolte locale, in ziua de 2/15 martie 1917, imparatul Nicolae al II-lea Romanov a fost fortat sa abdice de la tron, lasand mostenirea fratelui sau, Mihail Alexandrovici. Acesta insa a refuzat conducerea, abdicand si el in urmatoarea zi.
Guvernul recent adunat a hotarat ca familia imperiala sa ramana in resedinta acesteia, insa din motive de siguranta, in luna august, familia a fost mutata in localitatea Tobolsk, din Siberia. In acest loc, familia Romanov va sta pana in toamna, cand bolsevicii vor hotara stabilirea in orasul Ecaterinburg.
Din pricina avansarii catre Ecaterinburg a trupelor cehe, care ar fi putut sa elibereze familia imperiala, in ziua de 16 iulie 1918, dupa miezul noptii (17 iulie), imparatul Nicolae al II-lea, imparateasa Alexandra Feodorovna, copiii lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei, precum si un grup de servitori fideli ai acestora, au fost impuscati mortal, in subsolul Casei Ipatiev.
Plutonul de executie, condus de bolsevicul Iacov Iurovski, a implinit un ordin primit de la Lenin. Se crede ca cei care au executat ordinul nu erau soldati rusi, ci maghiari, deoarece ar fi existat posibilitatea ca rusii sa nu traga in fostul imparat. Aceasta asasinare a fost, de fapt, o razbunare a lui Lenin impotriva familiei imperiale, dupa condamnarea la moarte a fratelui sau, Alexandru Ulianov, in urma unei tentative a acestuia de asasinare a tarului Alexandru al III-lea, in anul 1887.
In aceeasi noapte, cinstitele trupuri ale familiei Romanov au fost aruncate intr-o veche mina, numita „Patru Frati”. In dimineata urmatoare, insa, cand zvonul despre asasinarea familiei imperiale si locul parasirii trupurilor s-a imprastiat prin oras, cel care a condus plutonul de executie, anume Iurovski, a luat trupurile acestora si a pornit cu ele spre un alt loc, necunoscut. Pe soseaua Kroptiaki insa, la numai 19 kilometri de Ecaterinburg, camionul s-a defectat, iar acesta a schimbat planul: a sapat o groapa comuna, de forma patrata, a aruncat in ea trupurile neinsufletite, a turnat acid sulfuric pe chipurile acestora, dupa care a stivuit peste ele mai multe traverse de cale ferata.
La scurt timp dupa desfiintarea Uniunii Sovietice, cinstitele trupuri ale Romanovilor au fost aflate si identificate, in mod oficial. Acest lucru a fost posibil datorita unui raport secret al lui Iurovski, descoperit prin anul 1980, insa publicat abia in anul 1992. Identificarea oficiala a fost posibila prin realizarea testelor ADN. Trupul lui Alexei si al unei surori a acestuia nu au fost insa aflate. Potrivit raportului secret amintit, acestea au fost arse langa locul de ingropare, iar cenusa a fost aruncata in pamant. In cele din urma, in data de 17 iulie 1998, cinstitele trupuri au fost inmormantate in cripta familiei Romanov, aflata in Catedrala Sfintii Petru si Pavel.
Departamentul pentru Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei a dat urmatorul comunicat: "Pana cand Statul rus nu va declara ca asasinatul ultimului tar al Rusiei si al familiei sale a fost o crima, pana cand cei care au facut aceasta nu vor fi condamnati, chiar daca va fi o chestiune simbolica, daca nu isi va usura constiinta de greselile din istoria sa, Rusia nu va evolua. "Poate ca exista alte lucruri mai importante din istorie pe care trebuie sa le condamne Rusia. Dar nimic nu motiveaza activitatea terorii rosii."
Evlavia poporului fata de familia Romanov nu a incetat niciodata, multi incepand a-i cinsti pe acestia ca sfinti. In cele din urma, in data de 4 august 2000, imparatul Nicolae al II-lea Romanov si membrii familiei sale au fost declarati sfinti, fiind canonizati de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, cu data de praznuire 4/17 iulie.
"O, sfinte si patimitorule tar Nicolae! Domnul te-a ales ca uns al Sau, prin mila si dragostea Lui, pentru a-i judeca drept pe supusii tai si sa fii pazitor al Bisericilor Ortodoxe. Pentru aceasta, ai slujit ca tar si ai ocrotit sufletele oamenilor cu frica de Dumnezeu, iar Domnul, incercandu-te ca pe mult-patimitorul Iov, a ingaduit asupra ta ponegrirea, chinurile amare, inselarea si tradarea celor de langa tine, instrainarea celor apropiati si ca in chinuri sufletesti sa parasesti imparatia pamanteasca. Toate acestea, pentru binele Rusiei le-ai rabdat, ca un fiu supus, ca un adevarat rob al lui Hristos, iar prin sfarsitul mucenicesc, la Imparatul Ceresc ai ajuns, unde te indulcesti de slava in fata Tronului Imparatului Imparatilor, impreuna cu sfanta ta sotie, tarina Alexandra si cu copiii vostri Alexei, Olga, Tatiana, Maria si Anastasia."
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius