Calendar Ortodox - 17 februarie 2021

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Mucenic Teodor Tiron

Sfantul Teodor Tiron, cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17 februarie, a dobandit cununa muceniceasca in anul 306, in timpul persecutiei pornite impotriva crestinilor de catre imparatii Maximian si Maximus.

Imediat dupa ce Teodor a intrat in armata romana, si izbucnind in orasul Amasia persecutia contra crestinilor, acesta nu a dorit sa ascunda faptul ca este crestin. Pentru acest motiv, a fost inchis in temnita, fiind lasat sa moara din lipsa apei si a hranei.

Mantuitorul, insa, i S-a aratat Sfantului Teodor in temnita, zicandu-i: "Nu te teme, Teodore, caci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupeasca si de bautura cea pamanteasca de acum nici sa nu te mai atingi, caci cu Mine vei fi in imparatia Mea cea cereasca si vesnica". Tot acum, i s-au aratat sfantului multi ingeri, astfel incat, ostasii care pazeau temnita, s-au umplut de spaima.

Dupa aceasta, Sfantul Teodor a trecut la Domnul, fiind aruncat in foc.

Sinaxarul aminteste de o minune a Sfantului Teodor, petrecuta in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363),  cand acesta dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor Tiron, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci sa manance grau fiert cu miere (coliva).

In amintirea acestei intamplari minunate, Biserica Ortodoxa sarbatoreste anual pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, in prima sambata a Postului Mare, cunoscuta si sub numele de Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor.

Mai multe informatii despre Sfantul Teodor Tiron

Troparul Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron

Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul fiind ars, ca o pâine plăcută Preasfintei Treimi s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
 

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfintei Mariamna, sora sfantului Apostol Filip;

- Preacuviosului Auxiviu;

- Preacuviosului Teostirict;

- Sfantului Mina Calicheladul;

- Sfantului Ierarh Ermoghen, Patriarhul Moscovei;

- Cuviosului Salaman;

- Imparatilor Marcian si Pulcheria;

- Sfantului Mucenic Teodor Vizantiul;

Maine, 18 februarie, facem pomenirea Sfantului Leon, Papa al Romei.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Calendar Ortodox

Sfantul Teodor Tiron

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron a trait pe vremea imparatilor Diocletian, Maximian si Maximin, in secolul al III-lea. A slujit in oastea imparatului roman si L-a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea persecutiei lui Maximin, in jurul anului 303. Biserica il praznuieste in ziua de 17 februarie si in prima sambata din Postul Mare, numita si "Sambata Sfantului Teodor", in care se face pomenire de minunea colivei, savarsita de sfant la multi ani dupa fericita sa adormire.

"Harul minunilor tale cel de Dumnezeu daruit, mucenice Teodor, il asterni peste toti cei ce alearga la tine cu credinta. Pentru care, te laudam pe tine, zicand: pe cei robiti ii rascumperi, pe bolnavi ii tamaduiesti, pe cei saraci ii imbogatesti si izbavesti pe cei ce plutesc cu corabiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opresti si descoperi pagubele celor carora li s-au facut; pe ostasi ii inveti sa se fereasca de robie; pruncilor le daruiesti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce savarsesc sfintita pomenirea ta. Cu care, preasfintite nevoitorule, cere de la Hristos mare mila si pentru noi, cei ce laudam mucenicia ta."

Sfantul Teodor Tiron

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, praznuit de Biserica in ziua de 17 februarie, a trait in a doua jumatate a secolului al III-lea, in vremea imparatilor romani Maximian si Maximin. Originar din cetatea Mialon, din Amasia, sfantul a fost ales in oastea imperiala, care era cea mai de seama dintre toate.

Odata, calatorind in Rasarit, oastea sa a trecut prin locul numit Evhaita, unde, in padurea de langa localitate, se afla un balaur care inspaimanta pe toata lumea. Dorind a afla daca Dumnezeu doreste ca el sa Il marturiseasca inaintea tututor, Sfantul Teodor Tiron a pornit spre padurea cu pricina, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu. Dupa o vreme, adormind, el a fost trezit de o femeie numita Evsevia, care l-a indemnat sa fuga cat mai repede din padure. Netemandu-se, insa, sfantul porni mai departe. In cele din urma, afland fiara, a pornit spre ea si, cu vitejie, a strapuns-o cu sulita.

Sfantul Teodor a inteles, astfel, ca voia lui Dumnezeu este ca el sa-L marturiseasca inaintea tuturor. De atunci, el nu si-a mai tainuit credinta. Pornind persecutia impotriva crestinilor, generalui Viringa, in oastea caruia se afla Sfantul Teodor, l-a chemat la sine, spre a-l convinge sa se alature celor care se inchinau idolilor. Atunci, sfantul L-a marturisit pe Dumnezeu si i-a defaimat pe idoli, ca pe niste lucruri facute de maini omenesti si lipsite de orice putere. Fiind un bun soldat, Sfantul Teodor a primit ingaduinta de a se mai gandi asupra celor spuse, vreme de cateva zile.

Spre a demonstra tuturor neputinta idolilor, Sfantul Teodor a luat foc si a aprins statuia unuia dintre cei mai cinstiti idoli. In timp ce statuia se mistuia, el marturisea celor de fata ca el este cel care i-a dat foc. Pentru aceasta, el a fost aruncat in temnita, iar paganul judecator a dat ordin ca sfantului sa nu i se dea nimic de mancare, spre a muri de foame. Sfantul Teodor, insa, nu mai avea nevoie de hrana cea trupeasca, pentru ca ingerii ii slujeau si il mangaiau. Vazand aceasta, temnicerul i-a dat paine si apa, insa sfantul le-a lasat neatinse.

Fiind scos din inchisoare, Sfantul Teodor Tiron a fost legat de un lemn si strapuns cu fiare ascutite, pana la oase. In cele din urma, el a fost aruncat intr-un cuptor cu foc. Atunci, spre slava lui Dumnezeu, flacarile se inaltau in jurul sau, insa trupul ii ramanea nears. In cele din urma, in ziua de 17 februarie 303, sfantul a trecut la cele vesnice. Dupa aceea, credincioasa Evsevia a cumparat cinstitele sale Moaste si le-a dus in patria sa, unde au inceput a savarsi nenumarate minuni.

Cu rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

Teodor Danalache

Sfantul Ierarh Ermoghen, Patriarhul Moscovei

Mareste imaginea.

Sfântul Ierarh Ermoghen, Patriarhul Moscovei este cinstit pe 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei). S-a nascut în Kazan în preajma anului 1530. După cum el însuși mărturisește, sluji ca preot într-o biserică a Sfântului Nicolae din apropierea târgului din Kazan. Mai apoi îmbrăcă haina monahală, iar din 1582 deveni arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Kazan, iar 13 mai 1589 fu uns episcop și cel dintâi mitropolit al Kazanului.

În vreme slujirii sale ca preot în biserica Sfântului Nicolae, fu aflată icoana Maicii Domnului din Kazan.

Cu binecuvântarea arhiepiscopului Ieremia al Kazanului, sfântul Ermoghen purtă pe brațe icoana de la locul aflării sale până la biserica Sfântului Nicolae unde slujea acesta. Având darul scrisului, sfântul Ermoghen scrise în anul 1594 despre minunata aflare a icoanei și minunile săvârșite prin harul ei.

În anul 1591, sfântul adună tătarii botezați de curând în biserică și vreme de mai multe zile îi învăță dreapta credință.

Un an mai târziu, în 1592, cinstitele moaște ale sfântului Gherman, arhiepiscopul Kazanului care trecuse la cele veșnice în Moscova la 6 noiembrie 1567, în vremea molimei, fură mutate în biserica Sfântului Nicolae unde slujea sfântul Ermoghen.

Mai târziu, cu binecuvântarea patriarhului Iov, sfântul Ermoghen mută moaștele sfântului Gherman în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului Sviajsk.

La 9 ianuarie 1592, sfântul Ermoghen trimise o scrisoare patriarhului Iov prin care îi cerea binecuvânta pomenirea în Kazan a ostașilor care își dăduseră viața pentru apărarea dreptei credinței și a patriei în lupta împotriva tătarilor. Pomeni și numele a 3 mucenici care pătimiseră în Kazan pentru credința în Hristos. Cel dintâi era Ioan care se trăgea din Nijni Novgorod (pomenit la 24 ianuarie) și fusese prins de tătari. Ceilalți doi erau Ștefan și Petru, tătarii drept credincioși (pomeniți la 24 martie). Sfântul Ermoghen își mărturisi mâhnirea că numele acestor sfinți nu sunt pomeniți în Duminica Ortodoxiei și nu li se cânta „veșnica pomenire”.

Drept răspuns la scrisoarea sa, patriarhul hotărî la 25 februarie ca în ținutul Kazan să se săvârșească o panihidă pentru toți ostașii căzuți pe câmpurile de luptă din Kazan și din preajma acestuia în prima duminică după sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie) și binecuvântă pomenirea martirilor, lăsând pe sfântul Ermoghen să stabilească ziua când se va săvârși aceasta. Sfântul Ermoghen trimise hotărârea patriarhului Iov în întreg ținutul Kazanului, cerând a se săvârși în ziua de 24 ianuarie Liturghii, Panihide și Litii în toare bisericile și mănăstirile din Kazan.

În anul 1595, prin râvna și evlavia sfântului ierarh Emorghen, fură descoperite cinstitele moaște ale sfântului Gurie, arhiepiscopul Kazanului și ale sfântului Varsanufie, episcopul Tverului. Nespusă îi fu bucuria când află trupurile lor și hainele ce îi acopereau necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă.

Cneazul Teodor Ioannovici (1584-1598) porunci a se ridica în mănăstirea Schimbării la Față o biserică din piatră în care să fie așezate cu cinste și evlavie moaștele celor doi sfinți ierarh făcători de minuni. Sfântul Ermoghen însuși scrise vieție sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie.

Fiind aflat vrednic, mitropolitul Ermoghen fu ales patriarg al Moscovei la 3 iulie 1606 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Iubitor al smereniei, sfântul Ermoghen sosi la catedrală așezat pe un măgar.

Slujirea sa în scaunul de patriarh fu săvârșită în vremuri tulburi. Sfântul păstor se osteni mult în lupta cu Uniația și încercarea catolicilor apuseni de a sfâșia poporul drept credincios.

Tulburările crescând tot mai mult, polonezii și trădătorii ruși dădură foc orașului, îl forțară pe sfântul patriarh să părăsească tronul patriarhal și îl închiseră în mănăstirea Ciudov.

În Lunea Săptămânii luminate din anul 1611, miliția rusească se apropie de Moscova și începu asediul Kremlinului care ținu câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiseră mesageri sfântului Ermoghen cu cererea de a porunci miliției să părăsească orașul, amenințându-l cu moartea dacă se va împotrivi.

Sfântul păstor răspunse neînfricat: „Ce sunt amenințările voastre către mine? Eu mă tem numai de Dumnezeu. Dacă dușmanii noștri vor părăsi Moscova, voi binecuvânta ca miliția rusească să se retrag din Moscova, iar dacă rămân, binecuvântez ca aceasta să rămână neclintită și să își dea viața pentru credința cea adevărată”.

În vremea șederii sale în închisoare, sfântul Ermoghen trimise o ultimă scrisoare poporului rus în care binecuvânta biruința armatei asupra invadatorilor.

Comandanții ruși nu reușiră să ajungă la o înțelegere în preluarea Kremlinului și eliberarea sfântului Ermoghen. Din această pricină, sfântul păstor pătimi vreme de 9 luni în detenție îngrozitoare pentru ca la 17 februarie 1612, din pricina foamei, să își dea sufletul său cel râvnitor în mâinile Domnului.

În cele din urmă, ținutul rusesc fu eliberat, după cum binecuvântase sfântul Ermoghen. Trupul său fu înmormântat cu mare cinste în mănăstirea Ciudov, iar în anul 1654 fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova unde săvârși mulțime mare de minuni.

Biserica îl proslăvi cu sfinții la 12 mai 1913. Pomenirea sa se săvârșește la 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei).