Sfantul Pavel Tebeul a trait in secolul al III lea. Este considerat in istoria monahismului, drept primul ascet care s-a retras in "cele mai dinauntru ale pustiei", primul eremit sau pustnic. Informatiile despre viata Sfantului Pavel Tebeul, le avem datorita intalnirii sale cu Sfantul Antonie. Dumnezeu ii descopera lui Antonie, dupa cinci ani de petrecere in rugaciune, ca se afla in pustie o persoana mai desavarsita decat el. Este demn de retinut modul in care se adreseaza unul catre altul in momentul in care se intalnesc - Parintele Antonie a zis: "Bucura-te Pavele, vasul alegerii si stalpul cel de foc, locuitorule al pustiei", iar Pavel i-a raspuns: "Bine ai venit soare, care luminezi toata lumea, povatuitorule al celor ce se mantuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai facut cetati si pe diavolul l-ai gonit dintr-insa". Nu se trateaza unul pe altul ca de la superior la inferior. Din dialogul cu Pavel aflam ca ajunge in pustie pentru a scapa de mania cumnatului sau. Acesta dorea sa-l denunte imparatului Deciu ca este crestin, pentru a mosteni toata averea familiei sale. Era perioada persecutiilor impotriva crestinilor.
De 70 de ani Sfantul Pavel Tebeul primea o jumatate de paine, adusa de un corb. In ziua intalnirii sale cu Antonie, corbul ii va aduce o paine intreaga. Din Sinxar reiese ca luand sfintii acea paine, se invitau unul pe altul ca s-o binecuvanteze si s-o franga, unul pe altul mai mare facandu-se cu cinstea. Fericitul Pavel a apucat painea de o parte, iar pe cealalta parte a pus-o in mainile parintelui Antonie si indata painea singura s-a frant prin mijloc si fiecare si-a luat partea sa.
Dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Pavel Tebeul, Sfantul Antonie s-a intors la manastirea sa, luand cu sine haina Sfantului Pavel cea impletita cu frunze de finic. Atat de mult cinstea acea haina, incat numai de doua ori pe an se imbraca cu ea: la praznicul Sfintelor Pasti si in ziua Cincizecimii.
Mai multe informatii despre Sfantul Pavel Tebeul
Troparul Sfantului Pavel Tebeul
Sfantul Ioan Colibasul
Sfantul Ioan Colibasul a fost un tanar cuvios care a trait in secolul al V-lea. Numele de "Colibasul" a fost dat sfantului datorita faptului ca, vreme de peste trei ani, a locuit intr-o coliba smerita, la poarta casei parintesti. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Cuviosul Ioan Colibasul in ziua de 15 ianuarie.
"Din pruncie, iubind cu caldura pe Domnul, lumea si cele frumoase ale lumii ai parasit si ai sihastrit, in chip desavarsit; ti-ai ridicat coliba inaintea portilor parintilor tai; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta, dupa vrednicie, Hristos te-a preamarit, Cuvioase Ioane. / Ravnind, intelepte, saracia ce nu se fura, ai urat bogatia parintilor tai. Si, avand Evanghelia in mainile tale, ai urmat lui Hristos Dumnezeu, preacuvioase Ioan, rugandu-te neincetat pentru noi toti."
Sfantul Ioan Colibasul
Sfantul Ioan Colibasul a trait pe la jumatatea secolului al V-lea, in vremea domniei imparatului Leon I cel Mare (457-474), in cetatea Constantinopol. Parintii sai, generalul Eutropie si Teodora, care duceau o viata crestineasca deosebita, au primit de la Dumnezeu trei copii. Doi copii lucrau deja, ca si tatal lor, in slujba imparatului, iar al treilea, numit Ioan, sporea cu invatatura si cu rugaciunea. Spre a-l indemna si mai mult in iubirea de Dumnezeu, tatal lui Ioan i-a daruit acestuia o Evanghelie ferecata cu aur.
Intr-o zi oarecare, s-a oprit la casa generalului un monah deosebit, care calatorea spre Ierusalim, venit tocmai dintr-o manastire din Bitinia, Asia Mica, numita "a achimitilor", adica a celor "neadormiti", care privegheau neincetat. Afland despre randuiala cea minunata a manastirii amintite, tanarul Ioan s-a inteles cu monahul ca, la intoarcere, sa treaca din nou pe la ei, spre a-l lua cu sine.
Astfel, inca tanar fiind, Ioan a plecat din scoala unde invata carte, fara stirea parintilor si a invatatorilor, si s-a dus in acea manastire din Bitinia, unde monahii duceau o viata duhovniceasca inalta. Dupa sase ani de nevointe aspre, tanarului Ioan a inceput sa ii fie dor de parintii si fratii sai. Astfel, cu binecuvantarea staretului, el a pornit spre casa parinteasca.
Pe drum, insa, Cuviosul Ioan a intalnit un barbat sarac, imbracat in zdrente, cu care si-a schimbat hainele, pentru a nu fi recunoscut nici chiar de parintii sai. Ajungand la casa parinteasca, Ioan a petrecut vreme de trei ani, la una dintre portile acesteia, ca si saracul Lazar, petrecand in smerenie si rugaciune. Fara a spune cuiva cine este, Ioan nu a vrut sa intre in casa parinteasca, ci a primit a locui langa poarta, intr-o coliba smerita.
Slujitorii, care altadata il avusesera peste ei, acum, de multe ori isi bateau joc de el. Dupa trei ani, Sfantul Ioan Colibasul s-a imbolnavit si, cunoscand ca avea sa treaca la cele vesnice, a cerut sa fie dus in casa. Atunci, vazand parintii sai Evanghelia cea ferecata cu aur, au cunoscut ca acela era fiul lor, cel care fugise in manastire. Dupa cateva ceasuri, Sfantul Ioan a adormit in Domnul. Apoi, parintii sai l-au ingropat langa poarta, in locul unde se afla coliba cea smerita, iar peste mormantul sau au zidit o bisericuta.
Biserica au inzestrat-o cu jumatate din averea lor, iar cealalta parte au impartit-o saracilor, ca sa fie si pomul asemenea rodului. Astfel s-a aratat copilul inteleptitor al parintilor sai, aratand Dumnezeu ca nu numai copiii sunt datori a pazi poruncile parintilor lor, ci si ei, pe ale copiilor lor, cand cererile lor vor fi dupa Dumnezeu.
Vietuind ei bine si cu viata imbunatatita, s-au dus in Imparatia cerului, iar acum se veselesc vesnic cu preacuviosul lor fiu si cu toti sfintii. Apoi, au fost si ei ingropati in biserica cea zidita de dansii, pe mormantul fiului lor.
Teodor Danalache
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Colibaşul
Glasul 4
Din pruncie iubind cu căldură pe Domnul, lumea şi cele frumoase ale lumii ai părăsit şi ai sihăstrit în chip desăvârşit; ţi-ai ridicat coliba înaintea porţilor părinţilor tăi; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, Preacuvioase Părinte Ioan, Hristos după vrednicie te-a preamărit.
Condacul Sfântului Cuvios Ioan Colibaşul
Glasul 2
Cele de sus căutând...
Râvnind, înţelepte, sărăcia ce nu se fură, ai urât bogăţia părinţilor tăi. Şi având Evanghelia în mâinile tale, ai urmat lui
Hristos Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Ioan, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, Parintele nostru Pavel. Si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius