altmarius

cultură şi spiritualitate

Acoperamantul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este sarbatoarea randuita de Biserica in amintirea aratarii Maicii Domnului in biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere in aceasta biserica, pentru salvarea cetatii care era asediata. La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a aratat inaintea poporului, stand in vazduh si rugandu-se cu lacrimi. Sfantul Acoperamant era tinut in maini deasupra capetelor credinciosilor. In jurul ei se aflau apostolii, sfintii si mucenicii.

Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis catre ucenicul sau iubit, Epifanie: "O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?" Iar Epifanie a zis: "O vad, Parinte, si ma minunez!".

Acesta este evenimentul pe care il prazanuieste Biserica astazi, spre a ne aminti ca prin nevointa si rugaciune, putem primi si noi, in greutatile vietii noastre, neincetatul ajutor al Maicii Domnului.

Amintim ca 1 octombrie este si Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice. Ea a fost stabilita in mod oficial in sesiunea ONU din decembrie 1991, la propunerea lui Arghir Anastasios, profesor la Universitatea din Atena.

Sfintii Cuviosi parinti Iosif si Chiriac de la Bisericani

Acesti cuviosi parinti isihasti nemteni se numara printre cei mai mari asceti ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Viata Cuviosului Iosif de la Bisericani

Acest cuvios parinte este cel dintai sihastru cunoscut in Muntele Bisericanilor si intemeietorul manastirii cu acelasi nume. S-a nascut intr-un sat din tinutul Neamt si de mic, avand inclinare spre viata calugareasca, a intrat in obstea Manastirii Bistrita. Aici a primit tunderea in monahism si a deprins de la parintii batrani viata duhovniceasca, postul si neincetata rugaciune. Vazand Cuviosul Iosif ca nu are destula liniste in Manastirea Bistrita, a luat binecuvantare de la egumenul manastirii si a plecat sa se inchine la mormantul Domnului din Ierusalim.

Citeste mai multe informatii despre Sfintii Cuviosi parinti Iosif si Chiriac de la Bisericani

Tropar la sarbatoarea Acoperământului Maicii Domnului
Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi căutând către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Condac la sarbatoarea Acoperământului Maicii Domnului
Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Iosif de la Bisericani;
- Sfantului Chiriac de la Bisericani;
- Sfantului Apostol Anania;
- Sfintilor Mucenici Mihail din Manastirea Zovei si a 36 de monahi;
- Sfantului Cuvios Roman Melodul;
- Sfantului Mucenic Domnin;
- Sfantului Cuvios Ioan;
- Sfantului Cuvios Grigorie Domesticul;
- Sfantului Ioan Cucuzel;
- Icoanei Maicii Domnului Cucuzelita de la Marea Lavra - Koukouzalissa;
- Icoanei Maicii Domnului Grabnic Ascultatoare de la Manastirea Dochi...

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi facem pomenirea:
Prăznuirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului din Stejar, de la Mănăstirea Bisericani (România);
Prăznuirea Sfintei Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Pskov-Lublin;
Sfântul Mc. PIATON din Benevento, misionar în Belgia şi Franţa (+292);
Sfântul ABIATHAR de la Mtskheta (Georgia, sec. IV);
Sfinţii MIRIAN, regele Georgiei şi NANA, soţia sa (sec. IV);
Sfânta SIDONIA, ucenica Sfintei Nina (Georgia, sec. IV);
Sfinţii Mc. VERISSIM, MAXIMA şi IULIA, care au pătimit la Lisabona, sub Diocleţian (Portugalia, cca +302);
Sfântul Mc. MELARIE (sau MYLOR), prinţ din Amesbury (Anglia, +410);
Sfântul VLAI din Bereea (Siria, +431);
Sfântul Ier. ALADIUS (sau ALBAUD), episcop de Toul (cca +520);
Sfântul Ier. REMIGIUS, episcop de Reims, apostolul francilor (+533);
Sfântul Cuv. BAVO (sau Bavon), pustnic din Ghent (Belgia, +654);
Sfântul Cuv. DODO, stareţ în Belgia (+750);
Sfântul FIDARLEUS(+762)
Sfântul Ier. MELCHISEDEC I, patriarhul Georgiei (sec. XI);
Sfântul Cuv. VIRILA, stareţ al Mănăstirii Mântuitorului, din Leyre (Spania, cca + 1000);
Sfântul Cuv. SAVA Stâipnicul, egumen la Visera-Novgorod (Rusia, +1460);
Sfinţii Sf. Noi Mc. ALEXIE şi MIHAIL (Vologdski), preoţi din Rusia (+1918 şi +1920);
Sfinţii Sf. Noi Mucenici ALEXANDRU (Agatonikov), protoereu, GHEORGHE (Arhangheliski) şi NICOLAE, preoţi (Rusia, +1937);
Sfântul Cuv. Nou Mc. TEODOR, monah (Rusia, +1940);
Sfântul Mc. ISMAEL din Strelna-Sankt Petersburg (Rusia, +1938);
Sfântul Mc. ARETAS şi cei 504 Mucenici împreună cu dânsul de la Roma;
Sfântul SEVER, preot şi mărturisitor la Orvieto (Italia).

Maine, facem pomenirea Sfantului Mucenic Ciprian.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Calendar Ortodox

Sfantul Iosif de la Bisericani

Sfantul Iosif de la Bisericani

Sfantul Cuvios Iosif de la Bisericani a fost canonizat în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008, cu zi de prăznuire 1 octombrie.

Sfantul Iosif de la Bisericani este cel dintâi sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor şi întemeietorul mănăstirii cu acelaşi nume.

S-a născut într-un sat din ţinutul Neamţ şi, de mic, având înclinare spre viaţa călugărească, a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici a primit tunderea în monahism şi a deprins de la părinţii bătrâni viaţa duhovnicească, postul şi neîncetata rugăciune. Văzând Cuviosul Iosif că nu are destulă linişte la Mănăstirea Bistriţa, a luat binecuvântare de la egumenul mănăstirii şi a plecat să se închine la mormântul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în câţiva ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit într-o peşteră, mai întâi singur, apoi cu câţiva ucenici, răbdând multe ispite de la diavol. Ducând o viaţă de o înaltă trăire duhovnicească, şi-a adunat în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Ţara Sfântă. Dar năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa. Astfel, sihăstria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului în Moldova, pe Muntele Bisericanilor.

După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălţat o mică biserică, al cărei hram era Bunavestire, construind şi chilii împrejur. Pentru viaţa monahală de aici, a statornicit rânduiala achimită (neadormită), după modelul Mănăstirii Studiţilor de la Constantinopol, ce presupunea rugăciune neîncetată în biserică şi la chilii, post, metanii, cântarea psalmilor, ascultarea şi dragoste.

Năvălind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum însă li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeţi?”. La această minunată vedere ei, au răspuns: „Ne ducem la grădina ta!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceţi-vă, căci şi aici este grădina mea”. În amintirea acestei minuni, ei au aşezat o icoană cu chipul Maicii Domnului.
Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit „Schitul Bisericani”, adică „al evlavioşilor”, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi şi mulţi se vindecau de boli cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului Iosif.

Sfinte Cuvioase Iosif, roagă-te lui Hristos pentru noi!

Sfantul Chiriac de la Bisericani

Sfantul Chiriac de la Bisericani

Sfantul Cuvios Chiriac de la Bisericani a fost canonizaţ în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008, cu zi de prăznuire 1 octombrie.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani a trăit în secolul al XVII-lea, fiind originar de pe Valea Bistriţei. A intrat de tânăr în obştea Mănăstirii Bisericani şi a petrecut 60 de ani din viaţă în aspre nevoinţe într-o peşteră greu accesibilă din apropierea chinoviei sale. Vara şi iarna petrecea pe munte cu trupul gol, în rugăciune curată, biruind, cu puterea lui Hristos, neputinţele firii şi ispitele diavolului.

Pe acest cuvios l-a cunoscut şi Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care, mai târziu, după mutarea cuviosului la Domnul, i-a sărutat sfintele moaşte. Este cunoscut ca unul dintre marii sihaştri din Carpaţi, având o viaţă pilduitoare: trăirea în desăvârşită lepădare de sine, smerenie şi în neîncetată rugăciune. Şi-a dat sufletul lui Hristos, numărându-se printre sfinţii români, cinstiţi de popor. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din ţară, sfintele moaştele au fost împărţite.

Sfinte Cuvioase Chiriac, roagă-te lui Hristos pentru noi!

Sfantul Apostol Anania

Sfantul Apostol Anania

Sfântul Apostol Anania este praznuit pe 1 octombrie. Sfantul Anania este unul dintre cei şaptezeci de apostoli, a fost episcop în cetatea Damascului.

Sfântul Apostol Anania l-a botezat pe Sfântul Apostol Pavel, pentru că Domnul i s-a arătat în vedenie, poruncindu-i să meargă pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi acolo să caute în casa lui Iuda pe un oarecare Saul, supranumit şi Tarsianul, care se ruga. Însă Apostolul Anania s-a lepădat de aceasta, ştiind câte răutăţi făcuse Saul sfinţilor în Ierusalim şi cu ce gând anume mersese în Damasc, ca să-i lege pe toţi cei ce cheamă numele Domnului. Iar Domnul îl îndemna pe el, zicând: "Mergi, că vas ales îmi este Mie acesta". Şi îndată Anania, sculându-se după porunca Domnului, a mers la Saul şi, punându-şi mâinile pe el, i-a zis: "Saule, frate, Domnul Cel ce ţi s-a arătat ţie pe cale m-a trimis ca să vezi şi să te umpli de Duhul Sfânt". Şi îndată Saul a văzut iar Apostolul Anania l-a botezat. După câteva zile, când iudeii se sfătuiseră să-l ucidă pe Pavel pentru o schimbare ca aceea a lui - că din gonaci s-a făcut propovăduitor al numelui lui Iisus - atunci Anania, împreună cu ceilalţi ucenici, luându-l pe Pavel, l-au scos peste zid într-o coşniţă. Şi, intrând singur în adunarea iudeilor, propovăduia cu îndrăzneală numele Domnului. Nu numai evreilor ci şi celor de alte limbi, a binevestit Evanghelia Împărăţiei. S-a dus din Damasc în Elevteropol şi acolo, arătând noroadelor calea mântuirii şi tămăduind pe cei bolnavi şi neputincioşi, pe mulţi i-a adus la credinţa în Hristos.

În zilele acelea era în Elevteropol ighemonul Lucian, care se închina la idoli şi nu la Dumnezeu. Pe Lucian l-a ridicat diavolul împotriva creştinilor şi l-a îndemnat să trimită această scrisoare în toată stăpânirea sa: "De s-ar afla cineva numind pe Hristos şi închinându-se Celui răstignit, acela poruncim ca să fie dat la cumplite chinuri; iar care va jertfi zeilor celor fără de moarte, lepădându-se de Hristos, acela se va învrednici de daruri şi cinste de la noi". Scrisoarea aceasta, ieşind cu rău vicleşug, l-a aflat pe Sfântul Anania în acea ţară pe care străbătând-o, cu propovăduirea Evangheliei o lumină şi tămăduia toate bolile popoarelor, pentru că Domnul era cu dânsul, făcând prin mâinile lui multe minuni.

Nelegiuiţii închinători la idoli l-au prins pe Sfântul Anania şi l-au dus înaintea ighemonului Lucian, care îl silea pe sfânt în multe feluri să jertfească idolilor. Sfântul Anania însă nu s-a supus şi le-a răspuns, zicând: "Nu mă voi închina mincinoşilor idoli, ci Unuia, adevăratului Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos mă închin, pe care ochii mei L-au văzut şi gură către gură am vorbit cu Dânsul, nu numai când era pe pământ ca un om, ci şi după înălţarea Lui la Ceruri; căci, fiind eu în Damasc, mi S-a arătat mie însumi şi m-a trimis să-l tămăduiesc pe Saul, pe care, prin minunata sa înţelepciune şi putere, l-a întors la cunoştinţa cea adevărată şi pe noi toţi ne-a izbăvit din diavoleştile mâini şi ne-a adus la Părintele Său. Deci, Acestuia mă închin şi nu diavolilor celor ce voiesc să piardă tot neamul omenesc". Lucian a început a-l îngrozi pe el cu chinuri de nu-i va îndeplini porunca, dar el stătea ca un stâlp, nemişcat întru mărturisirea lui Hristos. Apoi, ridicându-şi spre cer mâinile, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ascultă rugăciunile mele şi mă fă vrednic părţii fericiţilor apostoli în veacul ce va să fie. Precum ai mântuit pe Saul prin adevărata lumină, mântuieşte-mă din mâinile acestui necurat ce se împotriveşte adevărului, ca să nu se facă voia lui asupra mea şi să nu mă vâneze în cursele înşelăciunii sale. Şi să nu mă lipseşti pe mine de împărăţia cea cerească, care este gătită tuturor celor ce iubesc calea adevărului Tău şi păzesc poruncile Tale".

Lucian, nesuferind să audă aceste cuvinte ale lui, a poruncit să fie întins la pământ şi să fie bătut. În timp ce slujitorii îl băteau, unul strigă: "Ascultă-l pe judecător şi nu fi potrivnic poruncii lui: jertfeşte zeilor cărora li se închină toată lumea". Iar după ce au încetat bătaia, i-a zis Lucian sfântului: "Măcar acum cruţă-ţi sufletul, ascultă-mă pe mine şi leapădă-te de Cel răstignit, ca să nu aduc mai cumplite chinuri asupra ta". Atunci Anania a răspuns: "Ceea ce ţi-am spus ţie la început, aceea şi acum îţi grăiesc şi nu încetez a-ţi grăi: că de Dumnezeul meu nu mă voi lepăda şi nu mă voi apropia de cele fără de suflet, pietre şi lemne, la care voi vă închinaţi şi ca pe nişte dumnezei le cinstiţi".

Judecătorul, văzându-l pe el neînduplecat, a poruncit să-i fie strujite coastele cu cârlige fier şi cu lumânări aprinse să-i fie arse rănile. Şi sfântul, răbdând, îşi ridică ochii spre cer şi se rugă cu stăruinţă. După acele chinuri judecătorul a zis: "Până când vei petrece în nesupunere? Până când nu te miluieşti singur pe tine şi nu te închini zeilor? Oare mai plăcut îţi este să pătimeşti toate acestea în zadar pentru un Hristos pe care L-au răstignit evreii, decât să fii întreg şi sănătos? Mă jur că nu te voi slobozi viu dacă vei fi nesupus aşa mult timp". A răspuns sfântul: "Fă ce vrei, vrăjmaşule al lui Dumnezeu, prieten al diavolului, că ai auzit de la mine de multe ori că nu mă voi închina zeilor tăi, afară de Unuia Dumnezeu care este Tată al Unuia Născut Fiul Lui şi începător al Sfântului Duh, Care a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce sunt într-însele, în care am crezut. Acela mi-a dat mie putere ca toată ziua să stau tare înaintea ta şi cu bărbăţie să sufăr aceste chinuri. Pentru ce îţi faci mai multe osteneli, căci iată de la mine ai auzit că voii tale nu mă voi supune. Deci, fă neîntârziat ce ai de gând să faci".

Judecătorul, umplându-se de mânie, a poruncit poporului să-l ia pe Sfântul Anania şi, scoţându-l din cetate, să-l ucidă cu pietre. Şi luându-l acel norod fărădelege, l-a dus la locul uciderii şi l-a ucis cu pietre cape Sfântul Ştefan, iar el, cu mare glas, zicea: "Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu". Şi aşa s-a sfârşit, împlinindu-şi mucenicia, şi s-a dus la cereştile lăcaşuri. Iar poporul, văzând că murise, l-a lăsat neîngropat şi s-a dus. Şi s-a întâmplat atunci că pe acolo treceau nişte oameni credincioşi din Damasc. Şi aceştia au luat sfântul trup al Apostolului lui Hristos şi cu cinste l-au dus în Damasc şi l-au îngropat la moşia lui.

Troparul Sfântului Apostol Anania
Apostole Sfinte Anania, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Anania
Cel ce întru rugăciuni eşti cald folositor şi celor ce cer, eşti grabnic ascultător, primeşte rugăciunea noastră, Sfinte Apostole Anania şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel Ce Unul este întru Sfinţi Preamărit.

Sfantul Roman Melodul - viata si opera
Sfantul Roman Melodul - viata si opera
Mareste imaginea.
Sfantul Roman Melodul - Viata si opera

Aparitia si dezvoltarea poeziei imnografice constituie una din etapele prin care spatiul ecclesial rasaritean isi adanceste lucrarea doxologica fata de maretia iconomiei divine. Arhimandritul Benedict Ghius afirma in acest sens: ”Cartile de slujba reprezinta invatatura de fiecare zi a Bisericii. Ele sunt, ca structura, expresia autorizata si mereu vie a intregii predanii patristice, contemporana cu toate veacurile; [ … ] s-ar putea stabili un adevarat paralelism din acest punct de vedere, intre imnografie si iconografie: imnografia reprezentand poezia pusa in slujba dogmei, dupa cum icoana reprezinta arta plastica in slujba dogmei (misterul credintei).”

Pe langa faptul ca reprezinta o veritabila sinteza dogmatica patristica, poezia imnografica se caracterizeaza prin dinamismul unei permanente actualizari a cuvantului revelat in contextul liturgic. Dezvoltarea imnografiei e oarecum paralela cu cea Bisericii primare crestine. Cu timpul, aceasta manifestare poetica se dovedeste a fi modul ideal de preamarire a nenumaratilor sfinti marturisitori, al caror sange sta la temelia Bisericii triumfatoare dupa o lunga perioada de prigonire.

Sfantul Roman Melodul - viata si opera

Sfantul Roman Melodul - viata si opera.

Sfantul Roman Melodul - Viata si opera

Aparitia si dezvoltarea poeziei imnografice constituie una din etapele prin care spatiul ecclesial rasaritean isi adanceste lucrarea doxologica fata de maretia iconomiei divine. Arhimandritul Benedict Ghius afirma in acest sens: ”Cartile de slujba reprezinta invatatura de fiecare zi a Bisericii. Ele sunt, ca structura, expresia autorizata si mereu vie a intregii predanii patristice, contemporana cu toate veacurile; [ … ] s-ar putea stabili un adevarat paralelism din acest punct de vedere, intre imnografie si iconografie: imnografia reprezentand poezia pusa in slujba dogmei, dupa cum icoana reprezinta arta plastica in slujba dogmei (misterul credintei).”

Pe langa faptul ca reprezinta o veritabila sinteza dogmatica patristica, poezia imnografica se caracterizeaza prin dinamismul unei permanente actualizari a cuvantului revelat in contextul liturgic. Dezvoltarea imnografiei e oarecum paralela cu cea Bisericii primare crestine. Cu timpul, aceasta manifestare poetica se dovedeste a fi modul ideal de preamarire a nenumaratilor sfinti marturisitori, al caror sange sta la temelia Bisericii triumfatoare dupa o lunga perioada de prigonire.

Sfantul Roman Melodul

Imnul reuseste deopotriva sa expuna mai pe larg si, in acelasi timp, poetic, evenimentele scripturistice cele mai importante, astfel ca, treptat, se va realiza o trecere deliberata de la simplul tropar la forma unui poem amplu, care sa se constituie ca o insiruire de tropare inlantuite in aceeasi actiune. ”In acest nou gen de poezie, troparul nu mai era o simpla strofa izolata de proza cadentata [ … ] ca in prima perioada a Bisericii, ci facea parte dintr-un tot arhitectonic imbracat intr-o veritabila haina poetica.”.

Cartile de slujba pastreaza putine nume ale autorilor de tropare. Pitra aminteste cateva astfel de nume: Andrei Pyrrus, Vizantie, Vasile Calugarul, Ciprian Mavroleon, Stefan etc.

Singurul nume mai cunoscut care e legat si de apogeul dezvoltarii troparului este cel al lui Roman Melodul. Desi inregistreaza triumful imnului bisericesc, din opera sa nu transpare nici o informatie in legatura cu viata poetului. Acrostihul obisnuit - tou tapeinou Rwmanou, sub care Melodul isi prezinta alcatuirile, ar justifica intrucatva discretia autorului asupra perioadei in care si-a manifestat geniul poetic.

Sinaxarul Mineiului pe octombrie ne da marturie despre praznuirea lui Roman ca sfant la data de intai a lunii. In afara stihirilor compuse in cinstea lui de Gherman, Teofan si Iosif, nu mai beneficiem de nici un alt amanunt in legatura cu viata Melodului.

Lexicograful Suidas din veacul al XI-lea nu-l citeaza decat in treacat intr-o scolie asupra cuvantului ’anaklwmenon'. Cercetarile recente au opinii diverse in privinta obarsiei lui Roman. Sinaxarul ne informeaza ca s-a nascut in Emesa Siriei, din parinti necunoscuti. Aceasta incertitudine asupra identitatii parintilor a dat nastere la mai multe ipoteze potrivit carora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. Studiile si le va face in propria tara si, ulterior, e hirotonit diacon la biserica Invierii din Berit, in nordul Feniciei. De aici vine la Constantinopol si se stabileste in manastirea Nascatoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. Majoritatea cercetatorilor au intampinat dificultatea precizarii perioadei in care poetul se afla la Constantinopol, unii inclinand sa o incadreze in timpul domniei Imparatului Anastasie I (491 – 518), altii in timpul lui Anastasie al II-lea (713-719).

W. Christ spre exemplu, justifica plasarea activitatii Melodului in timpul lui Anastasie al II-lea, prin imposibilitatea unei evolutii bruste a troparelor, aparute in veacul al V-lea, pana la gradul reprezentat de Roman, daca acesta ar fi compus in vremea lui Anastasie I. De asemenea, referirile la erezia monotelita din unele imne ar fi necorespunzatoare epocii lui Anastasie I.

Pitra insa, care il socoteste pe Roman contemporan al Imparatului Anastasie I, considera ca erezia despre cele doua vointe in Hristos deriva din teologia Intruparii, si cunoaste o dezvoltare treptata pana in secolul al VII-lea. Cat despre imposibilitatea evolutiei bruste a troparului, din moment ce lipseste o informatie exacta, conform careia poetul si-ar fi manifestat talentul deplin la inceputul domniei lui Anastasie I se poate ca Melodul sa fi sosit la Constantinopol la jumatatea veacului al VI-lea, deci spre sfarsitul domniei imparatului. Aceasta ar presupune si existenta unui sfert de veac de poezie anterioara momentului reprezentat de Roman.

Ipoteza plasarii activitatii lui in vremea lui Anastasie I e sustinuta si de o mai recenta descoperire a lui Papadopulos Kerameus care, prin intermediul unui manuscris grecesc, confirma faptul ca imnele lui Roman erau cantate in biserica pe vremea lui Heraclius (611-641), iar Melodul era deja venerat ca sfant .

Reprezentantii scolii germane inscriu epoca activitatii poetice a lui Roman intre anii 536 si 556, bazandu-se pe referirile imnului 62 la restaurarea bisericii Sfanta Sofia, ruinata in urma rascoalei Nika (532), si cele ale imnului 14 la cutremurul din 15 august 555.

In continuare, sinaxarul ne relateaza despre obiceiul tanarului diacon de a merge la biserica Vlachernelor, de unde se inapoia la biserica din Chir. Probabil la aceasta perioada se refera si istorisirea minunii savarsite de Nascatoarea de Dumnezeu in noaptea dinspre sarbatoarea Craciunului, prin care poetul a primit darul alcatuirii imnelor. Traditia imnografica pune pe seama acestei minuni manifestarea deplina a vocatiei poetice, ceea ce i-a si creat Melodului o situatie privilegiata la curtea de la Constantinopol in timpul lui Iustinian. In acest sens, e foarte probabil ca poetul sa fie identificat cu un cleric cu acelasi nume care a fost randuit preot si defensor bisericesc (ekklhsiekdikoV) in anul 536 la biserica Sfanta Sofia. Acest preot primeste ordin sa aduca la sinodul local de la Constantinopol pe Antim, impotriva caruia se organizase aceasta adunare. De altfel, rapoartele alcatuite de preotul respectiv in legatura cu acest sinod depasesc ca intindere pe celelalte, ceea ce ar constitui un motiv in plus ca autorul lor sa fie Roman, mai ales ca ele se disting prin tonul si figurile poetice specifice.

Cercetarile intreprinse de P. Maas si C. A. Trypanis considera autentice numai 59 din cele 85 de condace pastrate sub numele Melodului. Cartile noastre de ritual pastreaza, de regula, numai primele doua strofe din aceste poeme, sub denumirea de “condac” si “icos”, ele reprezentand ramasitele unor cantari mai intinse ale lui Roman, disparute insa in cea mai mare parte.

Incercarea de a lamuri pe scurt terminologia imnografica intampina unele greutati datorate orginii obscure a majoritatii termenilor. S-a presupus ca substantivul “kontakion”ar fi un diminuitiv derivat al lui “kontax”, care, popular, inseamna “aruncare” sau “sulita de aruncat”; astfel, prin analogie, s-au numit “condace” proodele lansate sau aruncate de poet in fruntea alcaturilor sale. O explicatie mai plauzibila ar fi aceea potrivit careia, substantivul “o kontoV” (prajina, baston, tepusa) e asociat semantic substantivului tomoV- tom, sul de papirus sau pergament. Astfel, imnele erau scrise pe membrane infasurate in jurul unui bastonas de lemn; cand membranele erau scrise pe ambele parti, ele deveneau “kontakia”. In acest caz, e foarte probabil ca imnele insesi sa fi preluat denumirea de la aceste membrane infasurate pe suluri.

Literatura bizantina cultiva vreme indelungata genul poetic reprezentat de condac, cu toate ca, se pare, aceasta denumire caracteristica nu apare in texte mai devreme de secolul al IX-lea. Condacul se prezinta ca un imn alcatuit din 18 pana la 30 de strofe (foarte rar depasesc numarul de 30) cu aceeasi structura metrica. Fiecare strofa, cunoscuta sub numele de “tropar” sau “icos”, e alcatuita dupa modelul primei strofe, intitulata “irmos”, incat toate celelalte strofe corespund ca numar de silabe, accente tonice si din punct de vedere melodic cu irmosul.

Inceputul condacului e constituit de prooimion sau cuculion, independent metric si melodic fata de irmos. Prooimionul anunta, in linii mari, subiectul imnului, cuprinzand si o rugaciune sau o invocatie cu functie doxologica. Acestea din urma pot constitui chiar refrenul “efumnion”, care se si repeta la sfarsitul fiecarei strofe a condacului. Literele initiale ale fiecarei strofe a condacului formeaza un acrostih, indicand de obicei numele autorului.

In privinta icosului -oikoV- etimologia este iarasi incerta. Se pare ca ipoteza cea mai acceptabila presupune influenta limbii ebraice, in care cuvantul “casa” insemna si “poezie, cantare in genul strofei”.

Irmosul poate fi pus in relatie cu cuvantul corespunzator, care desemna pe “cel ce leaga”, in cazul nostru constituind elementul care da unitate intregului imn, melodia lui si structura metrica stand la baza celorlalte strofe al imnului. Zonaras, in comentariul la canonul Invierii, alcatuit de Sfantul Ioan Damaschinul, defineste irmosul ca fiind o melodie careia i se adapteaza un limbaj ritmat si incarcat de sens, care are drept cadru un text cu numar fix de silabe; el constituie principiul troparelor si al canoanelor, fiind o “inlantuire”, adica textul si melodia sunt legate unele de altele dupa reguli (kanwn).

Critica recenta e derutata de aparitia brusca a condacului in literatura bizantina si, in acelasi timp, de lipsa unui tip de poezie de tranzitie. Se pare ca elemente izolate asemanatoare acestui gen, anterioare lui Roman, s-au manifestat in literatura crestina siriaca a secolului IV si V (“madrasha” si “sogitha”); de la acestea Melodul a preluat nota dramatica mai ales sub forma dialogului folosit in imnele sale. O productie premergatoare condacului ar constitui-o si predica bizantina a veacurilor IV-V, caracterizata de o puternica tendinta poetica si retorica (Sfantul Chiril al Ierusalimului, Vasile de Seleucia si Omiliile Sfantului Proclu).

In dezacord cu parerile criticii moderne, care, accentuand aceste influente, urmareste desfiintarea originalitatii si autenticitatii poetului, traditia imnografica confera Melodului locul cuvenit. Ea isi explica cu mult mai simplu inflorirea brusca a acestui gen poetic, justificand inspiratia si talentul lui Roman prin prisma minunii care i-a harazit vocatia de melod.

Consacrarea lui e demonstrata si de aparitia ulterioara a unei adevarate scoli de cantareti, asupra carora opera lui Roman a exercitat influente covarsitoare. Dintre acestia se remarca Grigorie, Chiriac, Dometius, Anastasie si Helias. Poetul nu a fost scutit, din pacate, nici de atitudinea necugetata a unor asa-zisi imnografi, care au incercat sa-si consacre talentul prin nenumarate contrafaceri, prin care isi atribuiau in mod fals poemele Melodului.

Originalitatea autorului nostru ramane insa inconfundabila nu numai in privinta universului poetic ales, ci si a metrului folosit, a limbajului, dar mai ales a formei dialogate, prin care Roman reuseste cu atata maiestrie sa integreze Scriptura spatiului ecclesial, intr-o maniera extrem de vie.


Extras din studiul  "Roman Melodul si poezia sa imnografica", Sabin Preda si Cristina Rogobete

Sfantul Ioan Cucuzel - cantaretul de la Marea Lavra

Sfantul Ioan Cucuzel, numit si "cel cu glas ingeresc", este cinstit pe 1 octombrie. Sfantul Ioan Cucuzel a trait in manastirea athonita Marea Lavra, intre anii 1280-1360, in vremea imparatului Alexie Comneanul. Sfantul s-a nascut in localitatea Dirrachia - Dirahion, in Bulgaria. Orfan de tata, mama lui l-a dat la scoala, spre a invata stiinta sfintelor carti. Inscris la scoala imperiala de cantareti bisericesti din Constantinopol, tanarul psalt va deveni cel mai bun din generatia lui.

Imparatul, cucerit de minunata lui voce, il va numi pe tanarul Ioan protopsalt al maretei catedrale bizantine. Cantaretul isi va capata numele de "Cucuzel" tot in vremea petrecerii in Constantinopol. Se povesteste cum odata sfantul a fost intrebat ce a mancat la cina, intrebare la care el a raspuns "fasole si mazare" (aceste cuvinte se traduc prin "koukouzelis").

Tanarul nu isi dorea sa se casatoreasca, ci dorea mai mult sa se retraga in liniste, spre nevointa si viata bineplacuta lui Dumnezeu. Astfel, Domnul va randui ca Ioan sa-l cunoasca pe egumenul unei manastiri athonite, aceasta intalnire avand drept rezultat plecarea sa in Sfantul Munte Athos.

Sfantul Ioan Cucuzel

Intr-una dintre vizitele monahale din Athos, in cetatea bizantina, tanarul Ioan il va intalni pe egumenul de la Manastirea Marea Lavra, venit in capitala cu niste probleme manastiresti. Castigat fiind de dragostea si smerenia batranului, Ioan Cucuzel il va urma pe acela in Sfantul Munte Athos. Egumenul il va lua cu sine pe tanar, fara a sti cine era el, si il va tunde in monahism, randuindu-l ca pastor la turma de capre a manastirii.

Tanarul isi ascundea de toti darul sau cel mare, spre a se pazi de mandrie si de lauda. Din randuiala lui Dumnezeu insa, intr-o zi anume, egumenul il va descoperi pe tanarul Ioan Cucuzel, cantand pe camp. Un pustnic, privind afara din pestera, il vazu pe Sfantul Ioan Cucuzel cantand, iar tapii nepascand si privind la el. Pustnicul il anunta imediat pe egumen. Impresionat de minunata lui voce, daruita de Dumnezeu, egumenul il va ruga sa cante in biserica cea mare a manastirii. Cu greu imparatul s-a invoit a-l lasa pe Ioan in Sfantul Munte, despartindu-se astfel de minunatele lui cantari.

Odata, dupa ce a cantat un acatist  in fata icoanei Maicii Domnului, calugarul s-a invrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a infatisat si i-a spus cuvintele acestea: "Bucura-te, Ioane, si nu te opri din cantat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita." Apoi, ii puse in mana o moneda de aur si disparu. Moneda a fost asezata langa icoana si multe minuni s-au intamplat inaintea acelei icoane, numita mai apoi Maica Domnului Cucuzelita. Icoana este praznuita in data de 1 octombrie si in a zecea vineri dupa Sfintele Pasti.

Maestrul protopsalt Ioan Cucuzel a scris mai multe lucrari. Dintre acestea, le amintim pe urmatoarele: "O carte scrisa cu voia lui Dumnezeu si cuprinzind tipicul slujbelor bisericesti", "Tipicul slujbelor", "De la Inceputul Vecerniei pana la sfarsitul Sfintei Liturghii" si "Stiinta cantarii si notele muzicale cu pozitia mainii si toate aranjamentele cantarii." Sfantul a mai scris si o carte de teorie psaltica, numita "Arta psaltica".

Sfantul Ioan Cucuzel este cunoscut ca fiind pazitorul psaltilor si al cantaretilor bisericesti. Sfantul Ioan este cel mai mare dezvoltator al muzicii psaltice. Cea mai cunoscuta lucrare a sfantului este cantarea "De demult prorocii".

Sfantul Ioan Cucuzel a fost inmormantat in Biserica Sfintii Arhangheli, zidita langa chilia in care si vietuise, langa Marea Lavra.

Radu Alexandru

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

24 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29. EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor