Calendar
http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=75881&c...
Pe 7 septembrie 1950 guvernul maghiar hotărăşte închiderea tuturor mănăstirilor şi interzice orice manifestare a credinţelor religioase. Conflictele dintre stat şi culte debutaseră încă din primii ani ai regimului comunist. Bisericile şi mânăstirile au suportat numeroase îngrădiri şi ameninţări cu scoaterea în afara legii. Cel mai deschis conflict a început la sfârşitul războiului, provocat de Biserica romano-catolică. Majoritatea ordinelor catolice, de fapt 59 din 63, au fost desfiinţate în 1948, atunci când statul a preluat şi învăţământul religios. De asemenea, asociaţiile sau cluburile catolice au fost forţate să se dizolve doi ani mai târziu, după închiderea mânăstirilor. 2.500 de călugări şi călugăriţe au fost deportaţi, moment în care Biserica catolică a semnat un acord cu statul, prin care accepta prevederile Constituţiei, pentru a nu agrava situaţia deja tensionată. Aproape 10 ani mai târziu, Biserica catolică semnează un tratat cu Vaticanul de amnistie şi colaborare, Ungaria fiind primul stat din lagărul comunist care a făcut acest pas.
Pe 7 septembrie 1758 cenzura franceză interzice lucrarea Despre spirit a filosofului şi polemistului Claude-Adrien Helvetius. Unul dintre cei mai importanţi autori ai Iluminismului francez, Helvetius atinge câteva teme sensibile pentru societatea de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În principala sa lucrare, Despre spirit, el analizează conceptele de hedonism şi sexualitate, negând bazele religioase ale eticii prin teoria educaţiei. Raţionamentele logice şi reci ale acestei cărţi i-au atras autorului numai neplăceri. Helvetius nu condamna pornirile spiritului şi ale trupului uman, considera că acestea trebuie să fie acceptate şi încurajate, pentru ca fiecare să se împace cu propria natură. Publicată în 1758, cartea a fost condamnată public la Sorbona şi trecută în index-ul cărţilor interzise. Autorul decide să se dezică de această carte şi mai ales de scandal, cerându-şi scuze oficial. Se pare însă că ceea ce l-a convins să renunţe a fost grija pentru editorul său, cenzorul regal Tercier, care fusese şi el condamnat pentru îndrăzneala de a tipări o asemenea lucrare.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius