Calendar 19 Iulie 2017
Pe 19 iulie 1816 supravieţuitorii de pe fregata franceză Medusasunt salvaţi din apele Senegalului după 17 zile de derivă. Lansată la apă în 1810, nava era una dintre mândriile marinei franceze, participând atât la războaiele napoleoniene dar şi în raidurile împotriva piraţilor din marea Caraibilor. După Restauraţie, începe să fie folosită în scopuri oficiale, spre exemplu să poarte noii oficiali francezi spre Senegal, pentru a prelua conducerea coloniei. Aproape 400 de pasageri se îmbarcă, printre care şi colonelul Julien-Désire Schmaltz, viitorul guvernator al Senegalului, ce avea să preia conducerea statului de sub jurisdicţie britanică. Dar căpitanul, deşi un personaj activ în politică la acea vreme, nu avea pregătirea necesară pentru a conduce o asemenea navă. Intenţionează să ia drumul cel mai scurt, cu cea mai mare viteză posibilă, însă această rută presupunea apropierea de ţărm. Dezastrul se întâmplă: în zorii zilei de 10 iulie, nava eşuează în bancul de nisip Arguin, începutul calvarului pentru cei de pe navă. Căpitanul se vede depăşit de situaţie şi decide să ceară ajutorul unui pasager, cel care avea o minimă experienţă în navigaţie, membru al Asociaţiei de Filozofie din Paris. Însă cei doi nu reuşeşc să salveze nava. Singura variantă rămâne îmbarcarea pasagerilor în bărcile de salvare. Acestea însă nu îi pot purta la mal pe toţi cei de pe vas. Pleacă guvernatorul şi cei care îl însoţeau. Pe pluta costruită în grabă de echipaj se refugiază restul pasagerilor, dar aceştia vor avea o soartă tristă, abandonaţi în plin ocean şi cu resurse minime de supravieţuire. Salvatorii, de fapt o navă ce trece întâmplător prin zonă, vor găsi doar câteva persoane încă în viaţă. Evenimentul a devenit un punct de cotitură în politica internaţională a vremii, şi inspiră atât dezbateri politice cât şi opere artă, precum tablourile romantice ale Théodore Géricault.
Pe 19 iulie 1941 postul de radio BBC transmite primele acorduri din simfonia Victoriei compusă de Ludwig van Beethoven. Pentru aliaţi, era un gest simbolic al victoriei, iniţiat pentru prima oară de premierul Winston Churchill. Redactorii de la BBC îl preiau şi îl asociază cu partitura clasică. Îndemnul general al posturilor publice era ca populaţia să scrie sau să facă gestul victoriei în public, pentru ca duşmanii să înţeleagă că nu există şanse de izbândă. La începutul anului, fostul ministru belgian de justiţie, Victor de Laveleye, directorul postului BBC sugerează ca textele publicate să folosească cât mai des simbolul V, iar peste câteva săptămâni litera apăruse deja inscripţionată în spaţii publice din Belgia, Olanda şi nordul Franţei. Încurajaţi de reacţie, cei de la BBC demarează o campanie publică ce utilizează acest simbol, iar unul dintre editori asociază începutul simfoniei cu primele sunete ale codului Morse. Pentru mulţi, ironia faptului că era folosită o compoziţie clasică germană era cu atât mai semnificativă. Până spre sfârşitul anului, devenise un simbol recurent pe întregul continent, repetat deseori de premierul britanic în ocaziile oficiale. De altfel, V de la Victorie devine unul dintre cele mai cunoscute sloganuri în perioada războiului în Europa.
foto: gheisha-ralu.blogspot.com
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius