Calendar
http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=81891&c...
Pe 29 octombrie 1998 raportul Comisiei de Adevăr şi Reconciliere din Africa de Sud îi acuză de încălcări ale drepturilor omului pe importanţi lideri ai opoziţiei, printre care pe fostul preşedinte Botha, pe ministrul de Interne Mangosuthu Buthelezi şi pe Winnie Mandela. Lui Botha îi sunt imputate numeroase crime, ce au avut loc cu buna lui ştiinţă, în timpul mandatului, Buthelezi este acuzat chiar de participare la aceste crime, cât despre Winnie Mandela, fosta soţie a preşedintelui Mandela, raportul dovedea că aceasta a permis tortura chiar în domiciliul personal. Desigur, toate aceste acuzaţii puteau fi întoarse şi acuzatorilor, de aceea concluzia raportului se ferea de incriminarea vreuneia dintre tabere. În finalul documentului, autorii găseau că principalul vinovat al anilor de apartheid era chiar statul sud african. Când clericul Desmond Tutu înmânează raportul Comisiei, al cărei preşedinte este din 1996, el îl însoţeşte şi de un comentariu: „Acesta nu schimbă realitatea: şi anume că sud-africanii şi-au torturat, ucis şi ameninţat proprii semeni. Nu asta şi-a propus acest document.“ Mandela, de altfel, a şi declarat că un asemenea act nu vindecă nicio rană şi nici nu schimbă realitatea statului sud-african. Decenii la rând, separarea rasială, apartheidul, a divizat o naţie, printr-un război crâncen. Dovada acestuia erau aproape 21.000 de victime interogate pentru întocmirea acelui raport, a cărui publicare este amânată multă vreme de cei incriminaţi. Deşi documentul nu schimbă prea multe realităţi politice, spunea Mandela, unii se pot detaşa de anii represiunii.
Pe 29 octombrie se sărbătoreşte, printre cunoscători, Ziua Internaţională a lui Cyrus cel Mare, pentru că în anul 529 î.Chr. face publică prima declaraţie a drepturilor omului, cunoscută ca Cilindrul lui Cyrus. În acea zi, trupele persane intră în Babilon, fară să întâmpine vreo rezistenţă din partea populaţiei. În urma armatei ajunge în Bablion şi Cyrus, „regele Sumer-ului şi Akkad-ului, regele celor patru colţuri ale lumii“. Ca gest simbolic, textul declaraţiei, consemnat pe un cilindru de argilă, este plasat la baza zidului Babilonului, aproape ca o temelie, conform unei vechi tradiţii locale. Acum 2.500 de ani, locuitorii din Babilon auzeau următoarele, conform cronicilor: „Afirm astăzi că toţi suntem liberi să ne alegem religia. Oamenii sunt liberi să trăiască în orice confesiune doresc şi să lucreze, atâta timp cât nu încalcă drepturile celorlalţi“ În acest context, desigur, intrarea lui Cyrus în Babilion nu este consemnată ca o cucerire, ci ca o eliberare a oraşului de către succesorului de drept la coroană. În ciuda tuturor realităţilor politice ale istoriografiei, Cyrus pare într-adevăr să fi stârnit atât admiraţia susţinătorilor, cât şi pe cea a duşmanilor, mai cu seamă că inscripţiile greceşti de la acea vreme îl consemnează ca legiuitor şi luminat, nicidecum ca un duşman perfid. Imperiul Persan, una dintre cele mai vechi şi rafinate civilizaţii din istorie, avea la baza socială zoroastrismul, ale cărui precepte se reduceau la trei: gândurile bune, faptele bune şi vorbele bune. Cronicile par să fi reţinut toate aceste trei principii în cazul împăratului Cyrus cel Mare, cel care vedea lumea nu ca pe una a unor potenţiali supuşi, ci ca pe o imensă comunitate.
foto: infiniteladder.wordpress.com
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius