Calendar
Pe 1 iulie 1689, Matsuo Basho, poet japonez, pleacă într-o călătorie de 150 de zile spre muntele Honshu din Japonia. Astăzi este considerat unul dintre cei mai faimoşi poeţi ai perioadei Edo în Japonia, şi creatorul uneia dintre cele mai interesante forme de expresie poetică, haiku-urile. Basho începuse să scrie poezie de la o vârstă fragedă şi, deşi îşi ducea viaţa ca profesor, era faimos în cercurile intelectuale japoneze. Renunţă la viaţa comodă a mediului urban şi a cercurilor literare şi preferă să înceapă viaţa unui călugăr rătăcitor, străbătând ţara în lung şi în lat. Mai ales terenurile sălbatice din nordul Japoniei îi ofereau inspiraţia necesară. În mai 1689 se hotărăşte să plece într-o călătorie extinsă prin ţară. Împreună cu discipolul lui, Kawai Sora, pleacă spre povincia Honshu din nordul Japoniei. În timpul acestei expediţii de 150 de zile, cei doi au străbătut aproape 2400 de km, întocându-se în Edo la începutul anului 1691. Atunci când s-a întors, terminase deja mare parte din colecţia de poezii pentru care este cunoscut azi.
Pe 1 iulie 1200, în China, încep să fie folosiţi ochelarii de soare. Nu pentru a proteja ochii de lumina puternică, ci pentru a păstra justiţia echidistantă. Lentilele de cuarţ fumuriu erau modalitatea prin care judecătorii nu îşi trădau emoţiile în timpul proceselor, iar verdictul rămânea secret până la rostirea lui. Evaluarea credibilităţii unei probe judiciare depindea de discreţia judecătorilor până la concluzia procesului. Cu timpul, lentilele de cuarţ au început să fie folosite şi pentru protejarea de lumina soarelui, dar nu acesta a fost scopul lor principal niciodată. În jurul anului 1430, atunci când în China apar ochelarii de vedere europeni, lentilele acestora sunt la fel întunecate, în scopuri judiciare. De-abia în secolul al XVIII-lea, ochelarii de soare ajung şi în Europa. James Ayscough, specialist în lentile şi fabricant de microscopuri, optician în devenire, găseşte noi utilizări lentilelor închise la culoare. Ajunge la conluzia că sticlele colorate în albastru sau verde ar putea ajuta la corectarea unor probleme oftalmologice. Nici acum ochelarii nu erau consideraţi un accesoriu, ci un suport pentru aplicarea unui tratament. Popularitatea ochelarilor de soare a fost într-adevăr un fenomen al secolului al XX-lea. A început în America, în rândul ofiţerilor, care aveau nevoie de protecţie de soare. Pe de altă parte, experimentele pentru obţinerea unor ecrane solare performante reprezentau o prioritate în anii 20. În 1929 apar şi primii ochelari de soare pe piaţă, pentru cetăţenii obişnuiţi, şi sunt achiziţionaţi imediat. Anii 30 au reprezentat, fără îndoială, deceniul ochelarilor de soare.
foto - dannarhitect.files.wordpress.com
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius