CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC ÎN REPUBLICA COREEA CU OCAZIA CELEI DE-A VI-A ZILE A TINERETULUI ASIATIC (13-18 august 2014)

[altmariustotal catolic]

CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC 
ÎN REPUBLICA COREEA 
CU OCAZIA CELEI DE-A VI-A ZILE A TINERETULUI ASIATIC 
(13-18 august 2014)

Sfânta Liturghie de beatificare a lui Paul Yun Ji-chung şi a celor 123 de însoţitori martiri 
Poarta Gwanghwamun (Seoul) 
Sâmbătă, 16 august 2014

"Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?" (Rom 8,35). Cu aceste cuvinte sfântul Paul ne vorbeşte despre gloria credinţei noastre în Isus: nu numai Cristos a înviat din morţi şi s-a înălţat la cer, ci ne-a unit cu El, făcându-ne părtaşi de viaţa sa veşnică. Cristos este victorios şi victoria sa este a noastră.

Astăzi celebrăm această victorie în Paul Yun Ji-ching şi în cei 123 însoţitori ai săi. Numele lor se adaugă la cele ale sfinţilor martiri Andrei Kim Taegon, Paul Chong Hasang şi însoţitorii, cărora le-am adus omagiu puţin mai înainte. Toţi au trăit şi au murit pentru Cristos şi acum domnesc cu El în bucurie şi în glorie. Cu sfântul Paul ne spun că, în moartea şi învierea Fiului său, Dumnezeu ne-a dăruit victoria cea mai mare dintre toate. De fapt, "nici moartea, nici viaţa, nici înălţimea, nici adâncimea, nici vreo altă creatură nu ne va putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru" (Rom 8,38-39).

Victoria martirilor, mărturia lor dată puterii iubirii lui Dumnezeu continuă să aducă roade şi astăzi în Coreea, în Biserica ce primeşte creştere din jertfa lor. Celebrarea fericitului Paul şi a însoţitorilor săi ne oferă oportunitatea de a ne întoarce la primele momente, la începuturile Bisericii din Coreea. Vă invită pe voi, catolici coreeni, să vă amintiţi lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a săvârşit în această ţară şi să pătraţi ca pe o comoară moştenirea de credinţă şi de caritate încredinţată vouă de strămoşii voştri.

În providenţa misterioasă a lui Dumnezeu, credinţa creştină n-a ajuns la ţărmurile Coreei prin misionari; a intrat aici prin inimile şi minţile oamenilor coreeni. Ea a fost stimulată de curiozitatea intelectuală, de căutarea adevărului religios. Printr-o întâlnire iniţială cu Evanghelia, primii creştini coreeni şi-au deschis minţile lor lui Isus. Voiau să cunoască mai mult despre acest Cristos care a suferit, a murit şi a înviat din morţi. A învăţa ceva despre Isus a condus imediat la o întâlnire cu Domnul însuşi, la primele botezuri, la dorinţa de o viaţă sacramentală şi eclezială deplină şi la începuturile unei angajări misionare. În afară de asta, a adus roadele sale în comunităţi care scoteau inspiraţie din Biserica primară, în care credincioşii erau cu adevărat o singură inimă şi un singur suflet, fără a da atenţie la diferenţele sociale tradiţionale şi aveau toate în comun (cf. Fap 4,32).

Această istorie ne spune multe despre importanţa, demnitatea şi frumuseţea vocaţiei laicilor! Adresez salutul meu mulţilor credincioşi laici prezenţi aici, îndeosebi familiilor creştine care în fiecare zi prin exemplul lor îi educă pe tineri la credinţă şi la iubirea reconciliatoare a lui Cristos. În manieră specială îi salut pe numeroşii preoţi prezenţi; prin slujirea lor generoasă transmit bogatul patrimoniu de credinţă cultivat de generaţiile trecute de catolici coreeni.

Evanghelia de astăzi conţine un important mesaj pentru noi toţi. Isus îi cere Tatălui să ne consacre în adevăr şi să ne păzească de lume. Înainte de toate, este semnificativ că, în timp ce Isus îi cere Tatălui să ne consacre şi să ne păzească, nu-i cere să ne scoată din lume. Ştim că îi trimite pe discipolii săi pentru ca să fie plămadă de sfinţenie şi de adevăr în lume: sarea pământului, lumina lumii. În asta, martirii ne indică drumul.

La câtva timp după ce primele seminţe ale credinţei au fost plantate în acest pământ, martirii şi comunitatea creştină au trebuit să aleagă între a-l urma pe Isus sau lumea. Auziseră avertismentul Domnului, adică faptul că lumea îi va urî din cauza sa (In 17,14); ştiau preţul de a fi discipoli. Pentru mulţi asta a însemnat persecuţia şi, mai târziu, fuga în munţi, unde au format sate catolice. Erau dispuşi la mari jertfe şi să se lase despuiaţi de ceea ce-i putea îndepărta de Cristos: bunurile şi pământul, prestigiul şi onoarea, deoarece ştiau că numai Cristos era adevărata lor comoară.

Astăzi foarte des experimentăm că credinţa noastră este pusă la încercare de către lume şi în foarte multe moduri ni se cere să coborâm la compromisuri cu privire la credinţă, să diluăm exigenţele radicale ale Evangheliei şi să ne conformăm spiritului timpului. Şi totuşi martirii ne amintesc să-l punem pe Cristos mai presus de toate şi să vedem tot restul în această lume în relaţie cu El şi cu Împărăţia sa veşnică. Ei ne provoacă să ne întrebăm dacă există ceva pentru care am fi dispuşi să murim.

În afară de asta, exemplul martirilor ne învaţă importanţa carităţii în viaţa de credinţă. Puritatea mărturiei lor dată despre Cristos, manifestată în acceptarea demnităţii egale a tuturor celor botezaţi, i-a condus la un refuz al lor de a despărţi dubla poruncă a iubirii faţă de Dumnezeu şi a iubirii faţă de aproapele care i-a dus la o aşa de mare grijă faţă de necesităţile fraţilor. Exemplul lor are mult de spus nouă, care trăim în societăţi unde, alături de bogăţii imense, creşte în mod tăcu cea mai abjectă sărăcie; unde rar este ascultat strigătul săracilor; şi unde Cristos continuă să cheme, ne cere să-l iubim şi să-l slujim întinzând mâna fraţilor şi surorilor nevoiaşi.

Dacă urmăm exemplul martirilor şi credem în cuvântul Domnului, atunci vom înţelege libertatea sublimă şi bucuria cu care ei au mers la moarte. În afară de asta vom vedea că celebrarea de astăzi îi cuprinde pe nenumăraţii martiri anonimi, în această ţară şi în restul lumii, care, în special în ultimul secol, au oferit propria viaţă pentru Cristos sau au suferit persecuţii grele din cauza numelui său.

Astăzi este o zi de mare bucurie pentru toţi coreenii. Moştenirea fericitului Paul Yun Ji-chung şi a însoţitorilor săi - corectitudinea lor în căutarea adevărului, fidelitatea lor faţă de principiile supreme ale religiei pe care au ales s-o îmbrăţişeze, precum şi mărturia lor de caritate şi de solidaritate faţă de toţi - toate acestea fac parte din bogata istorie a poporului coreean. Moştenirea martirilor poate să inspire toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă să acţioneze în armonie pentru o societate mai dreaptă, liberă şi reconciliată, contribuind astfel la pacea şi la apărarea valorilor autentic umane în această ţară şi în lumea întreagă.

Fie ca rugăciunile tuturor martirilor coreeni, în unire cu acelea ale Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, să ne dobândească harul de a persevera în credinţă şi în orice faptă bună, în sfinţenie şi în curăţia inimii şi în zelul apostolic de a-l mărturisi pe Isus în această iubită naţiune, în toată Asia şi până la marginile pământului. Amin.

Franciscus