Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

[Convergențe - Lumina]

Documentar

http://ziarullumina.ro/bucura-te-sfanta-parascheva-mult-folositoare...

 

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 14 Octombrie 2016

Cuvioasa Parascheva este cea mai populară sfântă din Balcani. Cinstitele ei moaşte au fost pentru mai bine de un secol pe rând la Târnovo (Bulgaria), Belgrad (Serbia) şi Constantinopol (Istanbulul de azi), iar de 375 de ani se află la Iaşi. Din această perspectivă, cinstirea Sfintei Parascheva uneşte în rugăciune, în luna octombrie a fiecărui an, neamurile ortodoxe din Balcani. Pentru noi, românii, este un privilegiu să avem în ţara noastră moaştele unei sfinte atât de iubite în lumea ortodoxă. Mulţi dintre conaţionalii noştri înţeleg acest lucru şi an de an merg la Iaşi să o cinstească pe Cuvioasa Parascheva, la 14 octombrie, în ziua ei de prăznuire.

Astăzi când o sărbătorim, mai ales că anul acesta este vineri (în limba greacă „paraskevi” înseamnă vineri, de aici şi numele „Sfânta Vineri” în tradiţia populară românească pentru Sfânta Parascheva), putem constata că este cea mai cunoscută dintre toți sfinții ale căror moaşte se află în ţara noastră.

Sfânta a fost o pelerină în timpul vieţii, dar şi după mutarea ei la viaţa veşnică, prin cinstitele ei moaşte. Având o evlavie deosebită faţă de cele sfinte încă din copilăria ei, Sfânta Parascheva a ales să-şi închine viaţa lui Hristos. Astfel, puţin după vârsta adoles­cenței, a pornit în pelerinajul ei din lumea aceasta spre dobândirea desăvârşirii duhovniceşti şi a vieţii veşnice. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala Imperiului Bizantin, îndreptându-se spre ținutul Pontului (nordul Turciei de astăzi). Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După ce s-a închinat la Locurile Sfinte din Ierusalim, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune. Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se întoarcă în locurile natale ale Epivatei Traciei pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol.

Sfânta a mers, după această anghelofanie, la Constantinopol, unde s-a închinat la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, apoi a ajuns la Epivata (azi Boiados, Turcia), fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, necunoscută de nimeni, după un an şi-a sfârşit pelerinajul în această lume, fiind îngropată ca o străină. Bunul Dumnezeu nedorind să ne ştirbească de bucuria duhovnicească a unui asemenea chip îngeresc, în chip minunat a descoperit celor din Epivata sfinţenia veţii ei şi locul pe care îl are în bucuria slavei Dumnezeieşti. Ei au luat trupul întreg al sfintei şi l-au aşezat cu multă evlavie în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivata. Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică.

După două veacuri începe pelerinajul moaştelor Cuvioasei în Balcani. În anul 1235 sau curând după aceea, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate de la Epivata la Târnovo. Acolo au rămas până în anul 1393, când turcii otomani au cucerit cetatea și au fost mutate la Vidin. După cucerirea acestui oraş de către turci, trei ani mai târziu, au fost aduse la Belgrad.

În anul 1521, sultanul Soliman Magnificul cucerea Belgradul. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost duse la Constantinopol la solicitarea Patriarhului Ecumenic Ieremia I, care le-a obţinut de la sultan în schimbul unor daruri. În drum spre Constantinopol, cinstitele moaște au fost expuse din loc în loc pentru a fi văzute și sărutate de credincioșii ortodocși din Peninsula Balcanică aflați sub stăpânire turcească. Ajunse la Constantinopol, au fost așezate în Biserica „Sfânta Maria Panmacaristos,” pe atunci catedrală patriarhală. După transformarea acesteia în geamie, au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), „Sfântul Dimitrie” (1597) și „Sfântul Gheorghe” din cartierul Fanar (1601).

În anul 1641, după ce Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, Patriarhul Ecumenic Partenie I, zis `cel Bătrân” (1639-1644), împreună cu membrii sinodului său au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitoria domnitorului. La sfârşitul anului 1888, moaştele Cuvioasei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite zilnic de sute şi mii de creştini, iar la sărbătoarea ei din 14 octombrie, de sute de mii de pelerini care transformă Iaşiul în unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă.

Astăzi, în ziua sfintei, sute de mii de suflete se unesc în rugăciune și în credință, la Iaşi şi în toată Ortodoxia. Sfânta Parascheva adună în jurul său pașii a mii de pelerini, veniți din toate colțurile țării și de peste hotare, dar mai ales ne adună astăzi pe toţii ortodocşii din Balcani în rugăciune.

Cuvioasa Parascheva este şi după o mie de ani de la pelerinajul ei în această lume o pelerină - sfântă întru bucuria Domnului care îi adună pe creştini în jurul modelului ei de vieţuire duhovnicească, spre a-L primi în suflet pe Veşnicul Pelerin de la uşa inimii noastre, Hristos-Domnul, Mântuitorul nostru. Să ne rugăm Sfintei Parascheva să mijlocească la Bunul Dumnezeu să ne dăruiască sănătate, pace, linişte şi mântuire, cântându-i: „Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!”