Bogdan Iancu, Fata din lift

[altmarius]

Bogdan Iancu, Fata din lift

Publicat: Astăzi, 06:19

 Trecut pe la cenaclul Literelor bucureştene la începutul anilor 2000, antropologul de azi, Bogdan Iancu, a debutat în 2003 cu acest volum de nici 50 de pagini care adună 19 poeme despre o iubire colectivă întîmplată pe scara unui bloc dintr-un oraş de provincie. Aparent fără miză, cărticica lui Bogdan Iancu, o coleţie de nimicuri puse cap la cap, este însă precum recipientul minuscul ce adăposteşte o esenţă tare: în acest caz, un personaj fascinant în pielea Tinei, fata din liftul blocului „Be-zero”.

 Scenariul e banal şi cumva clasic: 10 puşti (pre)adolescenţi o iubesc cu toţii pe Tina, juna mai răsărită, cochetă şi aflată la vârsta la care are toate atuurile pentru a intra în inimile, visele şi imaginaţia înfierbântată a băieţilor ale căror preocupări încep, dintr-odată, să graviteze în jurul ei. Aici intervine liftul, acel „taxi cu cabluri”, un spaţiu în care Tina respiră şi în a cărui oglindă îşi aranjează coafura şi machiajul de două ori pe zi, un loc în care băieţii puberi se simt cel mai aproape de obiectul adoraţiei lor şi unde îi lasă tot soiul de mesaje de dragoste care mai de care mai naive. Mesaje pe care Tina nu are cum să le ignore.

 Tina este o himeră în lentila puştilor care o iubesc confruntându-se pentru prima dată cu complexe, instincte, timidităţi. Un ideal suprem dorit eroic, dramatic, ridicol, în taină, dar intens. Până la urmă, cel care se apropie cel mai mult de ea este liftierul care o salvează dintr-un blocaj între etaje. Secvenţa e antologică, la fel şi momentul în care naratorul îşi exprimă dorinţa de a fi oglinjoara din poşeta fetei. Finalul poemului ascundea o surpriză de care uitasem, căci vorbeşte însăşi Tina.

Bogdan Iancu scrie prozaic şi firesc, simplu, sincer, direct şi liric atât cât trebuie pentru a potenţa emoţiile, punctînd ici-colo cu ironii soft amuzant-înduioşătoare. Cartea este un poem secvenţial ce adună din fragmente şi câteva perspective, discursul alternează de la dialogismul de persoana a II-a la referinţa indirectă, apar chiar fragmente din jurnalul unuia din cei zece „apostoli ai sentimentelor înalte”, jurnal scris într-un caiet dictando şi ajuns prin hazard hârtie pentru avioane.

 La momentul apariţiei acestei cărţi, Bogdan Iancu abia absolvea cursurile unui master de antropologie culturală, dar făcuse parte din colectivul cu care Irina Nicolau a strâns materiale pentru volumul Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola. Acea pasiune timpurie era trădată în poem prin atenţia acordată detaliilor care se pot foarte uşor constitui în adevărate embleme culturale ale timpului în care trăim sau ale spaţiului privat. Astfel apar în poem, conturând foarte sugestiv lumea blocului de cartier mărginaş, tot felul de semne culturale, în sensul larg al termenului, ce fac savoarea atmosferei: guma Turbo, inscripţiile de pe pereţi, poza din clasa întâi cu harta patriei în fundal, revistele “Nekerman”, serialul Tânăr şi neliniştit, compilaţia Romanele sau diverse definiţii ale dragostei preluate de la copii.

Alături de Nea Gică frizerul din Bucla de T.O. Bobe şi de Chelbasanul din cartea Ana Mariei Sandru,Din amintirile unui Chelbasan, poem de asemenea recent reeditat la ART, Tina, Fata din lift-ul blocului B zero de Bogdan Iancu, face parte din prietenoasa familie a poemelor ludic-minimaliste care lasă în urmă personaje absolut memorabile. 

Cronica de Marius Chivu