Sunt persoane care cunosc foarte multe lucruri. Sunt oameni instruiti si cultivati. Dar asta nu inseamna ca au si darul stiintei duhovnicesti. Parintele Paisie Aghoritul spunea la un moment dat ca avem datoria de a sfinti cunoasterea. Iar Sfantul Ioan Casian arata ca este cu neputinta ca un suflet necurat sa-si insuseasca stiinta duhovniceasca. "Nimeni nu toarna intr-o oala murdara si rau mirositoare un parfum fin, sau miere de buna calitate, sau alt lichid de pret. Un vas imbibat cu miros urat strica parfumul cel mai placut, fara ca acesta sa poata schimba prea mult mirosul vasului, fiindca tot ceea ce este curat se murdareste mai repede decat se curata ceea ce este murdar".
Multe din aceste persoane cultivate cauta sa se apropie de Dumnezeu asa cum se apropie de orice lucru din creatie. Pierd din vedere ca modul de cunoastere a lui Dumnezeu este personal. Ca persoanele nu se pot cunoaste de la distanta, ci numai prin comuniune. Daca un obiect poate fi cunoscut si de la distanta, detasandu-te de el, facand un pas in spate, pe Dumnezeu nu-L putem cunoaste decat prin impartasire, prin comuniune. Altfel spus, facand un pas in fata. Nu poti sa-L cunosti pe Dumnezeu stand in afara Lui. E o amagire sa crezi ca-L poti cunoaste pe Dumnezeu numai cu puterea fireasca a ratiunii. Cunoasterea lui Dumnezeu nu este o colectie de informatii despre El, ci o traire a Lui, o unire cu El.
La intelepciune nu se poate ajunge fara Dumnezeu. Dar odata ajunsi la El si fiind partasi intelepciunii, vom avea parte de fapte bineplacute lui Dumnezeu. Cu multime de cunostinte, dar lipsiti de intelepciune, ceea ce pare bun se schimba in rautate cand se face la timp nepotrivit si fara masura. Dar cand intelepciunea este prezenta in om, ea fixeaza timpul si masura pentru lucrurile bune, iar castigul in folosirea lor este minunat si pentru cei care dau si pentru cei care primesc, dupa cum spun Sfintii Parinti.
Adrian Cocosila
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius