Biserica să îngrijească rănile şi să încălzească inima credincioşilor. Interviu cu papa Francisc

[altmariustotal catolic]

Biserica să îngrijească rănile şi să încălzească inima credincioşilor. Interviu cu papa Francisc

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20130964

"Biserica uneori s-a lăsat închisă în lucruri mici, în precepte mici. În schimb lucrul cel mai important este prima vestire: «Isus Cristos te-a mântuit!»". Acesta este unul din pasajele din interviul lung luat papei Francisc, publicat la 19 septembrie 2013 de La Civiltà cattolica şi în acelaşi timp de alte 16 reviste ale Societăţii lui Isus din toată lumea. În colocviul lung de circa 30 de pagini, îngrijit de părintele director Antonio Spadaro, papa Francisc trasează un identikit despre el însuşi, explică ideea sa despre Societatea lui Isus, analizează rolul Bisericii astăzi, indică priorităţile acţiunii pastorale şi tratează întrebările despre vestirea Evangheliei. Iată o sinteză făcută de Debora Donnini de la Radio Vatican:

Un păcătos pe care Domnul l-a privit: aşa se defineşte papa Francisc în interviul lung acordat revisteiLa Civiltà cattolica în biroul său privat la Casa "Sfânta Marta" în timpul celor trei întâlniri din 19, 23 şi 29 august. Treizeci de pagini pentru a relata istoria sa de iezuit precum şi gândirea sa despre misiunea Bisericii. "Capacitatea de a îngriji rănile şi de a încălzi inima credincioşilor, apropierea, proximitatea... Şi trebuie început de jos": cu acest cuvinte papa explică despre ce anume are mai multă nevoie Biserica. "Eu Biserica o văd ca pe un spital de campanie după o bătălie. Este inutil - spune el - a-l întreba pe un rănit grav dacă are colesterolul şi glicemia mari! Trebuie îngrijite rănile sale. Apoi vom putea vorbi despre toate celelalte". "Biserica - spune mai departe - uneori s-a lăsat închisă în lucruri mici, în precepte mici. În schimb cel mai important lucru este prima vestire: «Isus Cristos te-a mântuit!»". Deci "slujitorii Bisericii trebuie să fie înainte de toate slujitori ai milostivirii" şi "reformele de organizare şi structurale sunt secundare, adică vin după aceea" pentru că "prima reformă trebuie să fie aceea a atitudinii". De fapt, pentru papa Francisc "slujitorii Evangheliei trebuie să fie persoane capabile să încălzească inima persoanelor, să meargă cu ele în timpul nopţii, să ştie să dialogheze şi chiar să coboare în noaptea lor, în întunericul lor fără să se piardă. Poporul lui Dumnezeu - spune el - vrea păstori şi nu funcţionari sau clerici de stat".

Cu privire la pastoraţia misionară, papa explică faptul că nu trebuie să fie "obsedată de transmiterea dezarticulată a unei mulţimi de învăţături care trebuie impuse cu insistenţă". Vestirea misionară se concentrează "pe esenţial" care este şi ceea ce atrage mai mult, "ceea ce face să ardă inima". Deci trebuie "găsit un nou echilibru", altminteri, notează el, "şi edificiul moral al Bisericii riscă să cadă ca un castel de cărţi", să piardă "parfumul Evangheliei". Deci propunerea evanghelică trebuie să fie "mai simplă" şi "din această propunere vin după aceea consecinţele morale".

În interviu, papa Francisc reciteşte apoi istoria sa ca iezuit, şi cu privire la câteva momente dificile: "Modul meu autoritar şi rapid de a lua decizii - afirmă el - m-a făcut să am probleme serioase şi să fiu acuzat că sunt ultraconservator". O experienţă dificilă pe care astăzi o face să dea roade: amintind de slujirea sa episcopală în Argentina, spune că a înţeles cât este de importantă "consultarea": "Consistoriile, Sinoadele sunt, de exemplu, locuri importante pentru a face adevărată şi activă această consultare", dar trebuie să fie "mai puţin rigide în formă". "Vreau - spune el - consultări reale, nu formale". Papa vorbeşte după aceea despre formarea sa ca iezuit, despre discernământ şi despre reforme. Este nevoie mereu "de timp pentru a pune bazele unei schimbări adevărate". "Şi acesta este timpul discernământului", afirmă, chiar dacă "uneori discernământul determină în schimb să se facă imediat ceea ce în schimb la început se crede că trebuie făcut după aceea. Şi e ceea ce mi s-a întâmplat şi mie în aceste luni". În colocviul lung cu directorul de la La Civiltà cattolica, părintele Antonio Spadaro, se face referinţă şi la Societatea lui Isus care pentru papa Francisc "este în ea însăşi descentrată": centrul său este Cristos şi Biserica, două puncte de referinţă fundamentale pentru a putea trăi "în periferie", în timp ce dacă se pune pe ea însăşi în centru "ca structură foarte solidă", "este în pericol să se simtă sigură şi suficientă".

Imaginea Bisericii amintită în interviu este aceea exprimată de Conciliul al II-lea din Vatican în Lumen gentium "ca sfântul popor fidel al lui Dumnezeu" şi "a simţi cu Biserica" pentru papa Francisc înseamnă "a fi în acest popor". O Biserică ce nu vrea să fie redusă să conţină "numai un grupuleţ de persoane selecţionate", ci trebuie să fie o "Biserică Mamă şi Păstoriţă". "Biserica este rodnică, trebuie să fie rodnică", spune papa relatând că atunci când îşi dă seama de "comportamente negative ale slujitorilor Bisericii" sau ale persoanelor consacrate, primul lucru care-i vine în minte este: "«Iată un burlac» sau «Iată o fată bătrână»". "Nu sunt nici taţi, nici mame, spune el. Nu au fost capabili să dea viaţă".

Printre celelalte întrebări, directorul de la La Civiltà cattolica revine şi asupra problemelor complexe cum ar fi divorţaţii recăsătoriţi, persoanele homosexuale şi întreabă ce pastoraţie trebuie făcută în aceste cazuri. "Este nevoie - spune el - să luăm în considerare mereu persoana. Aici intrăm în misterul omului. În viaţă Dumnezeu însoţeşte persoanele, iar noi trebuie să le însoţim pornind de la condiţia lor. Trebuie însoţit cu milostivire".

Nu se uită tema despre femeie şi papa Francisc evidenţiază că "provocarea" este aceea de "a reflecta cu privire la locul specific al femeii chiar şi acolo unde se exercită autoritatea în diferitele domenii ale Bisericii". La sfârşitul conversaţiei ajunge la un aspect care este foarte îndrăgit de papa Francisc, adică "Dumnezeu este întâlnit mergând". "Dumnezeu este mereu o surpriză - spune el - aşadar nu ştii niciodată unde sau cum îl găseşti, nu tu eşti cel care fixezi timpurile şi locurile întâlnirii cu El". Aşadar pentru Pontif este necesar "a discerne întâlnirea": dacă creştinul "vrea totul clar şi sigur", atunci nu găseşte nimic. Tradiţia şi amintirea trecutului trebuie să ducă la "deschiderea de noi spaţii lui Dumnezeu". Cu o viziune statică şi involutivă, dacă se caută mereu "soluţii disciplinare" sau trecutul pierdut, "credinţa devine o ideologie printre multe altele". "Eu am o certitudine dogmatică: Dumnezeu este în viaţa fiecărei persoane", spune papa Francisc subliniind că "deşi viaţa unei persoane este un teren plin de spini şi mărăcini, există mereu un spaţiu în care sămânţa bună poate să crească". Deci încurajarea sa: "Trebuie să avem încredere în Dumnezeu".

(După www.news.va - 19 septembrie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu