Biserica Romano-Catolică din Tirgu Mures

[altmarius]

Biserica Romano-Catolică

Tîrgu-Mureş, P-ţa Trandafirilor nr. 60

La începutul secolului al XVIII-lea a fost construită la Tîrgu-Mureş biserica iezuită „Sfântul Ioan Botezătorul”, una dintre cele mai reprezentative biserici baroce din Transilvania. Este plasată în partea nord-estică a centrului oraşului şi aparţine parohiei romano-catolice.

Naşterea stilului baroc este în mod direct legată de atitudinea Bisericii Catolice faţă de subminarea puterii sale din cauza Reformei religioase iniţiată de Martin Luther. Nevoia de a-şi reafirma autoritatea în faţa credincioşilor se manifestă şi în domeniul artelor figurative, care vor fi folosite ca mijloc de influenţare a opiniei publice în favoarea papalităţii. La mijlocul secolului al XVI-lea, cu ocazia Conciliului de la Trento, se va stabili de către Biserică un program foarte clar în legătură noul gen de creaţie artistică. În ceea ce priveşte arhitectura, erau date ca directive generale construirea de edificii somptuoase, decorarea abundentă a faţadelor şi a interioarelor, folosirea marmurei policrome, a bronzului şi a stucaturilor aurite, astfel încât totul să inspire bogăţie şi grandoare. S-a născut astfel o artă bogată şi plină de fast care s-a răspândit în decursul a două secole în toată Europa catolică. Un rol esenţial în acest sens l-a avut ordinul monahal iezuit, înfiinţat în 1534 de Ignaţiu de Loyola. O altă situaţie socio-politică stimulativă pentru dezvoltarea stilului baroc a fost consolidarea monarhiilor absolutiste europene.

Transilvania va întruni toate condiţiile necesare pentru înflorirea noului stil arhitectonic la începutul secolului al XVIII-lea, când va intra sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Acesta va iniţia în principat o campanie puternică de impunere a catolicismului ca religie oficială.

Călugării iezuiţi se vor stabili la Tîrgu-Mureş în anul 1702 cu scopul de a repune pe picioare viaţa comunităţii catolice. În primii ani ai şederii în oraş vor fi găzduiţi în casa lui Boér Simon, dar în 1704 reuşesc să cumpere un teren în vecinătatea Casei Nagy Szabó în vederea construirii unui lăcaş de cult. Primiţi cu reticenţă de populaţia majoritar reformată, dar susţinuţi de Viena, iezuiţii vor începe lucrările la actuala biserică abia în 1728, până în acel moment slujbele ţinându-se într-o capelă mică de lemn. Arhitectul însărcinat cu ridicarea edificiului este Hammer Konrad din Schwalbach, cel care condusese şi lucrările de ridicare a bisericii iezuite clujene, prima biserică în stil baroc din Transilvania. Nu este întâmplător, astfel, faptul că cele două edificii se aseamănă atât ca plan, cât şi în ceea ce priveşte aspectul faţadelor. Chiar dacă iezuiţii părăsesc oraşul în anul 1733, înainte de terminarea construirii lăcaşului de cult, aceasta va fi dusă la bun sfârşit din iniţiativa preoţilor catolici în grija cărora rămâne.

Planul bisericii din Tîrgu-Mureş, de formă dreptunghiulară, este compartimentat  astfel: spaţiul altarului (definitivat în anul 1729) de dimensiuni destul de mari, mărginit pe lateral de încăperi mai restrânse, nava centrală (ridicată în 1734 şi acoperită în 1740) flancată de câte trei capele, spaţiul de la intrare aflat sub tribune, delimitat de restul navei printr-o arcadă cu trei deschideri şi având de o parte şi de alta cele două turnuri (ridicate tot în 1734) . Spaţiile centrale, mai largi, sunt acoperite cu bolţi cilindrice cu penetraţii, iar cele laterale, cu bolţi în cruce.

Faţada este structurată în trei registre verticale şi două nivele orizontale. Primul nivel cuprinde partea inferioară a turnurilor şi faţada până la fronton. Deschiderea dreptunghiulară a intrării, surmontată de un mic fronton semicircular, ferestrele semicirculare alungite ale registrului median cu sprâncenele de cornişă foarte plastic articulate, ferestrele dreptunghiulare cu laturile lungi, uşor curbate, nişele care adăpostesc statuile Sfântului Ignaţiu de Loyola şi a Sfântului Francisc Xavierus, pilaştrii monumentali care delimitează pe verticală turnurile sunt toate elemente ale morfologiei arhitecturale tipic baroce. Partea superioară a faţadei, delimitată printr-o cornişă puternic profilată, cuprinde frontonul triunghiular cu laturile uşor curbate spre exterior şi împodobit cu volute şi cele două acoperişuri în formă de bulbi succesivi ale turnurilor.

În interior biserica are un aspect fastuos dat de obiectele liturgice ridicate la rang de opere de artă. Altarul principal, realizat în 1755 de către Anton Schuchbauer şi Johannes Nachtigal, este de dimensiuni monumentale şi are o structură pseudo-arhitecturală cu coloane pereche ce sprijină un antablament frumos profilat şi cu stucaturi poleite cu foiţă de aur. Tabloul principal al altarului este Botezul Domnului, operă atribuită unui important pictor austriac: Michael Angelo Unterberger, elev al renumitului pictor baroc G.B. Piazzetta. Altarul principal mai cuprinde blazonul familiei Haller, principalul donator, şi un tablou  cu tema iconografică a Fecioarei cu Pruncul. Tabloul este plasat într-un cadru tipic baroc alcătuit dintr-o falsă draperie susţinută de doi putti, raze de soare plasate astfel încât sa dea senzaţia că izvorăsc din spatele tabloului, măşti de îngeraşi şi elemente decorative în formă de volute. Decoraţiunea altarului este completată de statuile îngerilor aflaţi în partea superioară, deasupra coloanelor şi de cele două statui aflate  între coloane. Ultimele două reprezintă personaje alegorice: Ecclesia, întruchipată de Sf. Barbara, şi Sinagoga, întruchipată de figura unui profet. Modul de redare a mişcării corpului, interpretarea subtilă a fizionomiei, volumetria şi modelajul drapajului hainelor fac din cele două statui capodopere ale artei baroce din Transilvania.

Pe latura nordică a navei se află o altă piesă de rezistenţă a bisericii. Este vorba despre amvonul decorat cu statuile în lemn ale celor patru evanghelişti: Sf. Marcu, Sf. Matei, Sf. Ioan şi Sf. Luca şi reliefuri cu scena crucificării. Acesta a fost realizat  în anii1760-1763 de  Anton Schuchbauer şi Johannes Nachtigal, autorii altarului, din donaţiile contelui Bethlen Miklós şi a contesei Csáky Krisztina.

Tablourile altarelor din capelele laterale: Sf. Ladislau, Sf. Iosif, Sf. Ioan din Nepomuc, Sf.Cruce aparţin probabil aceluiaşi autor, Michael Angelo Unterberger.

Vitraliile datează din anul 1898 şi sunt realizate de către firma Türke din Grottau.

Biserica va fi împodobită cu frescă abia în anul 1900. Pictorul Szirmai Antal va realiza, respectând principiile picturii baroce, decorarea bolţii cu o copie a operei „Adorarea magilor” de Paolo Veronese, cu portretele sfinţilor părinţi, ale Sf. Elisabeta şi Sf. Margareta şi cu scena înălţării Fecioarei Maria.

Bibliografie:
Nicolae Sabău, Metamorfozele ale barocului  transilvan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, pp.163-164.
Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureş. Istorie urbană de la începuturi până în 1850, Tîrgu-Mureş, Ed. Nico, pp. 201-203.
Márton Judit şi Barabás Kisanna, Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul”- expresie a spiritului transilvan în vol. "Tîrgu-Mureş -oraş al artelor", volum editat de Primăria Tîrgu-Mureş în colaborare cu revista "Vatra", p.201.
Traian Popa- Monografia oraşului Tîrgu Mureş, Tîrgu-Mureş, Fundaţia Culturală "Vasile Netea",2005 (prima ediţie 1932), p. 245.

Autor: Maria Orosan-Telea

[silvian dobre]

MULTUMESC  SI UN PASTE FERICIT  CRESTINILOR  DIN TOATA  LUMEA  !!