Biserica Cenusie din Craiova

[altmariustotal ortodox]

Biserica Cenuşie din Craiova diac. Ioniţă APOSTOLACHE

Vineri, 04 Decembrie 2009
Aşezată nu departe de principalele obiective ale oraşului, Biserica „Toţi Sfinţii“ din Craiova străjuieşte de mai bine de două secole şi jumătate vechiul hotar al Târgului din Afară (extremitatea vestică a vechii Bănii). Deşi în decursul timpului biserica a adoptat mai multe denumiri strâns legate de numele mahalalei sau al ctitorilor, astăzi este cunoscută de craioveni ca Biserica Hagi Enuşi sau Biserica Cenuşie. Este una dintre puţinele lăcaşuri craiovene la care se mai păstrează vechea clopotniţă. Pe vechile ei cărţi de slujbă încă se mai pot descifra diverse fapte inedite din istoria Olteniei de odinioară, nume de preoţi sau călugări, care au slujit cu vrednicie la sfântul altar, sau numele daniilor făcute de către vechii moşieri pentru iertarea păcatelor.


În plină perioadă de ascensiune economică a Băniei, la hotarul din afara Târgului, negustorii olteni puneau temelie în anul 1758 la o frumoasă bisericuţă din zid închinată Tuturor Sfinţilor. Din aceea parioadă se mai păstrează o parte a pomelnicului clerical alcătuit de vestitul cronicar Dionisie Elesiarhul, document foarte relevant pentru vechimea bisericii. Se pare că la început Biserica „Toţi Sfinţii“ din marginea Târgului Băniei a avut statutul de mănăstire, primii ei slujitori, menţionaţi în pomelnicul lui Dionisie, fiind ieromonahii Varlaam şi Rafail.


Ridicată pe vechea temelie a unei mănăstiri


Istoria actualului lăcaş este strâns legată de numele negustorului Nicolae Ceauşoiul sau Ceauşescu, aşa cum este menţionat în actele bisericii şi în pisanie. Ctitoria sa a fost ridicată pe temelia vechii Mănăstiri „Toţi Sfinţii“, între anii 1792-1800, în timpul domnitorului Mihail Constantin Şuţu şi al episcopilor de Râmnic, Filaret şi Nectarie. Pe lângă ctitorul principal, documentele mai menţionează şi pe alţi negustori care au luat parte la construirea bisericii. La sfinţire, pe lângă vechiul hram, ctitorii l-au ales ca ocrotitor şi pe Sfântul Mucenic Pantelimon.

Despre identitatea ctitorului principal nu se cunosc foarte multe lucruri. Se ştie totuşi că numele de Ceauşescu sau Ciauşoiu provine de la demnitatea de „ciauşi“ pe care o împlinise în diata Craiovei unul dintre înaintaşii săi. June fiind, Nicolae Ceauşescu s-a căsătorit cu o femeie văduvă, Constantina din Viişoara, ea la rându-i descinzând dintr-o veche familie de negustori craioveni. Împreună au reuşit să ridice un adevărat lanţ de prăvălii la poarta vestică a cetăţii Băniei şi, drept mulţumire pentru bunăstarea pe care Dumnezeu le-o dăruise, au reconstruit pe vechea temelie a Mănăstirii „Toţi Sfinţii“ o frumoasă biserică din zid pe care au înzestrat-o cu numeroase danii şi moşii. Pentru că nu au avut copii, soţii Ceauşescu au înfiat un prunc căruia i-au dat numele de Nicolae. După moartea lor, întreaga avere a rămas fiului adoptiv, cu condiţia ca acesta să o transmită mai departe descendenţilor direcţi, dar cum aceştia au întârziat să apară, întreaga avere a familiei Ceauşescu a trecut în patrimoniul Bisericii „Toţi Sfinţii“.


Hagi Enuşi şi Tudor Vladimirescu


În decursul timpului, Biserica Hagi Enuşi a fost cunoscută de craioveni sub mai multe denumiri. Locuitorii Băniei au cunoscut biserica sub numele hramului vechii mănăstiri a Tuturor Sfinţilor, denumire care s-a păstrat până în anul 1782. După înfiinţarea Târgului din Afară, datorită aşezării, ea era cunoscută sub numele de „Biserica Târgului de Afară“, iar după mutarea târgului, ea este menţionată ca „Biserica Toţi Sfinţii din Târgul de Afară Vechi“.

Astăzi ea se numeşte Hagi Enuşi, după numele unuia dintre fraţii fiului adoptiv al familiei ctitoriceşti.

În timpul Revoluţiei din 1821, Hagi Enuşi se numără printre cei care îi dau bani lui Tudor pentru a putea întreţine cheltuielile pentru armament. Nu era deloc un sprijin dezinteresat şi izvorât din convingeri revoluţionare, ci un simplu împrumut menit să atragă bunăvoinţa lui Tudor - în cazul în care ar fi izbândit şi dobânda cuvenită - dacă acesta ar fi pierdut. Era o afacere gândită politic din care agilul nostru negustor ar fi avut de câştigat oricum. Deşi era revoluţionar declarat, Hagi Enuşi s-a alăturat celor care se foloseau de revoluţie pentru a putea jefui spre folosul propriu. El cade în dizgraţiile lui Tudor care îl condamnă prin punctul 19 din „Cererile norodului“, în care se consemna că: „nu s-a purtat ca un neguţător, ci s-a întovărăşit cu jefuitrii, din care pricină s-a făcut mare pradă ţării, cu totul să se izgonească din ţară afară, vânzând şi ridicând toate câte are în ţară“. Era o decizie a poporului pe care Tudor urma să o împlinească dacă nu ar fi fost omorât.

Cu toate că scăpase de focul pedepsei, Hagi Enuşi a căzut în dizgraţia poporului, fiind eliberat din epitropia casei jupânesei Brăiloiu. La scurt timp, în aprilie 1824, a fost nevoit să cedeze şi epitropia Bisericii „Toţi Sfinţii“ lui Ioniţă Cercel. Începând din data de 11 octombrie 1825, documentele vorbesc despre „casa răposatului Hagi Enuşi“. Din timpul epitropiei sale s-a păstrat o cişmea care-i poartă numele, construită în apropierea bisericii. „Cişmeaua lui Hagi Enuşi“ a fost mutată ulterior de marele istoric C. S. Nicolaescu Plopşor la Muzeul Olteniei, unde se găseşte şi astăzi ca obiect de patrimoniu.


Însemnările de pe vechile cărţi de slujbă


În decursul timpului, la Biserica Hagi Enuşi s-au făcut numeroase reparaţii. Astfel, în 1856 s-au dărâmat părţile care nu mai prezentau siguranţă, reuşindu-se o împletire armonioasă între vechi şi nou. Din cauza trecerii vremii, exteriorul bisericii a căpătat o culoare alb-cenuşie, de unde şi denumirea de Biserica Cenuşie. În perioada anilor 1940-1941, la Hagi Enuşi a fost numit preot paroh părintele Dumitru Bălaşa care a scris câteva studii valoroase despre istoricul ei, publicând de asemenea numeroase manuscrise desprinse din paginile cărţilor de slujbă care oglindesc trecutul tumultos al Bisericii Târgului din Afară. Astfel, din însemnările de pe mineiul lunii mai, tipărit în 1805 la Budapesta, aflăm că în 1828 locuitorii oraşului Craiova s-au refugiat prin localităţile învecinate de frica ostaşilor turci. De asemenea, pe mineiul lunii iunie, publicat în 1805, tot la Budapesta, este însemnată venirea ruşilor în Ţara Românească pe data de 7 mai 1828. Din alte însemnări se mai pot desprinde nume ale preoţilor slujitori sau danii pe care negustorii Târgului Craiovei le aduceau pentru biserică spre iertarea păcatelor şi spre mântuirea sufletelor.

Biserica Hagi Enuşi este printre puţinele biserici vechi din Craiova care şi-au păstrat clopotniţa veche de zid. Aceasta datează, după unele însemnări din condica bisericii, din anul 1826 şi a fost făcută din cărămidă arsă. În ea a fost mutat vehiul clopot pe care biserica l-a primit în anul 1814 de la consiliul parohial al Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Belgrad, în timpul răscoalei sârbilor.


Şcoala elementară de la Biserica Hagi Enuşi


La Biserica Hagi Enuşi a funcţionat una din cele mai vechi şcoli elementere ale oraşului Craiova, în perioada 1831-1880. Primul dascăl al şcolii a fost Ioan Gheorghiu, cântăreţ la strana bisericii. Deşi la început au fost înscrişi doar 40 de elevi, în scurt timp la şcoala bisericii au venit peste 300 de copii care puteau învăţa pe lângă materiile practice (matematică, literatură sau ştiinţele naturii) şi noţiuni teologice sau muzică psaltică. Printre absolvenţii de seamă ai şcolii de la Hagi Enuşi se numără şi dascălul Nicolae Teodorescu, unul din cronicarii de seamă ai Craiovei. Din memoriile sale aflăm că: „De la 1830, stabilindu-se în oraş, părinţii mei m-au dat la şcoală, unde am învăţat «Psalmii» începând de la «cruce ajută» până la «Întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pe noi Doamne», după care am intrat în psaltichie“ (Arhivele Olteniei, an. X iuie-decembrie 1931, nr. 56, p. 311).