Biografia zilei: Virgil Carianopol

[altmarius]

Altădată, pe 29 martie

Publicat: 14 Martie 2016

1908 - Virgil Carianopol (poet şi memorialist) s-a născut la Caracal. Primii ani de şcoală i-a urmat în oraşul natal, după care a plecat spre Bucureşti unde s-a înscris la Şcoala Militară de artificieri. Pasionat de literatură, el a ales să-şi continue studiile la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1938.
 
* * *
 
La început avangardiste, poeziile lui Virgil Carianopol au căpătat odată cu trecerea anilor un tradiţionalism pronunţat. Şi-a semnat operele, pe lângă numele său şi cu o serie de pseudonime.
Primul volum de poezii al lui Virgil Carianopol s-a numit „Flori de spin” (1931) şi a fost scris în stilul avangardist, declarând că a ales această variantă, deoarece clasicismul îl plictiseşte. Urmează apoi „Versuri - Virgil Carianopol” (1933) şi „Un ocean, o frunte în exil” (1934). În „Scrisori către plante” (1936), poetul recunoaşte deschis influenţa asupra sa a poeziei lui Esenin, un volum editat de „Fundaţiile Regale pentru artă şi literatură Regele Carol II”. Volumul a fost foarte bine primit de critici şi a fost premiat de Societatea Scriitorilor Români. De un succes deosebit s-a bucurat şi „Carte către Domniţe”, Virgil Carianopol întărindu-şi astfel faima de scriitor în toată puterea cuvântului.
Dacă ar fi să-i analizăm poeziile, am remarca o anumită nostalgie a poetului după Oltenia copilăriei sale, care este păstrată permanent în scrierile sale, de aceea se poate spune că tradiţionalismul lui Virgil Carianopol are tocmai această notă regională, care devine foarte pronunţată în ultimele volume, două dintre ele intitulate chiar „Cântece româneşti” (apărut în 1970) şi „Cân­tece olteneşti” (din 1977).
Pe lângă poezie, Virgil Carianopol a scris şi memorialistică, cum a fost de exemplu „La ceasul de taină” sau „Scriitori care au devenit amintiri. Pagini de jurnal”.
 
* * *
 
Virgil Carianopol a încetat din viaţă pe 6 aprilie 1984 la Bucureşti, lăsându-ne în urma sa poezii pline de sentimentalism, ce au darul să mângâie suflete. Din păcate însă, astăzi când tot mai puţini dintre noi ne mai rezervăm timp pentru citit (şi atunci nicidecum pentru poezie), poetul este aproape necunoscut. Tocmai de aceea, în încheiere vă aducem în atenţie un sfat de-al său, poate astfel vă vom trezi curiozitatea în a-l descoperi pe cel ce a fost poetul Virgil Carianopol:
„Când vrei să vezi prin timpul ce desparte 
Şi nu mai poţi străbate de desiş, 
Închide ochii şi-ai să vezi departe
       Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.
                    Când vrei să fii de depărtări aproape
                    Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
                    Te depărtează şi mai mult de toate,
                    Că depărtarea-apropie mereu.”
 
VASILESCU GABRIELA