Biografia zilei: Zeno Vancea

[altmariusclassic]

compozitor român

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Vancea.

Zeno Octavian Vancea
Date personale
Născut	8 octombrie 1900  Bocșa, Caraș-Severin, România
Decedat	15 ianuarie 1990 (89 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor profesor universitar[*] muzicolog[*]
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Muzică București
Organizație	Universitatea Națională de Muzică București
Premii	Premiul Herder (1974)
Profesor pentru	Lella Cincu
Modifică date / text

Zeno Octavian Vancea (n. 8 octombrie 1900, Bocșa, comitatul Caraș-Severin – d. 15 ianuarie 1990, București ^[2]) a fost un compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor român.

A studiat la Lugoj cu Ion Vidu și Iosif Willer, la Cluj cu Gheorghe Dima și Augustin Bena, apoi la Viena, la Neues Wiener Konservatorium (1921-1926, 1930-1931) cu Ernst Kanitz, cu care a studiat contrapunctul și compoziția.^[3] Ulterior, aderă la atonalismul și principiile promovate de cea de a doua școală vieneză (Arnold Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg), principii care se vor regăsi, selectiv, în creația sa, fără a renunța complet la tradițiile școlii românești. Cât a fost la Viena, a activat și ca dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Viena.

A predat contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Târgu Mureș (1935-1940 și 1945-1948) și la cel din Timișoara (1940-1945).

A fost apoi director general al învățământului artistic din București (1949-1950), profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București (1952-1968), secretar (1949-1953) apoi vicepreședinte (1953-1977) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei vicepreședinte a fost din 1968, apoi a lucrat la Revista Muzica (1953-1964) al cărei redactor șef a fost între 1957-1964.

Laureat al premiului "Gottfried von Herder" al Universității din Viena (1974).

Creația muzicală

A scris numeroase studii de muzicologie, precum și două volume importante despre istoria muzicii românești în secolele 19-20.

• Rapsodiile bănățene nr. 1 (1926) și nr. 2 (1928),
• Două dansuri populare pentru orchestră (1931)
• Priculiciul (suită de balet) (1931),
• Tripticul Preambul. Intermezzo, Marș (1958)
• Cinci piese pentru orchestră de coarde (1964)
• Sinfonietta nr. 2 (1967)
• Prolog simfonic (1974)
• Sonata pentru orgă și orchestră de coarde (1976)

muzică de film

• Viața nu iartă (1958),

muzică pentru fanfară

• Rapsodia militară (1958)

muzică corală bisericească

• Psalmul 127 (1927),
• Liturghia pentru cor mixt pe melodii de strană din Banat (1928)
• Liturghia nr. 2 pe melodii de strană din Ardeal (1938).

Scrieri

• Muzica bisericească corală la români tipărit la Editura Mentor (Moravetz) din Timișoara (1944),
• Istoria muzicii universale și românești (1938),
• George Enescu (1964),
• Studii și eseuri (1953-1964),
• Creația muzicală românească în secolele XIX-XX, două volume (vol.I 1968, vol.2 1979),
• Studii și eseuri muzicale, Editura muzicală, București, 1974.

Premii și distincții

• Mențiunea I de compoziție "George Enescu" (1934)
• Premiul III de compoziție "George Enescu" (1936)
• Premiul II de compoziție "George Enescu" (1937, 1938)
• Premiul I de compoziție “George Enescu” (1943)
• Premiul de Stat (1954)
• Premiul de Creație al Uniunii Compozitorilor (1968, 1975, 1977)
• Premiul internațional "Gottfried von Herder" al Universității din Viena (1974)
• Membru corespondent al Academiei de Arte din Berlin, RDG (1975)

În cadrul acțiunii "Zilele Culturii la Bocșa", 6-11 noiembrie 2007, compozitorului Zeno Vancea, laureat al Premiului "Herder" în 1974, i s-a decernat, post-mortem, și titlul de "Cetățean de Onoare al orașului Bocșa".^[4]

 "Imagini bănăţene" pentru cor mixt (1956)

"Images from Banat" for mixed choir (1956)

Virginia Mantu (soprano) & Marcel Trandafirescu (tenor) - Corul a Radioteleviziunii Române (Bucharest National Radio Chorus), conducted by Carol Litvin