Biografia zilei: Voltaire

[altmariusideea]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Voltaire
Pseudonim	Voltaire
Nume la naștere	François-Marie Arouet
Naștere	21 noiembrie 1694 Paris, Franța
Deces	30 mai 1778 (83 de ani) Paris, Franța
Ocupație	Scriitor, filosof
Confesiune	Deism
Naționalitate	Franceză
Activitatea literară
Influențe Bolingbroke,[1] Confucius, Cicero, John Locke, Isaac Newton, Plato, Pascal
A influențat pe Revoluția franceză, Nikola Tesla, Victor Hugo,Frederick cel Mare, Părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii, Marquis de Sade, Alexandr Pușkin,Friedrich Nietzsche, Karl Marx, Juan José Castelli,Jean-Paul Sartre, A.J. Ayer

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez.

Portretul lui Voltaire

Date biografice

Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).

Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprima credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot și unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuși, Voltaire a ajuns la contradicții cu Friedrich al II-lea, așa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondența cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde și-a petrecut pe proprietatea sa din Ferneyultimul deceniu ca "înțeleptul din Ferney".

Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtați jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberați jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte a devenit cunoscut și pentru toleranța sa. Astfel și-a exprimat odată punctul său contradictoriu față de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați." Concepția sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care dețin puterea politică și filozofii care dețin înțelepciunea. De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) și-a imaginat Senzualismul.

Opera

• Œdipe (1718)
• Lettres philosophiques (1731)
• Zaïre (1732)
• Eriphile (1732)
• Le siècle de Louis XIV (1751)
• Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
• Essai sur les moeurs (1756)
• Candide (1759)
• Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
• Traité sur la tolerance (1763)
• Dictionnaire philosophique (1764)
• Traité sur la tolérance
• Irène
• Socrates
• Mahomet
• Mérope
• Nanine
• La princesse de Navarre (1745)
• L'Orphelin de la Chine (1755)^[2][3]

Referințe

1. ^ Voltaire, God and Human Beings
2. ^ Liu, Wu-Chi (1953). „The Original Orphan of China”. Comparative Literature 5 (3): 206–207.
3. ^ This is an adaptation of the famous Chinese play The Orphan of Zhao, based on historical events in the Spring and Autumn period.

Bibliografie

• App, Urs. The Birth of Orientalism. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 2010 (hardcover, ISBN 978-0-8122-4261-4); contains a 60-page chapter (pp. 15–76) on Voltaire as a pioneer of Indomania and his use of fake Indian texts in anti-Christian propaganda.
• Besterman, Theodore, Voltaire, (1969).
• Brumfitt, J. H. Voltaire: Historian (1958) online edition
• Davidson, Ian, Voltaire. A Life, London, Profile Books, 2010. ISBN 978-1-60598-287-8
• Durant, Will, The Story of Civilization. Vol. IX: The Age of Voltaire. New York: Simon and Schuster, 1965.
• Gay, Peter, Voltaire's Politics, The Poet as Realist, Yale University, 1988.
• Hadidi, Djavâd, Voltaire et l'Islam, Publications Orientalistes de France, 1974. ISBN 978-2-84161-510-0
• Knapp, Bettina L. Voltaire Revisited (2000)
• Mason, Haydn, Voltaire, A Biography (1981) ISBN 978-0-8018-2611-5
• McElroy, Wendy (2008). „Voltaire (1694–1778)”. in Hamowy, Ronald. The Encyclopedia of Libertarianism. Thousand Oaks, CA: SAGE; Cato Institute. pp. 521–2. ISBN 978-1-4129-6580-4. OCLC 750831024.
• Muller, Jerry Z., 2002. The Mind and the Market: Capitalism in Western Thought. Anchor Books. 978-0385721660
• Pearson, Roger, 2005. Voltaire Almighty: a life in pursuit of freedom. Bloomsbury. ISBN 978-1-58234-630-4. pp. 447
• Quinones, Ricardo J. Erasmus and Voltaire: Why They Still Matter (University of Toronto Press; 2010) 240 pages; Draws parallels between the two thinkers as voices of moderation with relevance today.
• Schwarzbach, Bertram Eugene, Voltaire's Old Testament Criticism, Librairie Droz, Geneva, 1971.
• Torrey, Norman L., The Spirit of Voltaire, Columbia University Press, 1938.
• Vernon, Thomas S. (1989). „Chapter V: Voltaire”. Great Infidels. M & M Pr. ISBN 0-943099-05-6
• Wade, Ira O. (1967). Studies on Voltaire. New York: Russell & Russell
• Wright, Charles Henry Conrad, A History of French Literature, Oxford University Press, 1912.
• "The Cambridge Companion to Voltaire", ed by Nicholas Cronk, 2009.

În franceză

• René Pomeau, La Religion de Voltaire, Librairie Nizet, Paris, 1974.
• Valérie Crugten-André, La vie de Voltaire [1]

Surse primare

• Morley, J., The Works of Voltaire, A Contemporary Version, (21 vol 1901), online edition

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deVoltaire

La Wikisursă există texte originale legate de Voltaire

La Wikicitat găsiți citate legate deVoltaire.

• Encyclopédie, ARTFL Project, University of Chicago
• PRÉSENTATION DES OEUVRES COMPLÈTES DE VOLTAIRE EN CD-ROM, Voltaire: Édition Electronique^{[nefuncțională]}
• Château de Cirey – Residence of Voltaire, visitvoltaire.com
• Gabrielle Émilie Le Tonnelier de Breteuil Marquise du Châtelet, School of Mathematics and Statistics, University of St Andrews, Scotland
• Hewett, Caspar J. M. (1 august 2006). „The Great Debate: Life of Voltaire.”. Accesat la 2 noiembrie 2008.
• The Société Voltaire
• An analysis of Voltaire's texts (in the "textes" topic) fr
• Complete French ebooks of Voltaire fr
• Biography and quotes of Voltaire
• Full Ebooks of Voltaire in French on the website "La philosophie"
• Institut et Musée Voltaire, Geneva, Switzerland
• franceză {{{1}}} Works by Voltaire edited at athena.unige.ch
• Internet Encyclopaedia of Philosophy on Voltaire
• Monsieur de Voltaire Correspondence in French
• The Life of Voltaire Essay by Caspar J M Hewett
• VisitVoltaire.com site with images
• Voltaire Foundation, Oxford, United Kingdom
• Voltaire on the 10 French Franc banknote.
• Voltaire's Candide and Leibniz
• Voltaire's works: works: text, concordances and frequency list
• Voltaire's writings from Philosophical Dictionary. Selected and Translated by H.I. Woolf, 1924
• Worldly and Personal Influences on Voltaire's Writing
• Lucrări de {{{name}}} la Proiectul Gutenberg
• Free eBooks by Voltaire at Manybooks [English and French]
• Lucrări de sau despre Voltaire în biblioteci (catalog WorldCat)
• Works by Voltaire in free audio format from LibriVox
• Voltaire's works and chronology
• About Voltaire in "Lucidcafé"
• Online Library of Liberty – The Works of Voltaire (1901). Some volumes, including mostly the unabridged Dictionnaire philosophique, translated by William F. Fleming
• franceză {{{1}}} Voltaire, his work in audio version