Biografia zilei: Vladimir Vladimirovici Putin

[altmariuspoliteia]

Vladimir Putin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vladimir Vladimirovici Putin  Președinte al Federației Ruse Deținător actual Funcție asumată  7 mai 2012 Precedat de Dimitri Medvedev Succedat de -  Primul Ministru al Federației Ruse În funcție 8 mai 2008 – 7 mai 2012 Precedat de Viktor Zubkov Succedat de Dmitri Medvedev (propus) Al doilea Președinte al Rusiei În funcție 7 mai 2000 – 7 mai 2008 Precedat de Boris Elțîn Succedat de Dmitri Medvedev Născut(ă) 7 octombrie 1952  Leningrad, URSS Partid politic Rusia Unită Soție Liudmila Putina Confesiune Ortodox Rus Semnătură modifică

Rusia Acest articol face parte din seria: Politica și Guvernul Rusiei Constituția Președinte: Vladimir Putin Prim-ministru: Dmitri Medvedev Adunarea Federală Sovietul Federației Duma de Stat Puterea judecătorească Curtea Constituțională Curtea Supremă Curtea Supremă de Arbitraj Partide politice Alegerile din Rusia Prezidențiale: 1991 - 1996 - 2000 - 2004 - 2008 - 2012 Parlamentare: 1990 - 1993 - 1995 - 1999 - 2003 - 2007 -2011 Subdiviziuni administrative Subiecte federale Drepturile omului Relațiile externe Politica altor țări •  Acest cadru: v • d • m

Vladimir Vladimirovici Putin (în rusă: Влади́мир Влади́мирович Пу́тин, n. 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) este un om politic rus. În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de Președinte al Federației Ruse. A îndeplinit funcția de prim-ministru în perioada 8 mai 2008- 4 martie 2012. El a devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, dupa ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi el a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până in 7 mai 2008.

Din cauza limitei prevazute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv. După victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev, în alegerile prezidențiale din 2008, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție începând din 8 mai 2008 și va ocupa această funcție până la data de 4 martie 2012, când va deveni pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției).

C

Copilărie

Putin cu mama sa, Maria Ivanovna, în iulie 1958

Putin ca adolescent

Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952în Leningrad, avându-i ca părinți pe Vladimir Spiridonovici Putin (1911—1999) și pe Maria Ivanova Selomova (1911—1998). Mama lui era muncitoare la o fabrică, iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietica, într-o unitatesubmarină în cursul anilor 1930,^[1] Ulterior Putin tatăl a lucrat pentru NKVD, într-un grup de sabotaj in vremea celui de-al Doilea Război Mondial.^[2] Doi frați mai mari s-au născut în mijlocul anilor1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de difterieîn timpul asediului Leningradului. Bunicul patern, Spiridon Putin (1879—1965), a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin.^[3] În cartea autobiografică a lui Putin, Ot Pervogo Litsa (română: La persoana întâi),^[1], bazată pe interviurile pe care le-a acordat, se vorbește despre începuturile umile, printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din Leningrad. La 1 septembrie 1960 Vladimir a început sa învețe la Școala elementară nr. 193 de pe strada Baskov, aflată vizavi de casă. Până în clasa a cincea, era unul din puținii elevi, din clasa sa de 45 de copii, care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri, aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat.

În clasa a șasea a început să se dedice sportului, mai ales artelor marțiale sambo și judo, dar in cursul vietii a practicat si tenisul, ski si pilotajul.În tinerețea sa, Putin a avut drept modele de admirație personajele ofițerilor de inteligență, ce apăreau pe ecranele sovietice, jucate de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov.

Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad în 1975 .^[4] cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În timpul anilor de studenție, el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991.^[5] De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa.

Carieră la KGB

Vladimir Putin în 1988 ca director alFSB

După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj. În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la asa numita direcție nr.5 a KGB-ului, care a combatea opoziția politică. ^[6] Ziarul Washington Post a indicat faptul că el s-a ocupat o vreme cu urmărirea unor cetățeni străini aflați la Leningrad.^[7] A primit ulterior oferta de a se transfera la servicul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB (în rusă: Первое Главное Управление) și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la , Școala Superioară Dzerjinski a KGB, din Moscova iar apoi, prin mijlocul anilor 1980, la Institutul KGBYuri Andropov din Moscova (acum fiind Academia pentru Inteligență Externă).

Din 1985 până în 1990, KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresden, pe atunci în Republică Democrată Germană.^[8] După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice, Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică, la Leningrad, iar în iunie 1991 a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad, aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov. În aceasta nouă calitate, Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți. A reluat legaturile cu Anatoli Sobceak , pe atunci primarul Leningradului. Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia. Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991.

Începuturile carierei politice

Putin la Sabantuy în Kazan în iunie 2000.

În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale. La 28 iunie 1991 a fost numit șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg, însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine. Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului. În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecințe imediate.^[9][10] Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe, până în 1996.

Din 1994 până în 1997, Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg . În martie 1994 a devenit Vice-primarul orașului Sankt-Petersburg. De asemenea intre 1995 - iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg . În acelaș timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.

Prim-ministru (1999)

În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste Cecenia.După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.

Președinție

Călătoriile internaționale ale lui Vladimir Putin în timpul preşedinţiei sale: în Europa nu a fost în România şi ţările baltice

Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-și justifice propria politică anti-teroristă, făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliția împotriva terorismului internațional.

Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate și reducerea drastică a corupției, dar și acuzat de o parte a opoziției de a fi inițiatorul metodelor de intimidare și aducere la tăcere a adversarilor politici. El și-a exprimat nemulțumirea la Conferința de la Helsinki din noiembrie2006, că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admitereaRomâniei și Bulgariei în Uniunea Europeană. La presiunile sale,Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la București.

În perioada celor două mandate succesive de președinte (2000-2008), Vladimir Putin a redat Rusiei demnitatea și forța politică pe plan internațional. De asemenea, Rusia a cunoscut o creștere economică fără precedent de la căderea Uniunii Sovietice, jucând un rol important pe piața globală de capital.

Vladimir Putin este apreciat de majoritatea conaționalilor săi, lucru relevat și prin faptul că succesorul propus și susținut de el la Președinția Rusiei, Dmitri Medvedev, a reușit să câștige alegerile.

Primul mandat (2000-2004)

La 31 decembrie 1999, Boris Elțîn se retrage din funcția de Președinte al Rusiei, Putin devine președinte interimar, pentru ca, la alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000, să fie ales cu o majoritate de 52,50% din voturile exprimate. Este reales în martie2004, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.

Al doilea mandat (2004-2008)

Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.

Al treilea mandat (2012-)

A fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani în martie 2012.

Prim-ministru (2008-prezent)

În urma expirării celor două mandate și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei, Putin este desemnat de Medvedev ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție în 8 mai 2008.^[11]

Familia și viața personală

Vladimir Putin este căsătorit cu Ludmila Putin (n. 1958), din 1983 și are două fete: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) și Maria (n. 1986 tot în Dresda, Germania). Soția sa a studiatfilologia la Universitatea din St. Petersburg. După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine, vorbind curent limbile germană, francezăși spaniolă. În casa familiei Putin se mai află și un pudel alb, numit Tosca.

Avere personală

Potrivit unor surse neconfirmate, Putin ar putea avea 40 de miliarde dolari în active.^[12]

Artele marțiale

Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul. Putin a început să se antreneze practicând sambo (artă marțială originară din Uniunea Sovietica) de la vârsta de 14 ani, înainte de atrece apoi la practicarea judo-ul, pe care o exercită și în prezent. El a câștigat competiții in domeniul acestui sport în orașul său natal.

Onoruri

Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate și a acordat un nou statut țării sale.(sursa: Reuters). Premiul este acordat pentru o "pricepre extraordinară de lider, pentru preluarea unei țări care se afla în haos și căreia i-a adus stabilitate", a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul șef al revistei Time.

Putin în enciclopedii

• Putin, Vladimir// Dicționar enciclopedic Cartier, București-Chișinău, Ed. Cartier, 2004, p. 1208
• Putin, Vladimir Vladimirovici//Dicționar Enciclopedic, București, Editura Enciclopedică, vol.5, 2004
• Putin, Vladimir Vladimirovici//Bol'shoi Rossiiskii entsiklopedicheskii Slovar, M., Izd-vo Drofa, 2009
• Putin, Vladimir// Enciclopedia Universală Britannica, București- Chișinău, Ed. Litera, 2010, vol. 12, p.323

Referințe

1. ^ ^a b en Vladimir Putin, Nataliya Gevorkyan, Natalya Timakova, Andrei Kolesnikov (2000). First Person - carte de V. Putin.ISBN 9781586480189
2. ^ en Bernard Gwertzman, The New York Times. „The KGB Candidate: Trei ziariști din Moscova vorbesc despre noul pr...”. Accesat la 01.2009.
3. ^ en Peter Baker and Susan Glasser.. Kremlin Rising: Vladimir Putin and the End of Revolution,p. 40. New York, Scribner, 2005. ISBN 0-7432-6431-2
4. ^ ru Universitatea de stat Sankt Petersburg. „Выпускники за 1975 год.”. Accesat la 01.2009.
5. ^ ru Site-ul Kremlin.ru. „Владимир Путин. "От Первого Лица"”. Accesat la 01.2009.
6. ^ en Vladimir Pribylovsky și Yuri Felshtinsky. The Age of Assassins. The Rise and Rise of Vladimir Putin., paginile 299-300.ISBN 190-614207-6
7. ^ en David Hoffman. „Putin's Career Rooted in Russia's KGB. The Washington Post 30 ianuarie 2000”. Accesat la 3 octombrie 2009.
8. ^ en International Herald Tribune, 9 October 2006. „Putin gata de a vizita Dresden, locul de munca a lui in calitate de...”. Accesat la 3 octombrie 2009.
9. ^ hrvc.net
10. ^ Putin's Career Rooted in Russia's KGB (washingtonpost.com)
11. ^ ro Mediafax. „Vladimir Putin, noul premier al Rusiei”. Accesat la 8 mai 2008.
12. ^ ro Wall-Street.ro "Vladimir Putin mana de fier a Rusiei"

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deVladimir Putin

• ro Vladimir Putin – punctele tari si cele slabe ale personajului
• en Putin - omul anului 2007
• ru Site web dedicat lui Putin
• ru Superputin.ru, Vladimir Putin, eroul unor benzi desenate.
• ro Ce făceau Vladimir Putin și Dmitri Medvedev în timpul tentativei de..., 16 August 2011, Evenimentul zilei
• ro Cum gândește Vladimir Putin, 2 aprilie 2012, Octavian Manea, Adevărul
• ro Ce urmează pentru Rusia după revenirea lui Putin la Kremlin, 4 martie 2012, Matei Dobrovie, Adevărul
• ro Cum funcționează neo-feudalismul rus, marca Putin, 23 martie 2012, Octavian Manea, Adevărul

Articole biografice

• ro KGB-istul Vladimir Putin este polita de asigurare a lui Boris Eltin..., 11 august 1999,Evenimentul zilei
• ro Povestea lui Vladimir Putin: de la băiatul sărac, la liderul absolu..., 7 Octombrie 2011, Roxana Roseti, Evenimentul zilei

Președinți ai Federației Ruse Președinți Boris Elțin (1991–1999) · Vladimir Putin (2000–2008) · Dmitri Medvedev (2008–2012) ·Vladimir Putin (2012-prezent)