Biografia zilei: Titus Popovici

[altmariusliterar]

http://mnlr.ro/titus-popovici/

http://mnlr.ro/wp-content/uploads/2017/10/Popovici-Titus-1-379x500.jpg 379w, http://mnlr.ro/wp-content/uploads/2017/10/Popovici-Titus-1-768x1012... 768w" sizes="(max-width: 1214px) 100vw, 1214px" />

Pe 29 octombrie 1994 a murit lângă Tulcea, într-un accident de vânătoare, Titus Popovici (n. 16 mai 1930, Oradea). S-a speculat mult cu privire la un posibil asasinat montat, după dezvăluirile despre nomenclatura comunistă făcute la emisiunile TV ale lui Mihai Tatulici; prietenul său, prozatorul Alecu Ivan Ghilia, e de părere că împușcarea din mașină a unui iepure l-ar fi dezechilibrat fatal pe bătrânul șofer. De departe principalul scenarist de film al epocii comuniste, Titus a reprimat în el un bun scriitor. Mandarin versatil, era capabil să scrie în același timp narațiuni pro-comuniste de succes și, ca un Procopius din Cezareea, romane anticomuniste de sertar (joyceanul Cutia de ghete, 1991, dar mai ales postumele Disciplina dezordinii. Roman memorialistic și Cartierul Primăverii, satyricon-uri senzaționale, cu dezvăluiri picante de culise despre viața intimă a nomenclaturii – de la abuzarea din închisoare a lui Ceaușescu de către Dej la dezlănțuirile bahice ale lui Hrusciov și aventurile clandestine ale lui Bodnăraș).  Bihorean trecut, după absolvirea Literelor bucureștene, prin Școala de Literatură, a debutat în 1955 cu un volum de Povestiri,după un volum de schițe scris în colaborare cu Francisc Munteanu (Mecanicul și alți oameni de azi). Consacrarea ca prozator o va cunoaște cu notabilele fresce „pe linie” Străinul (1955) și Setea (1958), ale căror titluri trimit spre Camus și Hamsun. Cele două cărți, legate între ele, explorează cu talent, într-o țesătură narativă solidă, conflictele socio-politice din anii celui de-al doilea război mondial și imediat după, proiectate într-o lume a orașului ardelean pe care o va revizita în serialul de impact Lumini și umbre. Ambele vor fi ecranizate, ca și piesele de teatru Passacaglia (1960, despre drama unui pianist evreu cu mâinile mutilate de fasciști) și Puterea și adevărul (1973, standard al epocii, în care se confruntă activistul rău, posedat de putere, și activistul bun, obsedat de adevăr). Capodopera prozei sale din anii comunismului rămâne însă nuvela existențialistă Moartea lui Ipu (1970, ecranizată și ea), despre un individ slab de minte ales de colectivitatea unui sat să se sacrifice – nevinovat – în locul ei pentru a scăpa de exterminarea generală, după ce militarii naziști descoperă o crimă și vor să o răzbune. Însemnările despre Cuba și „romanul cinematografic” Judecata au doar valoare de document ideologic. Singurele poeme editate sunt însă cele reunite în  „eseul memorialistic” Cartea de la Gura Zlata (1991), miscelanee moraliste cu secvențe despre vânătoare și pescuit din vremea în care T.P. conducea revista de profil (pasiunea piscicolă i-a și Operațiunea „Monstrul”). Devenit academician, membru în Comitetul Central, vicepreședinte al USR, membru în Marea Adunare Națională etc., scenaristul se impune ca principal spin doctor al „epopeii naționale”, alături de regizorul Sergiu Nicolaescu, adaptând inteligent comercialismul filmelor occidentale de acțiune la istoria oficială autohtonă. Majoritatea filmelor de mare succes (unele „au făcut istorie” și au intrat în folclor, fiind publicate și ca „narațiuni cinematografice”) îi poartă semnătura: de la seria cu Dacii și Columna la Mihai Viteazul, Horea și Noi, cei din linia întâi, de la seria polițistă cu comisarul Moldovan la westernul cu „ardelenii” (pruncul, petrolul, dolarii, artista, profetul…), fără a uita aventuros-istorizantele Capcana, Conspirația și Nemuritorii, serialul Lumini și umbre, comediile demascatoare Secretul lui Bacchus și Secretul lui Nemesis. Câteva sunt repere mainstream: ecranizările La Moara cu norocși Pădurea spânzuraților (mai puțin Ion…), Valurile Dunării (regia: Liviu Ciulei), Actorul și sălbaticii (regia: Manole Marcus), Operațiunea „Monstrul” (idem). După 1990 s-a adaptat noilor rigori consumeriste în comediile romantice Miss Litoral și Divorț… din dragoste, sau în grotescul Crucea de piatră, unde, ca în romanele de sertar, întoarce pe dos mănușa comercială a propagandei, departe de forma care l-a consacrat.

Text de Paul Cernat

foto: Arhiva MNLR