Biografia zilei: Smaranda Brăescu

[altmarius]

Altădată, pe 21 mai

Publicat: Ieri, 11:52

1897 – s-a născut Smaranda Brăescu, denumită şi „Regina Aerului”, prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. Ea a văzut lumina zilei în satul Hănteşti, comuna Buciumeni (judeţul Galaţi).
Între anii 1904 – 1909 Smaranda a urmat clasele primare la Viezureşti, în satul natal ne existând şcoală primară. Din mărturisirile celor ce au cunoscut-o, Măndiţa (cum era alintată în familie) a fost o „şcolăriţă bună, vioaie, vrednică şi dezgheţată”[1]. Pentru cursurile secundare a fost nevoită să meargă la Bârlad. Aici, Smaranda Brăescu a văzut pentru prima oară un avion, iar de atunci în suflet i-a încolţit dorinţa de a zbura şi de a avea propriul ei aparat. Mai târziu a aflat că avionul ce l-a privit cu atâta admiraţie l-a avut la manşă pe pilotul Gheorghe Negrescu, care s-a transformat cu timpul nu doar într-un model inspirator pentru adolescenta Smaranda Brăescu, ci şi un susţinător al proiectelor sale.
După absolvirea liceului, între 1920 – 1923, Smaranda Brăescu a fost o perioadă învăţătoare în satul său. Adesea, în timpul liber, mergea la Tecuci (cam la 20 km distanţă de casă) unde exista un aerodrom al Şcolii militare de pilotaj, în jurul căreia luase naştere un nucleu profesionist de aviatori.
 
* * *
 
Primul zbor al Smarandei Brăescu a avut loc în 1923, la şcoala din Tecuci, alături de pilotul militar Dumitru Naidinescu. Entuziasmul a fost de scurtă durată, fiindcă oricât de talentată s-a dovedit, i s-a comunicat că fiind femeie, nu avea nici o şansă să devină pilot militar. Doar că această mărturisire nu o va dezarma pe Smaranda Brăescu.
Dorind să-şi continue studiile, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (secţia de ceramică), pe care a absolvit-o în 1929. Pentru a-şi plăti cursurile, a avut în paralel o slujbă la o bancă.
 
* * *
 
În anul 1927 Smaranda Brăescu l-a cunoscut la un miting aviatic ţinut la Băneasa, pe  celebrul inventator şi paraşutist german Otto Heineke, care a brevetat în 1925 paraşuta care îi poartă numele. Acesta, impresionat de interesul pe care l-a arătat tânăra româncă pentru paraşutism a încurajat-o să urmeze cursurile de paraşutism de la Berlin. Intuiţia şi munca mentorului său au fost răsplătite din plin, când în 1928, Smaranda Brăescu a executat primul ei salt cu paraşuta, de la o înălţime de 600 metri, devenind astfel prima femeie paraşutist din România şi a treia din Europa. Au urmat apoi salturile de la 700, 1.000 şi 2.000 de metri (când la Satu Mare a suferit un cumplit accident ce a ţinut-o la pat peste şase luni). După ce s-a vindecat, Măndiţa i-a uimit pe toţi, când a sărit din avionul celebrului pilot român Alexandru Papană, de la 6.000 metri (înălţime record pentru un avion românesc), în ziua de 2 octombrie 1931, realizând recordul mondial feminin şi totodată primul record mondial sportiv al României. Visul ei era însă recordul mondial absolut, care a devenit realitate, când în urma unei chete organizate în ţară de ziarul „Universul”, Smaranda Brăescu a putut merge în Statele Unite ale Americii, la Miami (în Florida). Aici, pe 19 mai 1932, ea a sărit cu paraşuta de la peste 7.000 metri. Din păcate însă, recordul i-a fost omologat la doar 22.733 feet (picioare) şi nu 24.000[2], dându-se vina pe barograful cu care s-au făcut măsurătorile.  
Cât a sta în Statele Unite ale Americii, Smaranda Brăescu a urmat şcoala de pilotaj, obţinând mult visatul brevet în 15 octombrie 1932 (fiind prima femeie din ţara noastră brevetată în această ţară).
 
* * *
 
Revenită în România, Smaranda Brăescu a primit din partea regelui Carol al II lea, a doua baretă la Ordinul „Virtutea Aeronautică” clasa „Crucea de Aur” (prima baretă a obţinut-o după recordul feminin). Cu toate acestea, între 1934 – 1935 ea a depus o serie de eforturi pentru a găsi un avion cu care să zboare, faptul că era deţinătoarea unui record mondial absolut şi pilot brevetat în Statele Unite ale Americii, ne ajutând-o în nici un fel. Şi cum se pare că singură nu ar fi avut şanse, a intervenit din nou ziarul „Universul”, care a făcut o subscripţie publică pentru avionul dorit: un aparat uşor, „bun, ieftin, cu rază mare de acţiune”[3].
În anul 1935 Smaranda Brăescu participă la Raidul Londra – Paris – München – Viena – Budapesta – Bucureşti, iar un an mai târziu (în luna aprilie) la Raidul Bucureşti - Roma. Acesta din urmă a fost executat cu avionul „Aurel Vlaicu” şi a implicat un zbor de 5 ore şi jumătate, cu o aterizare la Rimini din cauza curenţilor, cea mai mare parte din drum la o altitudine de peste 3.000 de metri. De la Roma a plecat în linie dreaptă spre Tripoli, traversând Marea Mediterană în condiţii deosebite, din care nu au lipsit vântul puternic şi căldura înăbuşitoare. Aflând de peripeţiile prin care a trecut, mareşalul Italo Balbo (un celebru aviator italian) a primit-o în audienţă pe Smaranda Brăescu şi a felicitat-o pentru „primul zbor făcut în asemenea condiţiuni”[4]. Mai apoi în cinstea ei a fost organizată o recepţie la Palatul guvernamental, la care românca s-a prezentat în costum naţional.
 
* * *
 
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu a activat ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe Frontul de Răsărit şi mai apoi pe Frontul de Est, eforturile fiindu-i răsplătite în 1943 cu Ordinul Crucea „Regina Maria”, clasa a III a.
După 23 august 1944, Smaranda Brăescu s-a înscris în Detaşamentul VII de voluntari „Corneşti”[5] şi a luptat pentru eliberarea Ardealului, iar după întoarcerea armelor contra foştilor aliaţi germani, Corpul Aerian Român a luptat în subordinea directă a Armatei Roşii.
Hotărâtă să se implice în ceea ce se petrecea în jurul său, Smaranda Brăescu şi-a pus semnătura pe un memoriu, în care critica falsificarea alegerilor din 1946 de către autorităţile de la Bucureşti. Documentul îi va aduce din partea comuniştilor, condamnarea la doi ani închisoare în contumacie. A reuşit totuşi să se sustragă pedepsei, ca urmare a unor oameni cu suflet ce au ascuns-o în propriile lor case.
 
* * *
 
Smaranda Brăescu a încetat din viaţă la 2 februarie 1948, fiind înmormântată în Cimitirul Central din Cluj, sub numele de Maria Popescu.
 
VASILESCU GABRIELA
 

[1]Ana Maria Sireteanu, Tudor Sireteanu – Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu, Editura Vremea, Bucureşti, 2010, pg. 26

[2]Ibidem, pg. 51

[3]Ibidem, pg. 53

[4]Ibidem, pg. 56

[5]Ibidem, pg. 62