Biografia zilei: Simion Mehedinți

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Membru titular al Academiei Române

Simion Mehedinți
Geograful Simion Mehedinți
Născut	16 octombrie 1868 Soveja, România
Decedat	14 decembrie 1962, (94 de ani) București, Republica Populară Română
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	geograf, geopolitician
Partid politic	membru al Mișcării legionare

Simion Mehedinți (n. 16 octombrie 1868, Soveja - d. 14 decembrie 1962, București) a fost un academician,geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare.^[1]

Educație, viață profesională

Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie.

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții. A devenit membru al Mișcării legionare și era un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu ^{[necesită citare]}.

A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.

Opere selective

• Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
• Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
• Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
• Introducere în studiul geografiei. București, 1904
• Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
• Către noua generație. București, 1912
• Poporul. București, 1913
• Primăvara literară, București, 1914
• Omul politic. București, 1915
• Școala poporului, București, 1918
• Legea Eforiilor, București, 1918
• Însușirile omului de Stat, București, 1919
• Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
• Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
• Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
• Titu Maiorescu, București, 1925
• Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
• Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
• Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
• Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
• Geografia României, București
• Geografia României pentru clasa a III-a, București
• Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
• Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
• Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
• Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
• Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
• Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
• Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach,  Florida, 1986

Publicații și studii

• Insula Șerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV
• Locul geografiei între știinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
• Obiectul și definiția geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901
• Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", Vol. I, 1910
• Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919
• Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", București, 1922
• Dacia pontica și Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, București, 1923
• Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", București, 1924
• Rumänische Volkskultur. În "Völkermagazin", Berlin, 1924
• Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
• Considerațiuni geopolitice în Milvovia, anul I, numărul 1, București, 1930 ^[2]
• Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În "Memoriile Academiei Române", București, 1930
• Moța-Marin - Urmașii lui Eminescu. În "Cuvântul Studențesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, București
• Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938
• Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea și Marea Neagră" ținute la Liga Navală Română, București, 1938
• Creștinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 194o

Note

1. ^ http://miscarea.net/geek/article.php?story=20081205014410469
2. ^ Folosită ca sursă majoră în Monografia județului Putna, Focșani, 1943

Bibliografie

• Mircea A. Diaconu - Simion Mehedinți - Scrisori către Constantin Brătescu, Editura „Convorbiri Literare”, Iași, 2001, ISBN 973-98221-7-7.

Legături externe

• Simion Mehedinti - savantul geograf si pedagogul crestin, 4 iulie 2012, Profesor Aurel Popescu, CrestinOrtodox.ro
• Simion Mehedinți - savantul, profesorul, creștinul, 16 decembrie 2009, Dr. George Enache, Ziarul Lumina
• Academicianul Simion Mehedinți: „În toate duminicile, copiii să vin..., 20 octombrie 2008, Mihai Grobnicu, Ziarul Lumina