Biografia zilei: Simion Mehedinţi

[altmariusliterar]

Simion Mehedinţi

(16 oct. 1868 - 14 dec. 1962)

 

 VIAŢA. Simion Mehedinţi, cel din urmă vlăstar al familiei Neculai şi Voica Mehedinţu, s-a ivit ,,la anu unamie optu sute şazezeci şi opt, luna octomvrie, ziua optsprezece - când a fost declarat copilul - Semionu a lui Neculai Mehedinţu, de secsu bărbătescu, născutu altăieri, în comuna Soveja, la casa părinţilor săi” [16 octombrie 1868]. Interesant este faptul că eroarea privind anul naşterii lui S. Mehedinţi s-a perpetuat până în anul 1997, când Asociaţia ,,Simion Mehedinţi”, Focşani-Vrancea, care a tipărit ed. a VIII-a a lucrării pedagogice ,,S. Mehedinţi-Soveja - Altă creştere. Şcoala muncii”, a publicat în facsimil actul de naştere al lui Simion Mehedinţi, act existent la Arhivele Naţionale, Focşani, Vrancea. Originea sovejană, acolo unde s-a zămislit Mioriţa, a considerat-o ca pe un blazon de înaltă nobleţe, fapt pentru care mai târziu a adăugat numelui său şi Soveja. ,,Omul acela [S.M.] a avut un mare noroc în viaţă. S-a născut în fundul unui sat de munte, din părţile Vrancei. Tatăl lui ştia numai carte bisericească veche, iar mama lui nu ştia nici să citească. Mare noroc, fiindcă de la dânsa am aflat cum se vorbeşte româneşte, fără cuvinte străine, cum sunt multe prin cele cărţi”.

Tatăl său se trage dintr-o familie de preoţi: bunicul savantului fusese preot în sat, fraţii au fost preoţi, iar tatăl Neculai Mehedinţu a fost dascăl la biserica satului.

Neculai şi Voica (Guriţă) Mehedinţu au avut 11 copii, dintre care 7 au murit, din copilărie, de vărsat. Cine scăpa de această teribilă boală trăia până la adânci bătrâneţe, cum s-a întâmplat şi cu Simion. Cei patru copii ai lui Neculai şi Voica au fost: Neculai – seminarist la Cetatea Albă şi preot la Păuneştii Vrancei; Marina, căsătorită cu preotul Constantinescu în Soveja; Ion, preot la Soveja, şi Simion, academician, întemeietorul geografiei române moderne.

Copilăria va fi fost ca a tuturor celor de seama lui, până s-a dus la şcoală, pentru că ,,Boala de care a pătimit cel mic, dintre cei patru rămaşi în viaţă, n-a fost vărsatul, ci şcoala” - aluzie la metodele nepedagogice şi la pălciile de vergi, care erau la mare cinste şi cu care dascălii îşi îndemnau elevii la învăţătură.

Lumea copilăriei a săpat adânc în sufletul celui care abia venise pe lume. Deşi a plecat de mic de acasă - pe la nouă, zece ani - imaginea satului de sub codru, l-a urmărit ca pe nimeni altul, lăsând chiar cu limbă de moarte să fie dus în cimitirul alor săi, din Soveja - lucru care s-a înfăptuit în octombrie 1993.

După primele trei clase absolvite la Soveja, următoarele două clase le-a urmat la Vidra ,,unde se adunau copiii fruntaşilor din toată Vrancea”. Aici, alte orizonturi, altă viaţă, alţi oameni. În locul codrilor de brad, a pădurilor de fag şi de stejar, în locul Dragomirei - ,,un biet pârâu de raţe şi de gâşte” - a întâlnit Râul Putna care, atunci când venea învolburat, era ,,spaima lumii”. Şcoala era cam aceeaşi - ,,dondăneam pe de rost, ceea ce monitorul ne da, de ici până colo”.

Au urmat apoi şcolile de la oraşe: Seminarul de la Roman - 4 ani; Seminarul Central de la Bucureşti - 1 an; Liceul ,,Unirea” din Focşani - 1 an (1885-1886, cls. a V-a) şi Colegiul ,,Sfântu Sava”, din Bucureşti - 3 ani (1886-1889, cls. VI-VIII). Schimbările dese ale şcolilor şi ale profesorilor, nu numai că nu l-au derutat, dar i-au dat şi o altă învăţătură - şcoala vieţii - o altă perspectivă, i-au dat posibilitatea de a face comparaţii şi chiar şansa de a întâlni câte un dascăl de ispravă.

Aceşti profesori i-au sădit în suflet pasiunea pentru istorie, matematică şi pentru limba latină. După terminarea liceului a avut şansa de a fi apărut o bursă la Seminarul Normal Superior. Obţinând bursa, proaspătul bacalaureat avea asigurate condiţiile materiale, putându-se ocupa, cu toată energia de studii. Pe de altă parte, Mehedinţi a avut norocul de a întâlni a-ici doi mari profesori: Titu Maiorescu şi Alexandru Odobescu, personalităţi care îi vor marca întreaga viaţă. De la Maiorescu a luat dragostea pentru profesorat, ataşamentul faţă de tineri, pasiunea excursiilor, concretizată în celebrele Congrese ale profesorilor de geogra-fie (1904-1942). De la Odobescu i-au rămas înclinaţia către frumos şi orientarea spre geografie. Odobescu a fost cel care l-a recomandat pentru bursa oferită de Societatea Geografică Română.

Neculai şi Voica (Guriţă) Mehedinţu au avut 11 copii, dintre care 7 au murit, din copilărie, de vărsat. Cine scăpa de această teribilă boală trăia până la adânci bătrâneţe, cum s-a întâmplat şi cu Simion. Cei patru copii ai lui Neculai şi Voica au fost: Neculai – seminarist la Cetatea Albă şi preot la Păuneştii Vrancei; Marina, căsătorită cu preotul Constantinescu în Soveja; Ion, preot la Soveja, şi Simion, academician, întemeietorul geografiei române moderne.

Opere selective

• Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
• Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
• Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
• Introducere în studiul geografiei. București, 1904
• Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
• Către noua generație. București, 1912
• Poporul. București, 1913
• Primăvara literară, București, 1914
• Omul politic. București, 1915
• Școala poporului, București, 1918
• Legea Eforiilor, București, 1918
• Însușirile omului de Stat, București, 1919
• Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
• Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
• Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
• Titu Maiorescu, București, 1925
• Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
• Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
• Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
• Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
• Geografia României, București
• Geografia României pentru clasa a III-a, București
• Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
• Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
• Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
• Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
• Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
• Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
• Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach,  Florida, 1986

Publicații și studii

• Insula Șerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV
• Locul geografiei între știinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
• Obiectul și definiția geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901
• Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", Vol. I, 1910
• Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919
• Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", București, 1922
• Dacia pontica și Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, București, 1923
• Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", București, 1924
• Rumänische Volkskultur. În "Völkermagazin", Berlin, 1924
• Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
• Considerațiuni geopolitice în Milvovia, anul I, numărul 1, București, 1930 ^[2]
• Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În "Memoriile Academiei Române", București, 1930
• Moța-Marin - Urmașii lui Eminescu. În "Cuvântul Studențesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, București
• Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938
• Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea și Marea Neagră" ținute la Liga Navală Română, București, 1938
• Creștinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 194o