Biografia zilei: Simion Bărnuțiu

[altmariusistoric]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Simion Bărnuțiu
Născut(ă)	21 iulie 1808 Bocșa, Sălaj
Decedat(ă)	28 mai 1864 Sânmihaiu Almașului
Alma mater	Universitatea din Pavia
Profesie	Jurist

Mausoleul lui Bărnuțiu se află înBiserica Greco Catolică din Bocșa

Simion Bărnuțiu (n. 21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj - d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 înTransilvania.

Biografie

Născut într-o familie săracă, și-a început studiile la școala comunală de la 6 ani. După terminarea școlii, a urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar, apoi, Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic.^[1] De la 23 de ani, din anul 1831, predă istoria universală la o școală în Blaj. Nu și-a mai putut continua studiile istorice, drept consecință a unui proces în care a fost implicat. Din această cauză s-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. În 1848 a răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest în care milita pentru egalitatea națională. Tot atunci se implică în revoluția română, fiind unul dintre principalii săi lideri. Pe 14 mai 1848 a ținut un important discurs în Catedrala din Blaj, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj.^[2]

Revoluția odată înfrântă, Bărnuțiu s-a refugiat la Viena, unde a urmat cursurile Universității până în 1853, când a fost forțat să renunțe, ca urmare a intervențiilor poliției imperiale. Se mută în Italia, la Pavia, unde se înscrie la cursurile Facultății Juridice. Își ia doctoratul, iar, apoi, revine la Viena, unde August Treboniu Laurian îi face propunerea de a veni la Iași să predea, invitație pe care o acceptă, fiind la Iași din decembrie 1854. Timp de un deceniu, Bărnuțiu a rămas acolo.

În calitatea sa de profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și, apoi, la Universitatea din Iași (1860-1864), Bărnuțiu a format oameni cu o gândire nouă, oameni care, ulterior, au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moșiilor boierești și a celor mănăstirești.

Moartea și serviciul funerar

A murit în 28 mai 1864, la locul numit Gorgana, aparținător satului Sânmihaiu Almașului; în acel moment, Bărnuțiu, grav bolnav, era în drum, împreună cu nepotul său,Ioan Maniu, de la Iași spre Bocșa. A fost înmormântat în curtea bisericii de lemn din Bocșa, pe 3 iunie 1864, de către 30 de preoți, în frunte cu vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu. În 1948 rămășițele lui Bărnuțiu au fost mutate în interiorul mausoleului din Biserica Greco Catolică din Bocșa.

Activitatea politică

A fost unul dintre organizatorii și conducătorii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848.

Concepe și distribuie celebrul său manifest Proclamația din 24-25 martie 1848, în care enunță principiile sale, formulate anterior, începând din anul 1842, despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.

Opera

• Dreptul public al românilor (Iași, 1867)
• Dreptul natural privat (Iași, 1868)
• Dreptul natural public (1870)
• Dreptul ginților natural și poziția politică (doctrina constituțiunii)
• Constituțiunile statelor principale cu introducțiuni
• Antropologia
• Psihologia empirică
• Enciclopedia filozofiei teoretice
• Logica
• Metafizica
• Estetica
• Știința virtuții
• Pedagogia
• Românii și ungurii. Discurs rostit în Catedrala Blajului, 2/14 mai 1848, cu introducere și comentar de G. Bogdan-Duică, Cluj, 1924
• Discursul de la Blaj și scrieri de la 1848 , prefață de Ion Rațiu, ediție îngrijită de Ioan Chindriș, Cluj-Napoca, 1990
• Istoria filosofiei, ediție princeps după manuscris inedit coordonată de Ioan Chindriș, I-II, Editura România Press, București, 2000-2002 (colaboratori: Ioan Chindriș, Mihai-Teodor Racovițan, Gavril Matei și Ionuț Isac)
• Filosofia după W. T. Krug, ediție princeps după manuscris inedit, studiu introductiv de Ionuț Isac, text îngrijit, cronologie și notă asupra ediției de Ioan Chindriș, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004

Bibliografie

• G. Bogdan-Duică, Notesul de însemnări al lui Simion Bărnuțiu, în „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, II, 1923, p. 205-232.
• G. Bogdan-Duică, Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, București, 1924.
• Alexandru Marcu, Simion Bărnuțiu și Pietro Monti. Cu o scrisoare inedită, în Omagiu lui I. Bianu, București, 1927, p. 251-256.
• Alexandru Marcu, Simion Bărnuțiu, Al. Papiu Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia, București, 1935.
• Petre Pandrea, Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuțiu, București, 1935.
• Enea Hodoș, Din corespondența lui Simeon Bărnuțiu și a contemporanilor săi, Sibiu, 1944.
• D. D. Roșca, Europeanul Bărnuțiu, Sibiu, 1944 (ed. mai recentă în vol. Oameni și climate, Cluj, 1971, p. 73-101.
• Radu Pantazi, Simion Bărnuțiu. Opera și gândirea, București, 1967.
• Iosif Pervain și Ioan Chindriș, Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian, I-II, Editura Dacia, Cluj, 1972 (vol. II, p. 7-112).
• George M. Marica, Discursul lui Simion Bărnuțiu din 2/14 mai 1848, în vol. Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 121-138.
• George M. Marica, Scrierile mărunte ale lui Simion Bărnuțiu după 1850, în vol. Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p.137-215.
• Ioan Chindriș, Opera și ideile lui Simion Bărnuțiu, în “Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, XXIX, 1989, p.21-50.
• Ioan Chindriș, Simion Bărnuțiu, istoric al filosofiei, în "Manuscriptum", XVI, 1985, nr. 3, p. 124-137.
• Ioan Chindriș, Simion Bărnuțiu. Suveranitate națională și integrare europeană , Cluj-Napoca, 1998.
• Ioan Chindriș, Hermeneutica istorică a discursului lui Simion Bărnuțiu, în vol. 1848. Blajul și amintirea Revoluției, volum coordonat și ilustrat de Ioan Chindriș, Blaj, 1998, p. 33-40.
• Ioan Chindriș, Simion Bărnțiu la 1848, în vol. Transilvanica, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003, p. 420-424.
• Ioan Chindriș, Discursul lui Simion Bărnuțiu, în vol. Transilvanica, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003, p. 425-431.

Note

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deSimion Bărnuțiu

1. ^ Gheorghe Bogdan-Duică, Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, București 1924.
2. ^ Românii și ungurii. Discurs rostit în Catedrala Blajului, 2/14 mai 1848, cu introducere și comentar de G. Bogdan-Duică, Cluj 1924.