Biografia zilei: Profira Sadoveanu

[altmariusliterar]

Profira Sadoveanu, fiica lui Mihail Sadoveanu s-a nascut in 21 mai 1906 la Falticeni si a decedat in 2003 in Bucuresti intr-o saracie cumplita. De multe ori m-am intrebat de ce scriitorii si poetii au aceasta cruda soarta. In lucrarea "Destainuiri", aparuta la Editura Eminescu in 1989, autoarea acorda cateva pagini importante familiei Sadoveanu si activitatii sale literare. Se stie foarte bine ca Profira Sadoveanu l-a sprijint in activitatea literara pe tatal sau, fiind secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector si traducatoare.

"Am marturisit de multe ori in scris ca eram bibliotecara tatalui meu....ii si copiam manuscrisele si-i faceam corecturile numeroaselor lui lucrari - stateam cu el la sfat, comentand si discutand literatura, ca de la egal la egal... "

Un capitol din aceasta cartea mi-a placut in mod deosebit - Duiosul Caragiale.

"Caragiale e rau, cinic. Isi bate joc de toti si toate."

Intr-o discutie cu tatal sau, Profira Sadoveanu i-a luat apararea lui Caragiale, considerandu-l genial, asezandu-i opera alaturi de cea a lui Flaubert si Maupassant. Era prima data cand se impotrivea cu atata inversunare tatalui sau. Cu siguranta, Sadoveanu nu a facut-o intamplator! Dupa un timp, a povestit aceasta intamplare lui Caragiale care s-a apropiat de Profira si i-a spus: "Iti multumesc, Profirita! Toata lumea ma crede biciuitor, rau si crud! Numai mata ai inteles ca sunt duios!"

In memoriam Profira Sadoveanu
Nedic Lemnaru 

La venerabila varsta de 97 de ani, Profira Sadoveanu a plecat la cele vesnice in zorii unei zile senine de toamna blanda (3 octombrie 2003) dintr-o locuinta teribil de saracacioasa, sordida, situata la parterul unui bloc din Berceni (str. Huedin nr.4), unde isi impartea amarul ultimilor cinci ani de viata cu un cumnat al sau - ing. Paul Stiubei. A murit si el doar in urma cu aproape 3 saptamani la varsta de 98 de ani. Acesta fost casatorit cu o alta fiica a marelui prozator - Teodora. Profira Sadoveanu a venit pe lume in zorii unei zile de primavara, de marele praznic al Sfintilor Imparati Constantin si Elena (21 mai 1906). Era al treilea copil, din cei zece, al marelui nostru scriitor. Fiind fata, a fost botezata cu numele mamei lui Sadoveanu - Profira. Ea avea sa devina una din Doamnele scrisului romanesc. Pentru tatal sau, Profira nu a fost numai fiica, ci si secretar literar si editor, si arhivar, si corector, si traducatoare. Dar despre cariera literara a Profirei Sadoveanu, despre ambianta calda, romantica in care a trait si creat in casa parinteasca din Bucuresti, str. Barbu Stefanescu Delavrancea nr. 47, (de unde a fost alungata, samavolnic, impreuna cu cumnatul ei Paul Stiubei, acum cinci ani), vorbeste elocvent scriitoarea in volumul “Destainuiri” (Ed. Eminescu, 1989), cu precadere in capitolul intitulat sugestiv “De vorba cu mine insumi”. E o autoportretizare mai mult decat revelatoare in deslusirea destinului Profirei Sadoveanu.
Dar in ultimii cinci ani de viata Profira Sadoveanu nu a mai locuit in “culcusul” ei din strada Barbu Stefanescu Delavrancea. A fost alungata de oameni rai din caminul parintilor ei, undeva la marginea Bucurestilor, in cartierul Berceni. Toate lucrurile care o inconjurau: mobilierul, documentele de arhiva, miile de carti, manuscrisele olograf ale ei si ale lui Sadoveanu, tablourile de arta, pianul vienez si multe alte obiecte rare au fost sustrase de oameni nemernici cu inima haina... 
Profira a murit singura, in zorii zilei de 3 octombrie, si peste doar cateva ore era imbarcata in masina funerara fara lumanare, fara o floare, fara nici o binecuvantare crestineasca. Pleca, tot singura, pe drumul fara de intoarcere, spre o alta margine a Bucurestilor. In indepartatul cimitir Straulesti II o astepta o groapa la fel de rece, ca odaia in care fusese surghiunita in ultimii cinci ani de viata. Dumnezeu s-o primeasca in Imparatia cerurilor Sale