Biografia zilei: Philip Glass

[altmariusclassic]

compozitor american

Philip Glass
Philip Glass în 1993
Date personale
Nume la naștere	Philip Glass
Născut	31 ianuarie 1937 (85 de ani)[1][2][3][6]  Baltimore, Maryland, SUA[7]
Căsătorit cu	JoAnne Akalaitis[*][8]
Copii	Juliet Glass[*] Marlowe Glass[*]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii[9]
Religie	Budism iudaism
Ocupație	Compozitor
Studii	Juilliard School[*][4], Universitatea din Chicago[4],  Conservatoire américain de Fontainebleau[*],  Peabody Institute[*]
Gen muzical	Minimalism Classică Clasică Contemporană Ambient
Instrument(e)	Pian
Ani de activitate	1956–prezent
Case de discuri	Virgin CBS Records Nonesuch/Elektra Sony Classical/SME Records Orange Mountain Music
Colaborare cu	Diesel M Mike & Rich Slag Boom Van Loon Smooth Helmet
Premii	Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] Praemium Imperiale[*][5] BAFTA pentru cea mai bună coloană sonoră Premiul Glenn Gould[*] James Parks Morton Interfaith Award[*] Fulbright Scholarship[*] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]
Discografie
Listă completă	Philip Glass discography[*]
Înregistrări notabile	Symphony No. 7[*] Monsters of Grace[*] Symphony No. 4[*] La Belle et la Bête[*]
Prezență online
Site web pagină Facebook Internet Movie Database
Modifică date / text

Philip Glass (n. 31 ianuarie 1937,^[1][2][3][6] Baltimore, Maryland, SUA^[7]) este un compozitor american. Este adesea considerat cel mai influent compozitor al sfîrșitului de secol 20.^[10][11][12] Muzica sa e de asemenea adesea descrisă controversat ca minimalistă, împreună cu lucrările altor „minimaliști de seamă” La Monte Young, Terry Riley și Steve Reich.^[13]

Biografie

Mai tîrziu el s-a distanțat însăși de etichetarea sa ca "minimalist", descriindu-se în schimb ca un compositor de "muzică cu structuri repetitive."^[14] Deși primele sale compoziții muzicale mature împart mult cu ceea ce se numește în mod normal "minimalist", el a evoluat stilistic.^[15][16] În prezent, el se descrie ca fiind un "clasic", subliniind că este instruit în armonie și Contrapunct și a studiat compozitori ca Franz Schubert, Johann Sebastian Bach și Wolfgang Amadeus Mozart cu Nadia Boulanger.^[17] Glass este un compozitor prolific: el a scris lucrări pentru grupul muzical pe care l-a fondat, Philip Glass Ensemble (în cadrul căruia interpretează la clape), precum și opere muzicale, opere de teatru și zece simfonii, unsprezece concerte, lucrări solo, muzică de cameră, inclusiv cvartet de coarde și sonate instrumentale, și Coloane sonore. Trei dintre coloanele sale sonore au fost nominalizate pentru Premiul Oscar.

Printre prietenii lui Glass se numără mulți artiști și colaboratori de-ai săi, inclusiv artiști vizuali (Richard Serra, Chuck Close), scriitori (Doris Lessing, David Henry Hwang, Allen Ginsberg), regizori de teatru și film (incluzînd Errol Morris, Robert Wilson, JoAnne Akalaitis, Godfrey Reggio, Paul Schrader, Martin Scorsese, Christopher Hampton, Bernard Rose, și mulți alții), coreografi (Lucinda Childs, Jerome Robbins, Twyla Tharp), musizicieni și compozitori (Ravi Shankar, David Byrne, dirijorul Dennis Russell Davies, Foday Musa Suso, Laurie Anderson, Linda Ronstadt, Paul Simon, Joan LaBarbara, Arthur Russell, David Bowie, Brian Eno, Roberto Carnevale, Patti Smith, Aphex Twin, Lisa Bielawa, Andrew Shapiro, John Moran, Bryce Dessner și Nico Muhly). Printre colaboratorii recenți a lui Glass sunt colegii New Yorkezi Woody Allen, Stephen Colbert,^[18] și poetul și compozitorul Leonard Cohen. Potrivit unui interviu, Franz Schubert este compozitorul preferat a lui Glass, cu care el împărtășește ziua de naștere.^[19]

Filme despre Philip Glass

• 1976–Music With Roots in the Aether: Opera for Television. Tape 2: Philip Glass. Produs și Regizat de Robert Ashley.
• 1983–Philip Glass. From Four American Composers. Regizat de Peter Greenaway.
• 1985–A Composer's Notes: Philip Glass and the Making of an Opera. Regizat de Michael Blackwood.
• 1986–Einstein on the Beach: The Changing Image of Opera. Regizat de Mark Obenhaus.
• 2005–Looking Glass. Regizat de Éric Darmon.
• 2007–glass: a portrait of Philip in twelve parts. Regizat de Scott Hicks.

Premii și nominalizări

Globul de Aur Cea mai bună coloană sonoră Cîștigat: Kundun (1998) Cîștigat: The Truman Show (1999) Nominalizat: The Hours (2002) BAFTA[ Cea mai bună coloană sonoră Câștigat: The Hours (2002)

Oscar Cea mai bună coloană sonoră Nominalizat: Kundun (1997) Nominalizat: The Hours (2002) Nominalizat: Jurnalul unui scandal (2006) Altele 2010 NEA Opera Honors Award[20] 18th International Palm Springs Film Festival Award Praemium Imperiale (2012)

Referințe

1. atei, accesat în 27 aprilie 2014
2. ^ ^a b Philip Glass, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ ^a b Philip Glass, Internet Broadway Database, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ ^a b Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (1.Ausgabe)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
5. ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în 19 martie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ ^a b Philip Glass, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ ^a b „Philip Glass”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014
8. ^ Union List of Artist Names, 14 mai 2018, accesat în 21 mai 2021
9. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în 4 decembrie 2019
10. ^ Naxos Classical Music Spotlight podcast: Philip Glass Heroes Symphony
11. ^ „The Most Influential People in Classical and Dance”, New York Magazine, 8 mai 2006, accesat în 10 noiembrie 2008
12. ^ O'Mahony, John (24 noiembrie 2001), „The Guardian Profile: Philip Glass”, The Guardian, London, accesat în 10 noiembrie 2008
13. ^ Richardson, John (1999), Singing Archaelogy. Philip Glass's Akhnaten, University Press of New England, p.21
14. ^ „Biography”, PhilipGlass.com, arhivat din original la 4 august 2013, accesat în 10 noiembrie 2008
15. ^ Smith, Ethan, „Is Glass Half Empty?”, New York Magazine, accesat în 10 noiembrie 2008
16. ^ Smith, Steve (23 septembrie 2007), „If Grant Had Been Singing at Appomattox”, The New York Times
17. ^ McKoen, Belinda (28 iunie 2008), „The Sound of Glass”, Irish Times, accesat în 10 noiembrie 2008
18. ^ „Episode 6006 (1/12/2010)”, NoFactZone.net, 13 ianuarie 2010, accesat în 24 mai 2010
19. ^ Skipworth, Mark (31 ianuarie 2011). „Philip Glass shows no signs of easing up”. The Daily Telegraph. London.
20. ^ „NEA Chairman Rocco Landesman Announces Recipients of the 2010 NEA .... 24 iunie 2010. Arhivat din original la 7 decembrie 2010. Accesat în 24 octombrie 2012.

Lectură suplimentară

• William Duckworth (1995, 1999). Talking Music: Conversations With John Cage, Philip Glass, Laurie Anderson, and Five Generations of American Experimental Composers. New York, New York: Da Capo Press.
• Philip Glass, Robert T. Jones (ed.) (1987, 1995). Music by Philip Glass. New York, New York: DaCapo Press.
• Richard Kostelanetz (ed.) (1997). Writings on Glass. Essays, Interviews, Criticism. Berkeley, Los Angeles, London: University of California Press.
• Robert Maycock (2002). Glass: A Biography of Philip Glass. Sanctuary Publishing.
• Potter, Keith (2000). Four Musical Minimalists: La Monte Young, Terry Riley, Steve Reich, Philip Glass. Music in the Twentieth Century series. Cambridge, UK; New York, New York: Cambridge University Press.
• John Richardson (1999). Singing Archaeology: Philip Glass's "Akhnaten". Wesleyan University Press.
• K. Robert Schwarz (1996). Minimalists. 20th-Century Composers Series. London: Phaidon Press.
• Bartman, William and Kesten, Joanne (editors). The Portraits Speak: Chuck Close in Conversation with 27 of his subjects, New York: A.R.T. Press, 1997
• Knowlson, James (2004). Damned to Fame: The Life of Samuel Beckett, New York: Grove Press.

Metamorphosis One" – 00:00
"Metamorphosis Two" – 06:54
"Metamorphosis Three" – 13:59
"Metamorphosis Four" – 19:09
"Metamorphosis Five" – 26:29