Biografia zilei: Petru Popescu

[altmariusliterar]

Petru Popescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Petru Popescu

Petru Popescu (n. 1 februarie 1944, București) este un romancier, scenarist și realizator de filme american de origine română.

După terminarea liceului „Spiru Haret” se înscrie la Facultatea de Litere, secția limbi străine (germanice), licența luată în 1967 cu specializarea literatură comparată ^[1]. Debutează în1966 cu placheta de versuri „Zeu printre blocuri”, pentru ca în 1969 să apară „Prins”, roman de mare succes în epocă și care îl înscrie pe autor ca pe un promotor de referință al literaturii citadine.^[2] A obținut o bursă Gottfried von Herder la Viena (1971- 1972).

În 1974 acceptă o invitație din partea Universității din Iowa de a participa la un seminar internațional International Writing Program, ocazie cu care se hotărăște să nu se mai întoarcă în țară ^[1] .

Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier și autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood.

Viața personală

Provenit dintr-o familie de intelectuali (tatăl, Radu Popescu, a fost un cunoscut cronicar dramatic, iar mama, Nelly Cutava, actriță laTeatrul Nottara), a fost marcat de moartea prematură (la doar 13-14 ani) a unui frate geamăn (Pavel) și de divorțul părinților ^[3].

Odată cu publicarea primelor sale romane de succes a devenit obiectul atențiilor fiicei lui Ceaușescu, Zoia. ^[4]

Se căsătorește după stabilirea în 1978 în Beverly Hills, California, cu Iris Friedman, descendenta unei familii de evrei din Cehia, cu care are doi copii, Adam (n. 1985) și Chloe (n. 1989). ^[5]

Din 1992 revine curent în țară, unde îi sunt reeditate o parte din lucrările din perioada de până în 1974, în timp ce alte scrieri mai recente sunt traduse din engleză și publicate la diverse edituri.

Romane scrise în limba română

• 1969 - Prins
• 1970 - Dulce ca mierea e glonțul patriei
• 1973 - Să crești într-un an cât alții într-o zi
• 1974 - Sfârșitul bahic
• 1974 - Copiii Domnului
• 1993 - Înainte și după Edith (a apărut în traducere în limba română)
• 2002 - Întoarcerea (a apărut în traducere în limba română)
• 2003 - În coasta lui Adam
• 2008 - Urme în Timp (a apărut în traducere în limba română la editura Corint Junior)
• 2009 - Supleantul^[6]

Romane scrise în limba engleză

• 1978 - Before and After Edith
• 1986 - In Hot Blood: A Vampire Novel
• 1990 - Amazon Beaming
• 1995 - Almost Adam
• 2001 - The Oasis: A Memoir of Love and Survival in a Concentration Camp
• 2001 - The Return
• 2007 - Weregirls: Birth of the Pack
• 2008 - Weregirls: Through the Moon Glass
• 2008 - Footprints in Time, editura Harper & Collins
• 2009 - Girl Mary, editura Simon & Schuster

Referințe critice

• George Pruteanu: "Petru Popescu, Citadin fără complexe"

Filme

• 1972 - Drum în penumbră (regia Lucian Bratu ) - scenariu
• 1977 - The Last Wave - Ultimul val - scenarist
• 1986 - Death of an Angel - Moartea unui înger - scenarist și regizor

Note și referințe

1. ^ ^a b Agerpres, Vasilica Popa
2. ^ Petru Popescu: Neconvenționalul, 28 februarie 2008, Jurnalul National, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
3. ^ Întoarcerea (The Return) - 2001 Petru Popescu
4. ^ Interviu cu Petru Popescu Cotidianul din 30 Septembrie 2008
5. ^ L-am "Prins" pe Petru Popescu, 19 mai 2008, Clara Margineanu, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
6. ^ Scriitorul tineretului, 19 august 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe

• Petru Popescu la Internet Movie Database
• Arta cuvântului, 22 mai 2005, Loreta Popa, Jurnalul Național

Articole biografice

• Petru Popescu, un Popescu care a "prins", 3 august 2009, Serban Cionoff, Jurnalul Național
• Intoarcerea autorului, 13 iunie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică

Interviuri

• Petru Popescu: "M-am despărțit de Zoia pentru că mi-era frică de Ce..., 20 noiembrie 2009, Marius Tucă, Jurnalul Național
• Petru Popescu:„Toate romanele mele sunt de dragoste“, 14 iunie 2010, Simona Chițan, Doinel Tronaru, Adevărul
• Petru Popescu: De ce am plecat din România, devenind transfug în 1974?, 19 octombrie 2010, Jurnalul Național
• Petru Popescu: "Sunt fericit că scriu, azi, ca întotdeauna", Viorel Vintila, Formula AS - anul 2012, numărul 1037