Biografia zilei: Petru Caraman

[altmariusliterar]

 http://media.lit.uaic.ro/slavistica/petrecaraman.html

 

Personalitatea lui Petru Caraman, unul din marii oameni de cultură români, este încă departe de a fi cunoscută. Meritele savantului, începând cu anul 1947, nu au mai fost recunoscute, şi acest lucru s-a întîmplat, din păcate, nu numai în timpul vieţii savatului, ci şi după moartea lui. Prin intermediul celor care i-au stat alături, mai ales la rău, opera lui Caraman, prea puţin tipărită antum (dar, chiar şi aşa, dovedindu-şi monumentalitatea), începe, mai ales în ultimul deceniu, să-şi arate adevărata măsură. Studiile nepublicate anterior sau publicate fragmentar, notele de curs şi, nu în ultimul rând, completa monografie a profesorului Ion H.Ciubotarudau la iveală faţete variate ale omului Caraman. 
Om de o exemplară intransigenţă şi demnitate, învăţat cu o riguroasă formaţie ştiinţifică, polyglot şi lingvist de prestigiu, cunoscător profund al culturii populare sud-est europene şi comparatist neîntrecut, profesorul Petru Caraman a realizat o operă care îl reomandă a fi cel mai de seamă etnolog roman şi totodată, un cercetător din elita specialiştilor europeni în acest domeniu. Preocupările ştiinţifice l-au absorbit până in cel de al 81-lea an al existenţei, căan a fost răpus de o boală necruţătoare.

            Petru Caraman - slavistul 
Paradoxal, specializarea de bază a lui Petru Caraman, de slavist, a fost pusă frecvent sub semnul întrebării de către detractorii lui. Contemporanii noştri, dar şi mulţi dintre specialiştii slavişti ai vremii îl considerau însă unul de-al lor. Ruşii, de exemplu, spuneau că Petru Caraman este cel mai de seamă slavist contemporan din afara URSS (Aflăm că P.G. Bogatîriov a venit de două ori în România cu dorinţa de a-l cunoaşte personal pe Caraman, dar întâlnirea lor a fost împiedicată; pentru prima dată savantul rus a venit în România în 1946). O altă dovadă de recunoaştere a bunei pregătiri şi a seriozităţii filologului român o constituie şi propunerea făcută, în 1928, lui Caraman de către profesorul polonez Kazimierz Moszyński de a ocupa, la Cracovia, un post în domeniul etnologiei, în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Litere a Universităţii Jagiellone.

            2. Caraman - etnologul: 
„Ca slavist, m-am considerat întotdeauna, în primul rând, etnograf”, acesta poate fi considerat crezul lui Petru Caraman, cel care i-a atras, de cele mai multe ori, nerecunoaşterea confraţilor săi din ambele domenii. 
Preocupările timpurii pentru folclor ale lui Caraman au căpătat relativ repede o motivaţie. Dorinţa lui de a afla specificul poporului din care făcea parte l-a dus, treptat, spre o direcţie cu care va ajunge, cel puţin în etnologia românească, să se identifice. „A cerceta folclorul şi etnografia cu atenţie înseamnă a ajunge, pe calea cea mai sigură, să ne dăm seama cine este şi ce este poporul român faţă de alte popoare” (p.13). Dezideratul acesta era posibil, considera Caraman, prin interpretarea din perspectivă comparativistă, atât la nivel diacronic, cât şi la cel sincronic, a materialelor pe care le avea la dispoziţie. 
            Aproape toate lucrările sale, consacrate colindatului, descolindatului, caduceului ş.a. poartă amprenta acestei maniere de studiu, rămasă încă actuală, unica posibilă pentru relevarea autentică a elementelor specifice unui popor şi mai ales a evoluţiei suferite de acestea de-a lungul vremii. 
Lipsit o viaţă de om de dreptul de semnătură şi de bucuria de a-şi vedea tipărite studiile mult visate, Caraman a continuat să lucreze neîncetat. Întrebat, într-o scrisoare, de Al. Rosetti, în 1964, în legătură cu activitatea sa de cercetare, savantul răspundea: „Doriţi să ştiţi dacă lucrez şi ce anume? O, dacă n-ar fi fost lucrul, aş fi pierit de mult, de bună seamă!”Tocmai această activitate neobosită, rămasă, în mare parte, postumă, a făcut posibilă supravieţuirea savantului prin intermediul operei sale, care astăzi vede, treptat, lumina tiparului, intrând în circuitul informaţional. 
           

Studii, articole, îngrijiri de ediţii, din care spicuim: Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), 1986, 580 pp., Ornamente populare tradiţionale din Moldova (Cusături, ţesături) (în colab.),1988, 420 pp., Valea Şomuzului Mare. Monografie folclorică, I-II, 1991, 843 pp., Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova, 1999, 330 pp., sau Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, I, 1998, II, 2002, III, 2005. Ultima carte, o lucrare monumentală, însumînd o mie şapte sute de pagini, a fost distinsă, în 2007, la Palermo, cu cel mai important premiu internaţional ce se acordă pentru lucrări de antropologie culturală: Premio Internazionale di Studi Demoetnoantropologici „G.Pitré Salomone Marino”. În acelaşi an, Academia Romană a răsplătit lucrarea respectivă cu premiul „Simion Florea Marian”, celebrînd, alături de comunitatea ştiinţifică internaţională, calitatea incontestabilă a unui cercetător ajuns la deplina expresie a unei deveniri şi experienţe de cercetare ce face cinste maestrului său recunoscut, Petru Caraman.

            Personalitatea ştiinţifică a profesorului Petru Caraman nu poate fi însă înţeleasă şi apreciată la adevăratele ei proporţii fără cunoaşterea operei inedited. Plecând pentru totdeauna din mijlocul nostrum, marele cărturar a lăsat moştenire culturii româneşti o impresionantă zester de manuscrise: 34 de studii, însumând aproape 6000 de pagini, în care sunt tratate, pe un plan larg comparatist, probleme de cea mai mare însemnătate pentru domeniul etnologiei. Atfel spus, douăsprezece volume de manuscrise, a 500 de pagini fiecare, aşteaptă să fie tipărite, pentru ca alături de lucrările antume, opera profesorului Caraman să capete contur definitive, intrând astfel în patrimonial culturii noastre naţionale.